MELANCOLIE

Cosesc iarba tanara si lina pe care iepurii mei o transforma in pui cu nasuri umede si fricoase.Ma imbat cu mirosul ei de boala si viata.Soarele o naste si inverzeste asa cum mai tarziu o usuca.
Munti imi cresc in gradina si rauri curate si pure.Ingerii mai fug din cand in cand din rai...aici in livada...cat timpt trage un pui de somn sforait,divinitatea.Cu picioarele goale ne batem cu iarba;noi si ingerii.
Acasa e atat de frumos,pamantul e mai pamant,copacul e mai copac si floarea mai floare...si rasul e altfel.Dar trebuie sa plec unde pinii de prabusesc in mare...zborul de aripi imi cerne mirosul de casa acolo...si nu doresc decat un singur lucru:simplitatea.