Acatist despre miel,cantul 19-20-Christofor Smart-nu am reusit sa fotografiez toate pisicile,multe erau plecate in vecini,la o sueta cu motanii...
Nu descriu blogul.Pentru ca e pentru cei care citesc printre randuri,cu toate ca in principiu e un blog de inotatori.Doar zic ca nu vanez nimic,nu urmaresc sa ma cuplez cu nimeni,nu vreau idile virtuale si nu dau doi bani pe fata comerciala virtuala.Doar daca aveti pasarele in colivie ca si mine,zic ca ne-am gasit.Putem ciripi si ramuri impreuna
duminică, 28 iunie 2009
Pentru Gabriela si tot neamul pisicesc
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
10 comentarii:
Si eu am un pisi mic de o luna pe care l-am vazut prima data saptamana trecuta, pentru ca nu prea dau eu pe acasa si nu am avut ocazia pana atunci sa-l vad! Al meu e negru cu pete albe si atata de scuuump!
Am iubit de cand ma stiu pisicile si intr-adevar, te face om mai bland! Pisicutzele si motaneii stiu cum sa te faca sa le iubesti!
multumesc anckhiy...eu nu pot concepe viata fara animale...tot mai aduc cate una acasa,...da ca sa nu fiu partinitoare...am si o stana de caini...scriu si despre ei in viitor...
HI KIDS ,HELLO FROM BORIS,LUD WU AND TYRENA.WE HOPE THAT ALL CATS HAVE FOOD AND A DRY PLACE TO SLEEP
salutari si copiilor tai,elaine,trei la numar-adica magic...somnul...parca te poarta in shambala...eu cate exercitii fac nu reusesc asa detasare...vin in casa ta virtuala..pentru o mai buna intelegere am activat google-traducere...te imbratisez...mi-a fost dor de tine si tot ce postezi atat de minunat...jos barierele si granitele...hi-hi
multumesc mult pentru aceste informatii minunate,este un cadou minunat.
e un cadou cu intarziere...asa ca iarta-ma..tot n-am reusit sa pozez birmaneza si persana...cica nu vor sa intre in viata publica...sau poate levitau...cine stie...in ce lumi miraculoase ne purtau si pe noi...bine ar fi sa avem calitatile lor...uneori ma uit la oameni si ma uimesc cat consum de energie in dorinta de a uri...de ce?am obosit sa urasc de mult...nu se merita...sincera...te imbratisez...fug cu matili meli in livada...si copchii...bre
o astept si pe birmaneza si pe persana,mai facut curioasa,iubesc foarte mult animalele si ma doare atunci cand sunt chinuite,nu pot sa ii inteleg pe acei oameni care au atata ura in ei de a chinui biete suflete,care nu pot sa se aperte.
sper sa reusesc,sa le fac sa stea si pe acasa..ca vin dor la masa...cei care nu iubesc animalele nu pot fi numiti oameni...gabriela
ah, ce scumpe sunt!!! sau ce scumpi...eu cand vad pisici, am tendinta sa le acord genul feminin chiar si cand sunt motani:))
personal...nu detin motani...pisicile sant cele aruncate cel mai des...de...se inmultesc...pisica tarcata...miti...si puii adoptivi...ai ei au murit cei din poze sant adoptati de ea..ingrijiti si alaptati...puii ei nu s-au nascut cu imunitatea buna...ea fiind o mama adolescenta...
Trimiteți un comentariu