Nu descriu blogul.Pentru ca e pentru cei care citesc printre randuri,cu toate ca in principiu e un blog de inotatori.Doar zic ca nu vanez nimic,nu urmaresc sa ma cuplez cu nimeni,nu vreau idile virtuale si nu dau doi bani pe fata comerciala virtuala.Doar daca aveti pasarele in colivie ca si mine,zic ca ne-am gasit.Putem ciripi si ramuri impreuna
marți, 5 mai 2009
DESPRE SINCERITATE
Astazi am inversat ordinea clara cu care ma obisnuisem si imi oferea o liniste ipocrita si lasa.M-am descaltat si am coborat jos-cerul.Mi-am pus norii perna si albastrul,tatuaj pe picioare.Primul pas l-am facut cu teama sa nu strivesc ce nu cunoscusem,inca,niciodata.Ca intr-un hamac,vantul imi clatina realitatea.Am respirat mult verde de frunze si ramuri ce-mi adapau sufletul.Fructe necoapte in sus...asteptau soarele ca sa poata erupe.Pamantul umbla deasupra ochilor mei-nascand stele.
Cineva a plans mult pentru mine.Am luat un fir de iarba si i-am sadit o campie pe care zboara albinele.Albastrul ochilor ei pastra misterul netrairii celorlalti.
Am strans-o la piept-devenind una...pe un sunet de flaut cantat de femeia -lumina.Apa ne curse pe toate trei si asa se nascu trinitatea...
Intre toate elementele,o cruce de foc,ridicara,rastignindu-ne pentru sinceritatea noastra...
Si Nuadul renascu prima data pasare cernuta de vremuri,ducand demnitatea celor sapte scoli mai departe....
dedicat Thaisei si Femeii-inger-si tuturor femeilor ce sant valoroase prin ele insasi
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
5 comentarii:
Da, nu pot decât să spun că metaforele tale m-au umplut de încântare. Ideea că putem păşi prin cer, având picioarele tatuate cu albastrul său, este extraodinară. Încerc să vizualizez întregul tablou şi am o satisfacţie deosebită. F-E-L-I-C-I-T-Ă-R-I!
aceste metafore sant o incercare anemica de a exprima trairi reale..multumesc mult
Dincolo de metafore si eu cred ca e atata traire, cum, de altfel, e in tot ce inseamna aici creatie in versuri sau in proza. Si mult adevar: cred ca toti si toate suntem Una, parti ale aceluiasi suflet universal. Asa ca putem curge impreuna.
Cat despre sinceritate ... daca am apela mai des la ea, poate viata noastra ar deveni mai simpla. Si nu ma refer aici la sinceritate ca opusul nesinceritatii, minciunii, al spunerii a ceva in locul a altceva, ci la sinceritate ca dezvaluire a ceea ce simti, a ceea ce crezi, ca netrecere sub tacere.
Sa ne faca oare sinceritatea vulnerabili?
nu...draga anonim..in nici un caz sinceritatea nu ne face vulnerabili...doar se vor apropia de noi cei ce au capacitatea de a ne intelege si empata cu noi
Nakudo scuze nu-s e anonimul pe care o stii nue comentat de mine eu sunt de la nea Petr.....pai ce facem fratilor ce fel de sinceritate a aia
Trimiteți un comentariu