Calare pe un cal neimblanzit,
am pastrat pajistea sub mine...
pana a ramas doar cerul si
apa.
Calare pe un cal neimblanzit,
am baut apa terestra-insetata...
pana ce a ramas numai cerul
Atunci calului meu neimblanzit,
i-au crescut aripi
si am putut zbura impreuna.
Drumul meu de secunda trecatoare
s-a ciocnit de al tau,
aici pe pamant.
Stelare trairi s-au nascut si zburat...
impreuna in eter.
M-ai atins
apoi
fara sa-ti pese
m-ai departe te-ai dus.
M-am gandit:,,ce drum minunat
impreuna ar fi fost
sau poate-nu.
Ce e un drum de-o secunda?"
Nu-mi pot insusi durerea,
ar fi egoist.
Cine sant eu ,aici,pe pamant?
Ma mistui ca fumul in vant...
prin inimi prabusite ma inalt,
cu suflete-necunoscute.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu