Aberari

Se intorc pasarile
calatoare,
acasa.
Odata cu ele
tot ce-am vrut sa uit
peste ani.

Cand am sa plec departe
de casa...
am sa va cos pe hainele mele,
simboluri
stiute de mine.

Hai sa ne dam pe topogan...
sa ne prindem baloane
colorate in plete,
si vata de zahar
sa o lasam unsa pana-n urechi,
sa ne prindem
in cadere
unul
pe
altul.


Prinde-ma si zideste-ma,
doar sa poti.
Statornica sa fiu
si doar sa ma uit
in zare dupa necunoscut.


Spirala de muguri
ce stau gata sa sparga
lumina.
In cioburi de flori imprastiate pe
ramuri.

Ma simt vulpe-n cotet,
cand ma trezeste omul din mine
noaptea.


Nu pot fi nicicand trista,
cu ochii goi si pierduti.
In mine
danseaza povesti de lumina si stele.
Bratele mele se deschid
si prind in ele
toata trairea pamantului.


Sarut mainile negre
din inima celor ce-mi dau fructe si soare.
Sarut mainile galbene
din inima celor ce-mi infloresc toti copacii.
Sarut toate mainile
muncite si neintelese.

Pisicile mele vaneaza peste imaginar,
in somnul lor straniu.
Soptesc taine ,miscand din mustati-metaforic.
Le-ating...
sa se poata prelinge in
univers.


Am atata bucurie si zambet
in viata..
In apa ce-o curg,
in floarea ce-o infloresc,
in drumul ce-l calc.


Am atata traire
in viata..
Incat de creanga bradului
din gradina,
am tesut capcana de vise.


Doar dansul mai exprima,
ce nu reusesc sa spun
prin
cuvinte.