luni, 6 aprilie 2009

LINISTE


Cainele meu
a venit sa-mi linga ranile.
Pe nas si mustati,
ii cresteau conuri de brad.
M-am uitat in ochii sai si m-am vazut pe mine cea
pierduta-n neant.

Stelele cad pe pamant
neincetat...
in poala am adunat astazi doua,
le-am sadit in gradina
apoi
le-am udat cu lacrimi si roua.

Toate-mi pareau stranii si reci
si departe.
Am cazut de pe-un deal intre spini..
M-am uitat mai atent
si-am zarit
nestemate si
perle..
SI-apoi?
inapoi in suis.


Am vrut sa schimb omenirea,
incet si rotit,
cu batai de aripi si susur de ape.
Cu noptile si zile-impletite,
pe par i-am stropit,
pecand mai departe.

Copilul ce-l nasc zi de zi,
ma rodeste
in spic de grau auriu.
Ma poarta in gene
si umbre de pasi,
pe taramuri
cu zane si ape.

2 comentarii:

Kaiso spunea...

alma pura...tărâmuri de poveste...

nakudo spunea...

dar reale..atat de reale kaiso..prinde-le in zbor