Nu descriu blogul.Pentru ca e pentru cei care citesc printre randuri,cu toate ca in principiu e un blog de inotatori.Doar zic ca nu vanez nimic,nu urmaresc sa ma cuplez cu nimeni,nu vreau idile virtuale si nu dau doi bani pe fata comerciala virtuala.Doar daca aveti pasarele in colivie ca si mine,zic ca ne-am gasit.Putem ciripi si ramuri impreuna
miercuri, 30 septembrie 2009
DESPRE FALSITATI
Decalog al stapanirii gandirii
1. Exista o putere a cuvintelor
2.Orice gand produce efecte
3.Prin gandire, creez universul in care traiesc
4.Traiesc intr-un univers care functioneaza exact asa cum il gandesc
5. Calitatea gandurilor mele determina calitatea vietii pe care o traiesc
6.Universul si viata coopereaza cu mine prin felul meu de gandire si optiunile mele
7.Universul imi retituie multiplicat, tot ceea ce transmit prin gandurile mele
8.Gandurile care se indreapta in acelasi sens cu viata si ordinea cosmica favorizeaza circulatia si manifestarile energiei mele vitale, sub aspectul calitatii si fortei acesteia, ca si bucuria vietii
9.Gandurile potrivnice vietii, adevarului si fiintei, provoaca slabiciune si suferinta
10.Utilizarea benefica a puterii creatoare a gandirii impune vigilenta in formularea gandurilor
( Dupa Rene Sidelsky)
2.Orice gand produce efecte
3.Prin gandire, creez universul in care traiesc
4.Traiesc intr-un univers care functioneaza exact asa cum il gandesc
5. Calitatea gandurilor mele determina calitatea vietii pe care o traiesc
6.Universul si viata coopereaza cu mine prin felul meu de gandire si optiunile mele
7.Universul imi retituie multiplicat, tot ceea ce transmit prin gandurile mele
8.Gandurile care se indreapta in acelasi sens cu viata si ordinea cosmica favorizeaza circulatia si manifestarile energiei mele vitale, sub aspectul calitatii si fortei acesteia, ca si bucuria vietii
9.Gandurile potrivnice vietii, adevarului si fiintei, provoaca slabiciune si suferinta
10.Utilizarea benefica a puterii creatoare a gandirii impune vigilenta in formularea gandurilor
( Dupa Rene Sidelsky)
Iubirea nu poate fi niciodata completa si totala.Asta fizica,pamanteana.Gandurile,sperantele,durerile vor veni mereu ca niste vulturi hrapareti sa se hraneasca din tine.Dar ne tragem perdeaua de falsa pudicitate si falsa moralitate si lasam la vedere...sa interactioneze cu cei din jur doar o fateta a noastra,cea care ne poate asigura iluzia de supraom.
Santem ingeri si demoni si oameni cu tot ce deriva de aici,Ne ferim slabiciunile de toti cei din jur si mai grav incercam sa ne ascundem si de noi insine si sa ne mintim.
Cine va recunoaste ca da...am facut dragoste sau sex si am fost plina de trairi,mi s-a parut ca iubesc complet si total sau poate nu mi s-a parut ci chiar am trait asta,apoi dupa un timp nici n-am mai suportat acea persoana prin preajma fiindu-mi complet nociva.Cand eul tau striga-a fost doar o clipa de traire care a trecut-care nu se poate prelungi la infinit.
Cati recunosc ca macar o data si-au imaginat ca sant in pat cu altcineva si au vizionat intreg filmul mental?
Cati recunosc ca li se pare mai interesant ce este peste gard?
Traim in cupluri fara comunicare completa in care doar o parte dintr-un intreg il putem atinge.Dar iubim.Pentru ca ne obisnuim cu figura persoanei...cu calitatile si defectele ei...cu interactiunea ei zilnica.Ne devine indispensabila.
Poate tu scrii sau pictezi iar el taie lemne cu drujba sau demonteaza motorul unei masini,vorbiti de Rilke si el de tunat ultima achizitie auto...pe limbi diferite.
Cineva in alta parte te intelege mai bine ca stare sufleteasca si traire,ca logica si mental si iti place.Te atasezi de acel om care are o rezonanta buna cu tine.Se poate chema iubire...si probabil si este pentru ca nu te poti lipsi de traire.
Ai vrea bucatile astea toate sa le combini si sa le ai pe toate.Dar nu recunosti ca undeva esti prins intr-o conjuctura a societatii si legilor morale,ale interzisului pe care propria ta identitate,constiinta nu te lasa sa o incalci.
Oare gandirea mentala fara fapte fizice e mai putin vicioasa?
Fugim de a ne recunoaste perceptiile si nu santem prea des sinceri.
Dar mereu nemultumiti de ceva...ceva ce-i vom imputa celui de alaturi si niciodata noua.
Nu vrem sa lucram in noi pentru ca procesul e dureros cand se fac amputari si recunoasteri de caderi omenesti.
Iluzii...
Iluzia unei existente aparent perfecte pentru ca in tine e un gol pe care nu-l poate umple si echilibra decat propia ta persoana...facand pasul decisiv de scimbare a inimii.Inima care va aduce pace si liniste in ganduri,in trupul tau transparent.
marți, 29 septembrie 2009
SA ABERAM PE O TEMA DATA-by GEOCER
Acest articol este scris in cadrul concursului "Sa aberam pe o tema data". In afara de mine, in cursul zilei de azi vor abera pe aceasta tema si ceilalti participanti si anume
: Canguru,Cell61, Compadvice, Daurel, Florin, Gamalia, Geocer, Giulia Szavo, Incertitudini, Iulia, Julie, Leo, Little Red, Nakudo, Orianda, Rappa_ru, Simion Cristian)
cest articol este scris in cadrul concursului "Sa aberam pe o tema data". In afara de mine, in cursul zilei de azi vor abera pe aceasta tema si ceilalti participanti si anume
: Canguru,Cell61, Compadvice, Daurel, Florin, Gamalia, Geocer, Giulia Szavo, Incertitudini, Iulia, Julie, Leo, Little Red, Nakudo, Orianda, Rappa_ru, Simion Cristian)-gamalia
Tema de azi propusa de Iulia:Ce scurta e vacanta mare
Stau prinsa mereu intre doua stari:cea de repaus si cea de miscare.Agatata intre cer si pamant,circuit continuu intre cele trei componente,ca identitate de om.
Fiecare traire a mea,fiecare bucata din mine isi cere dreptul la existenta.Spiritul la trairea de spirit,trupul la trairea de carne,sufletul la plutirea sa cu aripi.Stau mereu prinsa intr-un balans,nu intotdeauna in echilibru.
