Nu descriu blogul.Pentru ca e pentru cei care citesc printre randuri,cu toate ca in principiu e un blog de inotatori.Doar zic ca nu vanez nimic,nu urmaresc sa ma cuplez cu nimeni,nu vreau idile virtuale si nu dau doi bani pe fata comerciala virtuala.Doar daca aveti pasarele in colivie ca si mine,zic ca ne-am gasit.Putem ciripi si ramuri impreuna
miercuri, 25 noiembrie 2009
POVESTE
Un inger invatase sa zboare.Se urcase pe o raza de soare si incalzindu-se cu viata...isi deschise aripile.Pictate in lumina si dragoste,putu sa zambeasca cu zambet de cascada de apa,ce daruie viata.Plina de iubire si cercuri inscrise in cer,uita de durere si oameni.
Cand obosi prea mult se aseza pe o ramura verde sa se odihneasca.Atunci un pamantean o prinse si-i strivi inocenta.Aripile i le lasa...dar ea numai putea gusta zborul.Pamantenii uitasera vorba pietrelor si norilor si incercau sa-i arate ca totul e moarte si negru...hauri de neant.
Am descoperit-o intr-o zi rece de toamna si parca ma redescoperisem pe mine in ea.Am iubit-o si am crezut in ea din prima secunda,dincolo de greseli gramaticale si tristete,i-am atins colivia in care o inchisesera monstrii cu chip de om.
Cel ce ma tine in palmele sale calde mi-a spus cand a plecat sa calatoreasca:,,vreau sa zambesti mult si sa te bucuri de viata.Nu vreau sa plangi pentru ca cateva zile,clipe,trec efemer"
Imi lipseste mult...dar...ma bucur ca o jumatate din mine experimenteaza pasirea pe firul de iarba fara sa fie strivit.Ca o jumatate din mine va trai prin culori toate atingerile mele din inima.Imi lipseste trupul de care sa ma lipesc adormind ca un copil inocent.Bratele sale care stiu sa-mi redea linistea.Din nori el stoarce culorile ochilor mei si le arunca pe panza eternitatii.Culege albastru de speranta,cu galben de rai si verde de viata....si ma zideste noua in taramuri neexplorate.
O noapte in care trupurile noastre comunica prin coduri secrete face cat o viata de om.Vibrand prin iubire,dorinta.....dorinta si limbi nestiute.
Imi lipseste mult!
Dar el mi-a zis sa ma bucur de viata cat ma va regasi pe taramuri de dansuri primitive si curgeri de lira.
Si eu il cred...
Bucurandu-ma de viata ,m-am redescoperit pe mine in ea.M-am imbratisat si adus in siguranta in casa din el.Am putut sa zbor si sa ma nasc din nou.
Intregita...il astept cu interiorul meu redat in culori...Zambind a viata si rai.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
17 comentarii:
Foarte frumos. Mulţumesc foarte mult.
Numai bine.
Dar nu numai pamantenii ci si ea raza verde, a uitat vorba pietrelor si roua norilor si caldura soptit-arzatoare a soarelui si alergand prin spuma verde a uitarii a ales valul mortii sa-i contureze in vis inima pagana...Dar din meant, pravalit ca un fulger se arata astrul cu bratele deschise a dragoste si iertare vesnica.Si ea il dori doar pe El si se lasa leganata pe bratele incarcate de zori de zi.
Mai atins cu aceasta postare a ta, atat de sensibila.Valul somnului sa te imbratiseze cald si o raza de luna sa te mangaie tandru pana cand zorii iti vor zambi din nou:)Noapte buna!
Am descoperit-o intr-o zi rece de toamna si parca ma redescoperisem pe mine in ea.Am iubit-o si am crezut in ea din prima secunda,dincolo de greseli gramaticale si tristete,i-am atins colivia in care o inchisesera monstrii cu chip de om.
Chopin-Cântecul ingerului
bine ai venit draga Andrei si multumesc mult.si ce scrii tu e minunat .mi-a placut.esti un oltean pe cinste.Legat de zona in care locuiesti am doar amintiri frumoase...tare.
raza verde ...a uitatat vorba pietrelor...apoi a inceput sa le inteleaga cate un pic..Apoi El chiar o invata lucruri necunoscute si-i reda mereu culorile.Va imbratisez cu mare draga,doamna Elena
multumesc draga Florin ...si eu multumesc pentru tot ce ai vorbit cu Uncas si faptul ca incepe sa inteleaga ca fara sa te raportezi la El ,nimic nu este.Va imbratisez cu mare drag...
Multumesc draga Floare de colt...chiar asa este...am descoperit-o ieri...te imbratisez cu drag pentru legatura facuta intre chopin si mesaj...o zi minunata sa ai..meriti
Excelentă fotografie... Trebuie să ne bucurăm permanent de viaţă, altfel trece pe lângă noi şi rămâne ca geamantanele uitate pe un peron de gară...
multumesc cristian..o zi frumoasa
Doamne Nakudo cat de frumos. Feeric. :X Te iubesc mai frate! Asa de frumos... Bravo!
si eu te iubesc draga smile pentru tot ceea ce esti si creezi...azi nu am putut comenta nimic la postarea ta...am mutit...de admiratie...poate iau si altii lectii...:)
Exagerezi. :D
exagerez dar spun adevarul draga smile:))
,,vreau sa zambesti mult si sa te bucuri de viata.Nu vreau sa plangi ..."
Ai dreptate,asta vrea El,sa ne bucuram de darul Lui.
foarte adevarat draga mea Carmen...asta e mesajul...imi cer iertare ca nu prea am timp de citit peste tot...tata e rau de tot si nu pot expanda timpul...te imbratisez cu dragoste din dragostea Lui
Trimiteți un comentariu