sâmbătă, 18 aprilie 2009

ZILE DEDICATE PATIMILOR III


HAMLET PLANGAND-sau-NECULAI GRECU

INTOARCERE DEFINITIVA

In seara asta,parca ma naste casa
Nu mama,care casa si-a faurit-o din huma.
Mi-i sete de viata ca moartea,cu coasa
De m-ar atinge in suflet
Mi s-ar parea o gluma.
Nu cred c-a prohodire e pregatita masa!...

Urc niste trepte roase...Parc-as veni din timpi
Ce multe,Doamne-n lume sunt treptele cu ghimpi!
Aici,la casa unde eu mi-am avut izvorul,
Chiar si din lemn putred,mai tasneste dorul;
In loc ca sa se surpe,treapta-mi invie pasul,
Imi adanceste gandul si imi inalta glasul.

Calc pe cuvinte simple;Mi-i slova o faptura.
Si daca mi se opreste un fluture pe gura
Nu mierea mi- pofteste...Aduna doar puterea
Sa ma preschimbe-n flutur,intelegand durerea
Pe care am simtit-o,ca larva,pe pamant
In crisalida sacra a satului eu sunt.

Vin,din inalte spatii de spirit si de voie,
Taifunuri uriase,ne mint si ne distrug;
Suntem mereu aceeasi ocrotitoare Troie
In care-ndragostitii de patima lor fug.

Ma vor pandi gealatii ca am fugit cu satul
Cum fuge tot iubitul cu o iubire sfanta...
Distrusa ni-i cetatea care iveste natii;
Ramasa fara Troia,iubirea numai canta...

Ruinele cetatii se-ntruchipeaza-n lut,
O huma care-i viata si care-i lut nascut.
Avand in el sigiliul,de sange-al unui neam;
Mi-i satul trup de sange,in sange eu eram
Si-n carnea care insasi posibila era,
Fiindca trupul nostru in suflet se vedea.

Parintii dorm si nu stiu ce viseaza...
Au cam baut...S-au imbatat cu o raza
Ce-n vene le-a turnat-o eterna vesnicie;
Eu spun ce cred:Ca lumea e pustie!

In van eu mai revolt a mintii slava,
Din vechi pustiuri doar parintii vin;
Eu sunt renascatoarea si singura otrava
Din embrionul caruia ingenunchiati pornim.

Vin fluturii de noapte si fac duioasa hora
In jurul unui suflet si muribund si trist!
De ce mi-as pune viata intr-o alta ora
Cand nici nu stiu de sunt in ceea ce exist?

Ma-ntorc deci,in ce-a fost...Matricea unui sat;
Un sat care a fost si inca-i daramat...
Culeg din el ruine,si caut in cenusa
Chiar daca-i sfaramata,si arsa vechea usa!...

2 comentarii:

Kaiso spunea...

atat de frumos scrie acest om al pamantului său... e o prelungire a sufletului locurilor inimii sale

nakudo spunea...

E un om atat de straniu si greu de patruns..as fi vrut sa simt ca el...ma bucur ca-l cunosc si ca si-a pus sufletul in palmele mele...ma simt onorata...si umila