Ca niste animale scapate in libertate,cele trei eu-ri alearga si se hranesc mereu.Uneori sunt in contra timp si se intorc acasa la mine pe rand.Cand nu sunt toate odihnite laolalta,in casa mea de pamant ma simt ciuntita si incompleta...
Iubirea iubeste,cu toata capacitatea ei de a iubi,se face ploaie marunta ce inverzeste cerul si face pamantul usor ca un nor.Sufletul meu se intoarce in epoci trecute de unde ma asuce pe mine,cea de ieri,cu toate cele stiute.Sta pe loc sau calatoreste in viitor daruindu-mi teleportari prin visare pana la marginea galaxiei.Spiritul meu e mereu nelinistit si framantat,cel mai lacom dintre toate.Vrea mult,tot mai mult si uneori nu le poate uni pe toate.Carnea mea traieste totul in rosu,cu curgeri tumultoase de sange.Nu pot sa le adun la un loc.Nu pot sa fac un intreg aici pe pamant.Ma lovesc zi de zi cu carnea unuia ce ma zdrobeste in spirit,cu sufletul altuia ce-mi sfasie carnea.Cineva ma face impura si rad pentru ca eu traiesc cu viata pietrelor ce ma face statornica,cu bataia de aripi a vulturilor din inaltimi.Traiesc alergarea mustangilor de pe campie si sar peste prapastii in care as putea sa cad.
Sunt impura...si pot simti starea de om si ma pot atinge de tot si de toate prin interiorul meu pur.Prin iubirea din inima pot transforma si carnea si materia si da mladite noi din copaci retezati.
Minunile pamantesti nu tin nici trei zile si nu curg lacrimi la picioarele de lemn a omenirii,sar din continent in continent,intr-o continua stare de vacanta in care pot sa transform verdele in galben si sa-l zidesc prin intinderea bratului meu in amurg.
Cand ma legan in scranciobul vietii sa ma odihnesc ma gandesc ca orice vacanta e prea scurta.ma fac desen pe stanca si ma reintorc primitiv in pestera mea
DESPRE TRANSPARENTE
Viata este o adevarata scoala a compromisului.Compromisul incepe cand te nasti...trebuie sa dai din codita de bucurie pentru un dar pe care nici nu l-ai cerut.Dar iti este infundat pe gat si zambesti fortat.Vai!-esti viu!Oare?Oare nu cumva numai celule tale isi fac treaba bine merci?-in circuitul lor lant care-ti asigura trupul.
Tot din compromis iti accepti sexul,poate nici nu ai vrut sa fii fata sau baiat.Da cine te intreaba...cine iti da libertatea de a alege?Accepti integrarea in realitate si incerci sa vezi ce-ti aduce acest dar.
Viata nu-ti da voie sa ramai copil...ii interzice inimii sa ceara si sa vrea.Nu vrei sa fii asimilat dar ti se cultiva de mic frica,aia e buna,aia e rea.Nu fa asa ca nu e normal.
Normalitatea!,,MINUNATA" a lumii in care traiesti,in care esti intr-o cursa contracronometru...cu obstacole pe fiecare metru patrat.
Inveti falsitatea si idiotenia ca fiind virtuti-altfel esti un paria din nou pentru societate.
Poti sta in compromis continuu care nu-ti da voie sa fii altfel.Altfel...nu e acceptat acolo unde totul este liniar.
Electrogardiograma omenirii e liniara...pulsul zero.
Nu vreau si nu pot sa ma incadrez in linii plictisitoare si fara batai...jucand jocuri ieftine si absurde.Greselile mele sant consecinta lungului lant trofic de erori mental sufletesti a omenirii.
Intr-o acceptare a compromisului vietii...nu accept moartea copilor bolnavi..ca normalitate a leucemiei...nu accept uciderea sufletului de stepa voastra interioara.
Sant nota discordanta in analiza medicala a lumii...
Si nu vreau capastru ingradirii...libera mereu sau cu iluzia ei...fara false prejudecati si aparente.II spun inimii sa ceara...sa bata...sa caute ...sa deschida usi.
SA ABERAM PE O TEMA DATA-by GEOCER
Trebuie sa participati la o misiune la o baza lunara, unde veti fi lasat singur timp de 2 luni, sau daca refuzati trebuie sa locuiti la un far, pe o insula mica, undeva în largul Atlanticului.
Care din cele doua variante o alegeti si ce va luati cu voi.
est articol este scris in cadrul concursului "Sa aberam pe o tema data". In afara de mine, in cursul zilei de azi vor abera pe aceasta tema si ceilalti participanti si anume
: Canguru,Cell61, Compadvice, Daurel, Florin, Gamalia, Geocer, Giulia Szavo, Incertitudini, Iulia, Julie, Leo, Little Red, Nakudo, Orianda, Rappa_ru, Simion Cristian)-gamalia-tema zilei propusa de giulia-multumesc draga mea
Eu inca cresc...cu fiecare zi si noapte care ma zdrobeste si naste din nou.
Cresc agatata de cumpana lunii de la solstitiul de primavara pana in toama tarzie si coapta.Nu pot locui pe luna pentru ca deja sant in ea,mereu in transfrormare si noi lumini.
Sant primul patrar si luna noua luminata de soare...ce sta in spatele meu punandu-ma pe marginea cerului-astru.Reper pentru zbor.Ma scad apoi din nou in secera cu care luna coseste stelele in cosul iubirilor interzise.
Sant in luna imbratisata cu calea lactee,mereu libera,fara lanturi de vorbe.Ma exprim prin rotire si zbor si pas usor pe poante de perceptii astrale.
Iarna...
Iarna uneori hibernez visand la noi timpuri sau anotimpuri.
El ma zideste la malul marii,un turn de fildes in care ma inchide soptindu-mi:,,redescopera-te...renasti spuma de val izbita de tarm."
Imi pune oglinzi pe pereti sa mi se reflecte sufletul si ceai pe fiecare treapta pe care pasesc in piruete de cautari.
Ma pune lebada...sa luminez orizontul si ochii mi-i transforma in far fumuriu.
SANT SCOICI pe covorul de lacrimi si perle pe care ma lasa sa calc si plutesc.
multumesc giulia pentru ca mi-ai permis sa aberez din suflet...
luni, 28 septembrie 2009
Toate de astazi
.jpg)
Ea simtea ca se prabeseste cu acel gol in stomac specific durerii nestiute de nimeni.Tot aluneca in gol si nici macar nu putea sa-si controleze caderea.Era resemnata si impacata cu tot ce traia.Din umbra...precum ingerii ilozorii si nestiuti ,el ii intinse doua brate care o prinsera apropiind-o de piept si legananand-o lin...asa cum legeni un copil.II dadu voie sa planga si sa fie sincera.O primi cu bratele deschise si plin de iubire si multa caldura.Ea il invalui cu doua brate verzi de speranta si deveni una cu el.Din lacrimi el picta lotusi si un nou inceput si ce nu putu transpune pe panza...canta...impreuna cu ea intr-o noua speranta de lumina si viata,
El vegheaza in umbra ca un inger mult mai intelept decat tot ce a atins ea.El o stie si intelege fara ca ea sa vorbeasca prea mult.II tine inima in palme si o invie mereu.Ea nu a crezut un timp sau o vreme..dar cand ea si-a dorit sa nu existe...el a fost acolo sarutand-o si transformandu-i caderile in zbor.
El o poate face copil pe care sa-l stranga in brate-zambind.
Ea plange in nestire si isi doreste sa nu se fi nascut niciodata.
El nu-i imputa nimic...doar a prins-o in zbor,pastrand-o pe pieptul sau cald.II CERE SA NU FUMEZE...sa nu-si ucida sufletul si trupul frumos.
Prima zi fara fumat care se merita,undeva in necunoscut...cineva chiar a crezut in mine si mi-a inteles chipul si sufletul fara false perceptii si lasitati.
E minunat sa stii ca cineva nu te va rani niciodata..ca iti iubeste inima..sinceritatea...lacrimile si tot ce creezi.
Nu am fugit niciodata atunci cand am stiut sa citesc soarele,luna si stelele.Cand el m-a transformat in cerc de intelegeri si iubire invartita cu baston de asteptare si intelepciune.Un nou drum mi-a creat in lumea de culori si dureri care se merita traite.
El e aici...si eu sant la alt capat al lumii.
Mi-a trimis mere de acolo si mi-a spus:,,un barbat adevarat isi intinde doua brate...aripi ce protejeaza femeia ce o iubeste...care o vor ocroti mereu si ascunde de viata si oamenii falsi."
Nu am stiut ce inseamna asta pana in seara aceasta,cand el m-a rapit cu totul in raiul sau de traire si calatorii interioare de inger uman.
El nu mi-a cerut niciodata nimic...dar a fost alaturi de mine...din umbra..nelasandu-ma sa cad niciodata.
Foarte ciudat si incredibil...dar mereu nelasandu-ma sa cad...asumandu-si riscuri si lacrimi.
SA ABERAM PE O TEMA DATA-by GEOCER
cest articol este scris in cadrul concursului "Sa aberam pe o tema data". In afara de mine, in cursul zilei de azi vor abera pe aceasta tema si ceilalti participanti si anume
: Canguru,Cell61, Compadvice, Daurel, Florin, Gamalia, Geocer, Giulia Szavo, Incertitudini, Iulia, Julie, Leo, Little Red, Nakudo, Orianda, Rappa_ru, Simion Cristian)
cest articol este scris in cadrul concursului "Sa aberam pe o tema data". In afara de mine, in cursul zilei de azi vor abera pe aceasta tema si ceilalti participanti si anume
: Canguru,Cell61, Compadvice, Daurel, Florin, Gamalia, Geocer, Giulia Szavo, Incertitudini, Iulia, Julie, Leo, Little Red, Nakudo, Orianda, Rappa_ru, Simion Cristian)-gamalia
MASINA TIMPULUI...SAU INSPIRATIE PE ULTIMA SUTA DE METRI..SAU FARA INSPIRATIE
CINEVA M-A INVITAT IN MASINA TIMPULUI...NU AM DORIT ALTCEVA DECAT SA MA REINVENTEZ VERDE...PENTRU CINEVA INTRASE CU PICIOARELE IN SUFLETUL MEU SI MA SCHIMBASE COMPLET...ATOM SI MISCARE SI ENERGIE..AM DEVENIT DOAR PERCEPTIE SI ATAT.
Verde este culoare fertilitatii pamantului si sugereaza cresterea, expansiunea, nasterea si echilibrul. Bogatia campurilor inverzite sugereaza vioiciune si plenitudine (saturatie), verdele indicand locurile unde a patruns viata. Verdele intunecat asociat maturitatii asa cum verdele deschis apartine unei renasteri, tineretii si cresterii. Aspectele negative ale culorii sunt asociate cu invidia si sila (Situat intre albastru si galben verdele rezulta din interferentelor lor cromatice care iau in "calcul" aspectele negative ale acestor culori si le cumuleaza destul de negativ). In plus se poate aminti de faptu;l ca verdele intra cu rosul intr-un joc simbolic de alternante care dezvolta caracteristici duale, completive asemenea trandafirului care infloreste intotdeauna printre frunzele verzi care vor ascunde spinii.
Personalitatile care prefera verdele sunt deosebit de inclinate spre dezvoltare, spre progres. Indiferent de pozitia lor ei doresc sa colaboreze, sa ajute, etc. pentru a putea avea sanse maxime de realizare a obiectivelor chiar daca acest lucru are permanent “in spate” o dorinta staruitoare de posesivitate (de aceea este necesar sa “primeasca” incurajari si/ sau recunoastere, fiind permanent in cautarea semnelor care sa le indice esecul sau actiunea gresita). In ajutor le vine si un simt de observare natural care ii face sa devina excelenti consilieri, fini psihologi, etc.. In plus sunt buni ascultatori si persoane de incredere care tin de cele mai multe ori la secretele altora mai mult decat la cele proprii.
El reprezinta fermitate si rezistenta la schimbare, cu cat este mai preferat “developand” persistenta, posesivitate si egoism. In plus este o persoana inclinata spre acumulare indiferent de utilitatea achizitiilor din simpla dorinta de a avea, de a fi sigur ca totul va merge intru dezvoltarea sa. Aceste persoane au nevoie de recunoastere, de cerinta de a impresiona, permanent avand in vedere spre evitare spectrul deceptiilor si al deziluziilor. In recunostinta vor crea in jurul lor un mediu deosebit de placut, linistitor, plin de pace, devenind ceea ce se cheama un prieten adevarat, fericit, grijuliu si demn de incredere.
Cu cat verdele este mai putin placut cu atat de mult este lovit egoul si cu atat mai mult este umilita persoana respectiva de rezistenta sau esecul la progres nascandu-se in acesta o tendinta de a tri viata “purtat de val”, tip cedare/ renuntare sau alte sentimente similare. Consecutiv acestor comportamente persoana respectiva este deosebit de critica, sarcastica si recalcitranta.
Specialistii moderni ai marketingului au ajuns la concluzia ca verdele este culoarea cea mai linistita dintre toate, o culoare fara bucurie, tristete, pasiune, care nu cere nimic. Intr-o exprimare mai plastica, este culoarea care, inclusa intr-o societate a culorilor, este echivalentul burgheziei, o lume nemiscata, satisfacuta, care-si calculeaza stradania si isi inumara banii. Este oscilatia dintre noapte si zi, germinare si putrefactie, pendulul oprit la punctul zero al balantei, pacea verde a neutralitatii, echilibrul justitiei, s.a. Dar, tot ei, precizeaza ca este vorba despre verdele pur, pe care orice adaos, cat de mic, de pigment, il scoate din neutralitatea sa pentru al readuce in agitatia societatii. Astfel, un crampei de galben ii confera o putere activa, un aspect insorit, daca albastrul domina verdele devine serios si incarcat de ganduri, albul induce o dominanta a nepasarii pe cand negrul induce o dominanta a calmului, s.a.
Echidistant intre albastrul ceresc si rosul infernal, doua culori inaccesibile si absolute, formand celebru "trio" rosu - verde - albastru pe care se afirma ca este construita toata lumea cromatica, verdele devine o valoare medie, meditatoare, intre cald si rece, intre sus si jos, intre viu si mort, devenind o culoare linistitoare, racoritoare, naturala, umana. Astfel, in fiecare primavara, dupa ce iarna ia aratat omului cat este de singur si de precar, dezvelind si inghetand pamantul cale-l poarta, care ii ofera sansa vietii, acesta imbraca o noua haina, verde, datatoare de speranta, revenind fecund si hranitor, plin de caldura vietii si a soarelui care o va intretine. Asocieri reale pot fi create prin consideratiile asupra plecarii factorilor agresivi, penalizatori ai iernii (disparitia ghetii, zapedii, vanturilor ucigatoare) si sosirea ploilor fertilizatoare, datatoare de viata si speranta.
Cel mai cunoscut simbolism al culorii verde este cel legat de asocierea la regnul vegetal in plina reafirmare, a apelor regeneratoare si lustrale, carora botezul le datoreaza semnificatia lor simbolica, verdele devenind similar trezirii la viata, initierii constiintei. Vishnu, purtator al lumii, este reprezentat sub forma unei broaste testoase cu fata verde, zeita indiana a materiei filozofale, care naste dintr-o mare de lapte, avand trupul verde, asemenea Afroditei lui Fidias. Neptun poarta o haina verde ca apa marii, sau de un verde pal ca acela in care sunt infatisate Nereidele si tot ceea ce se referea la zeii marini (animalele ce le erau jertfite purtand bentite verzi ca apa marii). Ca urmare fluviile erau personaje cu plete de aceeasi culoare iar nimfele care-si trag numele din apa (Nympha Lympha) sunt de obicei infatisate purtand tot haine verzi.
Nu intamplator verdele este considerat a fi culoarea apei asa cum rosul este considerat culoarea focului si, de aceea, omul a simtit dintotdeauna, instinctiv, raporturile dintre aceste doua culori drept analoage cu cele dintre esenta si existenta lui.
Verdele mai este legat si de traznet. Astfel, in China, el corespunde cu trigrama "Chen" care este zguduirea (manifestarii si naturii in timpul primaverii), tunetul, semn al ascensiunii yang-ului sau coresponent simbolic al elementului lemn. El este considerat a fi culoarea sperantei, puterii, longevitatii (dar si a acrimii/ a fierii). Este culoarea nemuririi, universal simbolizata de ramurile verzi.
Viata in evolutia ei pleaca de la rosu si se deschide in verde, populatiile bambara, dogona si mossi socotind verdele drept o culoare secundara, nascuta din rosu. Aceste consideratii se regasesc si in reprezentarile complementaritatii sexelor, unde barbatul fecundeaza femeia, unde femeia il hraneste pe barbat, unde rosul este o culoare virila, masculina, iar verdele este o culoare primitoare, feminina. In gandirea chineza aceste consideratii se regasesc in formularile yin si yang, primul viril, impulsiv, centrifug si rosu, al doilea feminin, reflexiv, centripet si verde, echilibrul dintre ei constituind secretul echilibrului dintre om si natura.
Fata de dialectica orientala, societatile noastre (occidentale) intemeiate pe cultul principiului viril, au acordat intotdeauna atentie scanteii creatoare, indiferent de provenienta acesteia. Drept exemplu se poate aminti de "chispa" spaniola, temelia unei intregi etici, care determina, in schimb, trezirea complexelor oedipiene, a cultului refugiului matern. Astfel, fiu si indragostit, barbatul se intoarce dupa un galop naalnic, spre Muma lui ca inspre o oaza, un liman de pace, racoritor si intremator. De aceea exista si o terapeutica a verdelui, intemeiata constient sau nu pe "regressum ad uterum" (revenirea in uter). Astfel ca, in Evul mediu, verdele era si culoarea togii medicilor (fie datorita consideratiilor anterioare fie datorita faptului ca erau asimilati cu ierburile de leac), culoare care a fost inlocuita in zilele noastre cu rosul inchis care, intuitiv, exprima credinta in calitatea tainica a artei medicale, verdele ramanand culoarea farmacistilor/ a spiterilor care elaboreaza medicamentele, fapt speculat de publicitatea farmaceutica care a stiut sa innoiasca o veche credinta dand o valoare mitica, de panaceu, unor cuvinte ca vitamine sau clorofila.
Nu trebuie sa uitam de dorinta de a se afla in mijlocul naturii a omului modern sau, intr-o expresie consacrata "se mettre au vert" (a iesi la iarba verde, a se duce la odihna, la camp, la tara) nascuta din hipertensiunea/ stressul datorat vietii citadine, care exprima nevoia unei intoarceri periodice intr-un mediu natural care a transformat tara/ campul intr-un substitut al Mumei, verdele devenind culoarea starilor de liniste, de pace, de Rai, de prezenta in copilarie la sanul matern.
Invaluitor, linistitor, racoritor, tonic, verdele este glorificat in monumentele religioase ridicate de stramosii nostri in desert, in zonele aride, el fiind perceput asemenea sperantei sau virtutilor teogonale. Daca pentru crestini verdele si-a pierdut aceasta importanta "apreciere", pentru Islam, ale carui traditii s-au creat ca niste miraje, deasupra nemerginirii dusmanoase si arzatoare a deserturilor si stepelor, "steagul" credintei, al Islamului, are culoarea verde, devenind si emblema mantuirii, simbolul tuturor marilor bogatii, materiale si spirituale, dintre care prima este familia (de culoare verde era mantia trimisului lui Dumnezeu/ Allah, la adapostul careia descendentii sai directi - Fatima, fiica Lui, Ali, ginerele Sau, si cei doi copii ai lor, Hassan si Hussein - veneau sa se ascunda in clipele de pericol - de aceea au fost denumiti si "cei patru de sub mantie" - care au devenit cei "patru stalpi" pe care Mohammed si-a cladit comunitatea. Astfel se ajunge ca verdele sa fie in Islam culoarea Profetului si a cunoasterii, sfintii fiind si ei imbracati in verde.
Similar acestei istorii este povestea lui Khidr, Khisr sau Al Khadir, numit si Omul verde, care este pomenita de nomazi aproape intotdeauna dupa ce si-au rostit ultima rugaciune. Khisr este patronul calatorilor si incarneaza pronia cereasca, asa cum tot el este mediatorul care impaca extremele si rezolva antagonismele fundamentale pentru a asigura dezvoltarea omului. Traditia spune ca si-ar fi cladit locuinta la marginea lumii, acolo unde se intalnesc cele doua oceane, cel ceresc si cel pamantesc, acesta reprezentand masura ordinii umane, echidistanta inrte Sus si Jos. Cel care-l intalneste pe Khisr nu trebuie sa-i puna intrebari fiind necesar doar sa se supuna sfaturilor sale, oricat de ciudate i se vor parea (deoarece Khisr arata calea adevarului care poate parea de cele mai multe ori absurda).
Aceasta istorie este regasita la multe alte popoare (bineinteles in forme particularizate, fara a lua in calcul cine a "descoperit-o"). Se spune de catre unii ca ar fi chiar fiul lui Adam, primul dintre profeti, dupa altii s-ar fi nascut intr-o pestera ("vaginul pamantului") dupa care si-a dedicat viata lui Dumnezeu/ Allah, uneori este confundat cu Sfantul Gheorghe si mai adesea cu Sfantul Ilie (ceea ce intareste inrudirea verdelui cu rosu, a apei cu focul). Bineinteles ca toti acestia au avut si "functii" mai mult sau mai putin importante in ceea ce priveste ajutorarea navigatorilor, patronajul acestora. In India acest personaj este cinstit sub numele de Khawadja Khidr, fiind infatisat calare pe un peste si fiind zeitatea fluviilor, "domnind" atat asupra apelor cat si asupra vegetatiei.
O alta similaritate de asociere a culorii verde la rosu este intalnita si in Europa. Minunatele insusiri ale verdelui ajung pana la credinta ca aceasta culoare ascunde o taina, ca simbolizeaza o cunoastere adanca a lucrurilor si a destinului care ajung sa stapaneasca pornirile primitive, instinctive. Originea cuvantului "sinople" care desemneaza culoarea verde in heraldica are o origine destul de controversata dar care pleaca de la culoarea rosie. Cuvantul "sinople" vine din latina tarzie, sinopis, care a desemnat mai intai pamantul rosu din Sinope, inainte de a capata inexplicabil, sensul de verde. Poate ca acesta este motivul pentru care "codificatorii" anonimi ai limbajului stemelor vorbitoare (heraldica) . Se ajunge pana la "suprapuneri" care interpreteaza ca virtutea tainica a verdelui provine din faptul ca el contine rosu, tot asa cum, pentru a imprumuta limbajul ermetistilor si al alchimistilor, fertilitatea oricarei opere provine din faptul ca principiul arderii (principiu cald si viril) insufleteste principiul umed, rece, feminin. Aceste consideratii se pot gasi si in mitologia care afirma ca zeitatile verzi ale reinnoirii hiberneaza in Infern unde rosul htonian le regenereaza (cazul Persefonei cea verde care apare pe pamant primavara iar toamna se intoarce in infern de care este legata de faptul ca a mancat un sambure de rodie care a devenit inima ei, interiorul ei cel rosu, atestand consideratiile legate de faptul ca o farama din focul interior al pamantului conditioneaza orice regenerare). De aceea ele sunt verzi la exterior si rosii la interior si imperiul lor se intinde peste cele doua lumi.
Mitul aztec al zeitei Xochiquetzal, rapita ca si Persefona si dusa in Infern in timpul iernii, prezinta o tulburatoare analogie la mitul grec. Pentru azteci ea dispare in Gradina din Vest, adica in Tara Mortilor, si reapare primavara, cand vegheaza la nasterea florilor. In manuscrise este recunoscuta dupa gateala din cap formata dintr-un dublu panas cu pene verzi (omoquetzalli). In gandirea aztecilor, verdele si rosul sunt simbolizate de asemenea de chalchihulti, pietre pretioase verzi care orneaza fusta zeitei apelor, si de chalchihuatil sau apa pretioasa, nume dat sangelui tasnind din inima victimei jertfite de preotii soarelui in fiecare zi pe altarul astrului zilei ca sa-i hraneasca lupta impotriva beznei noptii si sa-i asigure regenerarea.
Aceeasi complementaritate a verdelui cu rosul se regaseste in traditiile legate de zeitatile dragostei. Afrodita, tasnita din spuma marii, sovaie intre chemarile a doua principii virile: sotul ei, Hefaistos, focul htonian, si iubitul ei Ares, focul uranian. In plus, in ziua in care Hefaistos ii surprinde pe cei doi ibovnici unul in bratele celuialt, cel care intervine in favoarea Afroditei este Poseidon, zeul apelor. Se poate aminti aici de faptul ca pictorul Van Gogh a simtit pregnant legatura intre rosu si verde afirmand: "Am vrut sa exprim cu rosul si cu verdele groaznicele pasiuni omenesti".
Astfel de traditii se intalnesc si la vechii egipteni unde Osiris cel verde a fost sfartecat si aruncat in Nil de unde el va reinvia gratie virtutilor magice ale lui Isis cea rosie. Este un mare initiat deoarece cunoaste misterul mortii si al renasterii si, de aceea, el prezideaza simultan pe pamant reinnoirea primavarateca si, sub pamant, judecarea sufletelor. Poate ca de aceea ei se temeau de pisicile cu ochii verzi si pedepseau cu moartea pe oricine ucidea acest animal si, de aici, alchimistii socoteau ca lumina verde a smaraldului este aceea care patrunde in cele mai mari taine (fiind considerata a fi piatra papala).
De aici, verdele ajunge sa aiba si o valorizare inversata, verdelui mugurilor primavarateci ajungand sa i se opuna verdele mucegairii si al putreziciunii, existand un verde al mortii asa cum exista si un verde al mortii. Verzuiului pielii de pe fata bolnavului i se opune marul verde, crocodilul cel verde deschide larg gura animalica dar vie si ofera verdele fetid al portii iadului, smaraldul cel verde ca imbol al puterii papale este si reprezentantul liui Lucifer s.a. ajungandu-se pana la consideratiile contemporane legate de omuletii verzi de pe Marte sau alte planete care ofera ori viata ori moarte.
In Europa verdele este in primul rand o culoare benefica dobandind o valoare mitica, a pasunilor verzi, a raiurilor inverzite ale iubirilor, el este precum tineretea lumii sau tineretea vesnica promisa celor alesi, s.a.. Erin cea Verde era, inainte de a deveni numele Irlandei, acela al insulei preafericitilor din lumea celtica. Misticii germani asociaza verdele cu albul pentru a califica Boboteaza si virtutile Hristice, justitia reprezentata de verde intregind neprihanirea albului.
Culoarea verde, in heraldica, are aceeasi origine naturala/ pastorala al semnificand paduri, pajisti, campuri si vegetatie, adica politete, dragoste, bucurie si belsug. Arhiepiscopii (chiar si episcopii) poarta pe blazon o palarie verde, cu snururi verzi incrucisate, evocand pasunile cele grase unde inteleptii pastori ai crestinitatii isi duc "oile" la pascut, devenind simbolul bunei doctrine a acestor prelati.
Pictorii din Evul mediu zugraveau in verde crucea, ca instrument al regenerarii omenirii asigurata prin jertfa lui Iisus. In Bizant culoarea verde era simbolizata de monograma lui Iisus Mantuitorul, formata din cele doua consoane ale cuvantului verde. Anterior, verdele este culoarea sangelui balaurului (intalnit si la populatiile chineze) asemenea Graalului, vasul de smarald sau de cristal verde (probabil jad), care contine sangele lui Dumnezeu intrupat, in care se topesc notiunile de dragoste si de jertfa, conditii ale regenerarii exprimate prin luminosul verde al vasului in care amurg si zori, moarte si renastere se confunda, echilibrandu-se.
Drepturi de autor (interzisa reproducerea pe orice suport fara acordul scris al autorului): Dorin M (dorinm@email.com)
Powered by Medow
Ultima modificare: 24.aprilie.2003
bineinteles ca nu mi-am cerut acordul autorului...si mi-am asumat riscuri ca de obicei..am inspiratie..dar astazi am sentimentul inutilitatii ...si lene si plictiseala...asa ca realism si egoism...sant doar o virtuala si atat...domnul dorin sa ma considere instabila si sa ma ierte...drept vorbind..e plictisitor concursul..fara teme reale...ma retrag un timp..si eu as fi vrut sa scriu despre andropauza masculina...daca vreti puteti abera...sincera de luni...nu sant depresiva doar instabila..bre...hai ca ma mobilizez si vad eu ce iesa
SA ABERAM PE O TEMA DATA-by GEOCER
Acest articol este scris in cadrul concursului "Sa aberam pe o tema data". In afara de mine, in cursul zilei de azi vor abera pe aceasta tema si ceilalti participanti si anume
: Canguru,Cell61, Compadvice, Daurel, Florin, Gamalia, Geocer, Giulia Szavo, Incertitudini, Iulia, Julie, Leo, Little Red, Nakudo, Orianda, Rappa_ru, Simion Cristian)
Tema de azi: "Unde dai și unde crapă" BY CALIN HERA
Ca intr-un caleidoscop fragmentat,in spatele la ce ofera virtualul,incercam sa ne cream o lume care sa corespunda cu realitatea,asa cum o vedem noi.Vorba unui bun prieten,preferam imasul si pastem iarba laolalta cu ceilalti.Satui de noi,de plictiseala,de frustrari credem ca netul ne ofera o parte din paradisul promis.Ne bucatalaim si feliem interiorul,il poleim putin si punem si sclipici.Ciorile vin repede dupa comoara,sa duca margica in cuib.Li se pare ca au inteles si priceput totul.Se bucura si dau din coada ca niste catei care si-au gasit stapanul.Ce conteaza ca le mai da un sut in cur din cand in cand?Realitatea reala e dincolo de aparat.Acolo unde putini isi asuma riscul de a pasi.Tu te plictisesti,poate te joci sau poate doar esti un paranoic crizat sau un tip la andropauza care-i adeptul onanismului din spatele tastaturii.Poate ai nevoie de adepti sau sa gasesti cu cine sa-ti lingi ranile la comun.Ce ai sa scrii tu pe blog sau pe propriul tau site,sa vezi ca am diaree sau sunt un depresiv?Nu frate,te asezi pe tron in postura de mare guru,alti frustrati si nebuni te vor urma si deveni dependenti,legam si mari povesti de amor online si virtual,facem sex oral conectati la 3G...dar cineva ne urmeaza mereu.Poate intr-o zi cineva se plictisea si si-a facut un blog.Poate e doar un bou care se beseste si ragaie cand scrie poezii sentimental-emotive,cu macedonia infundata in gura.I-o pune nevestii si se simte liber in mediul virtual,doar acesta il apara,nu?Am incercat zeci de experimente ca orice frustrat plictisit si lumea e in ceata ca intotdeauna,neintelegand indicatoarele.Ma gandesc,unde dai si unde crapa?Si e mereu amuzant pana ne plictisim si de asta.
duminică, 27 septembrie 2009
Studiu din Luca capitolul 7:36-50 Sunt pro viata
Am promis unei bune prietene ca o sa patrund Biblia cu inima si nu cu ratiunea cum am facut-o pana acum,facand mereu disectii pe ea,gasind paralele intre filosofie,istorie,mistica,stiinta,nu ca ar fi rau si asta.
De ce ma opresc la pilda femeii pacatoase?Poate in primul rand pentru ca sunt femeie si sincer multumesc Creatorului pentru acest dar,de a fi purtatorul vietii fizice si salas,casa vremelnica pentru sufletul,spiritul ce vine de la El,in copilul ce-l poti purta in pantec.Nu cred ca am intalnit un alt act mai sublim de incredere pe care sa ti-l acorde cineva pana acum in asemenea mod.Pilda "Femeii pacatoase" o vad ca pe o punctare clara de introspectie interioara,de regasire a inimii.Am spus si in alte randuri ca mintea coborata in inima va desfiinta pragul convenientelor pur rationale,ale dogmelor si constrangerilor,iti asigura libertatea definitiva.Poti lasa mintea sa simta,sa perceapa ce este dincolo de bariera materiala si sa se bucure de convietuirea buna cu lumea nevazuta.
Fariseul il roaga pe Iisus sa manance cu el si Iisus nu primeste invitatia cu aroganta si superioritate ci cu inima,cu dragoste si caldura si umilinta.In zilele noastre asocierea fariseului in limbaj este clara,de ipocrit fatarnic.Zici:esti fariseu-macar un pic ipocrit,cu doua fete.
