Crestinismul cum il vad eu

Mereu ma uimesc si redescopar vie trirea marelui Avatar Iisus.
Ipocrizia si lasitatea,interpretari in folosul unora,dorinta de putere si supunere a celorlalti si transformarea in sclavi intelectuali sau ca trairi,e veche de cand lumea.
Indiferent de religie,filosofii,secte sau cum vreti voi sa le spuneti,au aparut,ca intr-un balans-si cei care au stiut sa se foloseasca de ele.Asa se naste rasismul,crima,razboiul ascuns dupa false dogme.
Din ceea ce am citit si acumulat ca informatie(nu de pe net),pot spune cu mana pe inima ca nici o religie nu instiga la violenta si mai ales la prostie.Ba din contra,ne invata despre respect,pacifism,demnitate,onoare,iubire si ocrotire a vietii.
Sa ma reintorc de unde am plecat,crestinismul mi-e foarte drag pentru ca mi-e incafoarte greu sa patrund prin ce miracol,Iisus a adus cunoasterea,intelepciunea,desteptarea si chiar sabia(la figurat) ce scobeste constiinta prin atata dragoste si sacrificiu.
Uneori imi place sa vad tabloul rastignirii fara chestii metaforice,brut,apoi ma gandesc cum e sa duci pe tine atata rautate si sa dai in schimb atata dragoste si iertare.
La fel de interesanti mi se par oamenii care au dus mai departe viata si invatatura lui Iisus.Pentru ca printre apostoli nu intalnim doar invatati sau cine stie ce filosofi.Avem de la vamesul care l-a urmat ca traire pana la Petru,atat de dur si chiar violent si acid uneori,pana la pescari,mestesugari,invatati si visatori-ca cel mai iubit dintre ucenici,Ioan.
Oamenii acestia cu caractere diferite,grad de cultura si mentalitati diferite,pana in momentul mobilizarii pe acelasi scop,au facut minuni interioare si exterioare de aceeasi valoare.Fiecare si-a pastrat trairea,telul,doar exprimarea si modul de actionare difera,in functie de personalitatea fiecaruia.Ideea este ca am vazut comuniune si rezonanta tesuta cu un val straniu si rezistent de dragoste si sacrificiu.
Crestinismul e plin de dragoste divina si miracole,unele foarte simple care se pot infaptui si astazi.Incearca sa-l asculti cu mai multa rabdare pe cel de alaturi,sa-l simti mai mult interior,sa nu treci indiferent pe langa framantarile si suferintele sale.Sau incerca sa percepi Pastele nu ca pe o sarbatoare cu imbuibare de mancare si bautura,ci ca pe oprirea de o clipa din tumultul vietii.Si mai spun ca nimeni nu e vinovat pentr mizeria in care ne zbatem,nici societatea,nici tv-ul,nici politicienii,nici clima sau ce vreti voi,ci principalii vinovati suntem noi insine pentru ca nu dorim sa ne schimbam si ne vine mai usor sa-i invinuim pe altii pentru propriile noastre esecuri.
Daca nu te-am facut macar curios-inseamna ca nu sunt decat un visator si nu ma judeca ca macar am incercat.
Cu dragoste,
Nakudo