Fariseul doreste schimbarea in inima dar prea multa stiinta,cunoastere il impiedica sa simta,sa treaca de ratiunea limitata,cu toate astea vede ceva ce nu-si poate explica in Iisus,care-l atrage,magnetizeaza si de multe ori chiar m-am gandit ca invitatia a fost strict legata de curiozitate,de dorinta de cunoastere,de a pricepe neintelesul.Tot legat de ratiunea limitata e legata si reactia fariseului vis-a-vis de femeia pacatoasa care statea la picioarele lui Iisus.Adica nu s-a considerat demna sa stea la masa,la acelasi nivel,pe aceeasi treapta cu El.Se multumeste sa stea umila la picioarele sale,fara sa vorbeasca,fara sa filosofeze,fara sa-si arate cultura,daca o fi avut-o.Ea simte,simte ca trebuie sa existe si altceva decat viata terna,traita zi de zi.Ea cauta si vede cu ochii sufletului interiorul plin de dragoste si toleranta a lui Iisus.Are nevoie de acceptare si percepere corecta a ei,a slabiciunii de a fi om.Plange si-i sterge picioarele Mantuitorului cu parul sau.Vreau sa punctez,in acea perioada podoaba capilara asigura feminitatea,respectul celor din jur,asa cum o femeie rasa in cap sau cu parul scurt era un paria pentru societatea in care traia,o anatema.
Aduce ca dar la picioarele sale ce are ea mai de pret:sufletul.Insotit de lacrimi,parul si senzitivul-sarutand picioarele si ungandu-le cu mirul imparatilor,rar si foarte scump la acea vreme.Intalnim acest ritual al ungerii cu mir si semnificatiile sale in ortodoxism.
Fariseul,ca orice intelept care se crede super inteligent si atotstiutor si-a zis:"Omul acesta daca ar fi un prooroc ar sti cine si ce fel de femeie este cea care se atinge de el:ca este o pacatoasa"(Luca 7:39).Acest "si-a zis" nu inseamna ca vorbit ci a gandit,isi spunea in sinea lui.Iisus nu-l raneste,nu-i desconspira gandurile si trairile ,ci doar spune:"Simone,am sa-ti spun ceva"(Luca 7:40)si incepe o poveste,o pilda,ii raspunde gandirii interioare a lui Simon pritr-o parabola-cea a camatarului care avea doi datornici,unul cu o datorie mica si unul cu o datorie mare.Camatarul ii iarta pe amandoi si apoi Iisus il intreaba pe Simon cine crede ca-l va iubi mai mult pe camatar.Simon ii raspunde fara sa clipeasca ca cel cu datoria mai mare.
Substratul nu este ca trebuie sa comiti atrocitati pentru a-l iubi mult pe Dumnezeu...ci suferinta,teama ca nu ai iesire,ca te vezi in situatii limita din care nu stii cum sa progresezi,te vezi pierdut.Regasirea comuniunii cu divinitatea,in acele momente va fi una sublima,de pace,de liniste,de dragoste,de impacare si mers inainte,de trairi neomenesti care-ti deschid noi portaluri.In versetul 47 "pacatele ei,care sunt multe sunt iertate caci a iubit mult dar cui i se iarta putin iubeste putin"de vazut acest "caci aiubit mult"-eu am considerat ca arata capacitatea femeii de iertare,de dragoste pentru cei din jur si toleranta,indiferent de rang,de statut,de moralitatea lor...capacitatea de a sti ca in fiecare om poate fi un adevarat iad ca si in ea si ca nu ai dreptul sa judeci pe altul atata vreme cat in tine lucrurile sunt in neregula.Tot acest "a iubit mult " il vad ca si pe dorinta de schimbare,speranta.A iubit mult dragostea.Dragostea divina,neconditionata de drumuri si cai artificiale,in care pasul a fost redescoperirea inimii,a simtirii interioare,in care Dimnezeu poate patrunde si-si poate face casa.Pentru ca mi-am propus ca blogul meu sa nu fie unul religios,ma repet:acest articol nu este un atac asupra nimanui,ci doar o perceptie strict personala.Iisus ramane personajul cel mai marcant din istorie sin propria mea viata si iubesc absolut faptul ca ne-a demonstrat ca fara drumul sufletesc interior,fara regasirea inimii,totul este o vasta desertaciune in care bogatiile,inteligenta,cultura nu valoreaza absolut nimic,fara traire interioara,toleranta,dragoste si antifanatism.
Draga prietena,e de folos sa recitesti mereu Biblia cu dragoste,intr-adevar.
"Ce am fi azi daca nu ar fi fost El ieri?Cunoastem viata pentru ca El a cunoscut moartea.Simtim bucuria pentru ca El a simtit tristetea,suntem liberi pentru ca El este viu."
sâmbătă, 26 septembrie 2009
SA ABERAM PE O TEMA DATA-by GEOCER
Acest articol este scris in cadrul concursului "Sa aberam pe o tema data". In afara de mine, in cursul zilei de azi vor abera pe aceasta tema si ceilalti participanti si anume
: Canguru,Cell61, Compadvice, Daurel, Florin, Gamalia, Geocer, Giulia Szavo, Incertitudini, Iulia, Julie, Leo, Little Red, Nakudo, Orianda, Rappa_ru, Simion Cristian)
Publicat de compadvice
In ultima vreme vrem sa aberam despre ceva si nu putem dom'le.Ne tot impiedicam de realitate sau politica.Asa ca m-am gandit ca ar fi bine sa ,,plecam un pic din oras,, si sa participam la un concurs de vanatoare si pescuit.Deci tema pentru maine:Imaginativa ca ati fost invitati sa participati la un concurs pentru a va dovedi talentul in ale vanatului si pescuitului.Vreau sa descrieti perticiparea voastra la acel eveniment,si eventual rezultatele obtinute(vanat sau pescuit).Dar fratilor!vreau sa aberati ca de-aia concursul spune sa aberam pe o tema!Spor la aberat!-NASCUT VANATOR-
Calatorisem mereu prin spatiu usoara ca o pana dusa de vant iar cand oboseam puteam sa ma agat de coada cometelor cutreierand tot universul.Apoi dupa ce m-am imbatat de culori am cerut Creatorului sa ma faca vanator,sa-mi aduca uitarea a tot ce adunasem in vesnicie.Mi-am lepadat de bunavoie aripile si m-am trezit energie ratacitoare.
Apoi inotand in mare de lichid amniotic am vanat pentru prima data trairile umane pe care mama mea mi le aducea pana la peretele epidermei sa le pot sageta.Asa am vanat pentru prima data gustul,mirosul,bucuriile si zambetele.Acolo,in lichidul amniotic am avut cea mai reusita vanatoare de fetus.Atat de mult mi-a placut ce am atins in pantecul matern incat dupa un timp m-am hotarat sa vanez viata insasi si m-am nascut.Am sagetat viata cu primul meu plans si ea s-a lasat prinsa dandu-mi iluzia de mare zeita ce o pot tine in palma.
Apoi mi-am vanat nasterea si cresterea care ma lungea mereu deasupra lumii.Am vanat oameni si trairile lor,asa am invatat ce-mi este pe plac si ce nu,am invatat ca fiecare om are gustul sau aparte,unic si irepetabil.
Viata ce o vanasem mancand-o m-a invatat sa fac arme si unelte cu care sa-mi pot prinde in plasa inima,trofeul cel mai de pret ce-l pescuisem pana atunci.Mi-am asezat inima intre sprancene ca sa pot vedea tot...tarziu am inteles ca de fapt nu vanasem niciodata nimic,ci insasi viata ma vanase pe mine asemeni unei pisici ce se joaca cu soareci.
De atunci ma lupt sa scap pana sunt prinsa iar.Viata e un vanator de temut care se conduce dupa propriile sale reguli,fara mila,mereu in transformare,mereu grabita,sireata.Uneori ia chipul oamenilor din jur,poti fi prada usoara sau greu de vanat.Important este sa nu te sperii,murind sincopat si gol ci mereu sa scapi,sa alergi inainte.
Duc dorul existentei mele inaripate pe care nu o mai stiu,doar o sper si vorbind Creatorului i-am spus:"Vreau sa ma intorc la Tine acasa"
Zambind bland El mi-a spus:"Trebuie sa ma vanezi si sa ma inchizi in inima,abia apoi iti prind aripi noi de lumina."
ILUZII-REALITATI-SIMPLE PERCEPTII
Coborand adanc in tine,nu totdeauna gasesti paradisul.Esti inhamat la proba de foc in care trebuie sa-ti infrunti cele mai negre cotloane,unde te lupti cu proprii tai de moni pe care ia-i avut sau creat in timp.
Uneori ai vrea sa lasi totul uitat si sa crezi ca aceste lucruri nu exista si-n tine ci doar in altii...sant suficiente cateva vorbe,aberatii,portita prin care cineva poate ajunge la ele si...rabufnesc.Comunicarea poate fi doar o iluzie,sa intelegi din comunicarea verbala sau scrisa doar ceea ce doresti tu sa intelegi sa-ti astupi carentele din tine.Daca la celalalt capat al comunicarii va fi cineva mai siret,iti va da iluzia ca ce a transmis e real si chiar a pus ce avea-i nevoie.Realitatea e perceputa deformat si tu nu stii asta.Crezi atat de puternic intr-o realitate nereala incat induci si celor din jur cu care interactionezi propria ta perceptie.
Iti poti dori cu disperare ca de cealalta parte a baricadei sa fie cineva cu totul special,incat,ii creezi acest chip,i-l impui,starnesti inclusiv curiozitatea de pisica a celor din jur care te urmeaza orbeste,ferm convinsi ca acolo gasesc taine nedezlegate...un cufar cu minuni.
Nimeni nu intelege ca e doar un joc de iluzii si false perceptii...chiar si prietenii cei mai buni sant complet debusolati dar merg si verifica ascunzandu-se de tine,sa vada ce ai gasit,se simt cumva tradati.
Ne facem propriile noastre perceptii intr-o iluzie de intelegere corecta a vietii.
Iluziile vorbelor si cuvintelor scrise pot fi atat de puternice incat chiar sa te faca sa suferi...sa te raneasca...sa-i raneasca pe altii.
Perceptiile sant intotdeauna personale si nu general valabile si aplicabile si celor din jur...asa ca de multe ori corectul meu de a intelege va fi complet incorect pentru altul.
Viata in sine e un mare joc de iluzii optice,rationale si emotionale.
Dar noua oamenilor ne plac teribil povestile in dorinta de regasire a protectiei oferita de inocenta...incat orice am inventa cineva se va bucura si trai iluzia creata de tine.
SALVADOR DALI
Salvador Dalí, numele la naştere, Salvador Domingo Felipe Jacinto Dalí Domenech (* 11 mai 1904, Figueras, Spania - † 23 ianuarie 1989, Figueras) a fost un pictor spaniol, originar din provincia Catalonia, reprezentant de seamă al curentului suprarealist în artă. Graţie apariţiilor excentrice şi megalomaniei sale, Salvador Dalí a devinit o vedetă mondială, care a reuşit să folosească forţa mass-mediei pentru a-şi spori averea şi gloria.
Cuprins[ascunde] |
[modifică] Viaţa şi opera
Încă de copil, manifestă un viu interes pentru pictură, primele încercări le face pe cutii de carton pentru pălării, primite de la mătuşa sa, modistă. Familia locuieşte la Figueras, într-o vară, părinţii îl trimit la Moula de la Torre, la unul dintre prietenii lor, Ramon Pichot, pictor impresionist. Convins de talentul lui Salvador, Pichot îi sugerează să-şi continue studiile în Madrid. În 1918, va avea prima expoziţie a operelor sale în teatrul local din Figueras.
În 1921 intră la Academia de Arte Frumoase San-Fernando din Madrid, unde se împrieteneşte cu Federico García Lorca şi Luis Bunuel, dar - decepţionat de sistemul de predare - incită studenţii la manifestări de protest şi este exclus din şcoală. Începe să poarte favoriţi, pantaloni scurţi, pardesiu lung şi pălărie de pâslă şi să fumeze pipă.
Este interesat de futuriştii italieni, apoi de "Şcoala de Metafizică" a lui Giorgio De Chirico, care îi va influenţa considerabil evoluţia artistică, mai cu seamă că lecturile pasionate din Freud treziseră vocaţia pentru manifestările inconştientului în artă.
În anul 1926 se duce la Paris, unde vine în contact cu ambianţa intelectuală a capitalei Franţei, în acel timp în plină efeverscenţă suprarealistă, şi face cunoştinţă cu André Breton, Pablo Picasso, Joan Miró şi Paul Eluard. În acest cerc suprarealist se împrieteneşte mai ales cu scriitorul francez René Crevel, care îi va dedica pictorului o broşură intitulată "Dalí sau antiobscurantismul" (1931).
[modifică] "Metoda paranoico-critică"
Dalí este entuziasmat de mişcarea suprarealistă, în care vede posibilitatea manifestării imaginaţiei sale exuberante unită cu o virtuozitate tehnică a desenului şi culorii. Datorită comportamentului său, în 1934 este exclus din grupul artiştilor suprarealişti, ceea ce nu-l împiedică să se considere singurul artist capabil de a capta "formele suprareale". Ca alternativă la "automatismul psihic" preconizat de Breton, Salvador Dalí recurge la propriul său stil ca "metodă paranoico-critică", pe care o defineşte drept "o metodă spontană a cunoaşterii iraţionale care constă în interpretarea critică a reveriilor delirante". Astfel, imaginile pe care pictorul încearcă să le fixeze pe pânză derivă din agitaţia tulbure a inconştientului (paranoia) şi reuşesc a căpăta formă numai datorită raţionalizării delirului (momentul critic).
Din această metodă au rezultat imagini de o extraordinară fantezie până la stupefacţie. Tehnica adoptată este aceea a picturii din Renaştere, din care preia doar exactitatea desenului şi cromatismul, nu însă măsura echilibrului formal. În picturile sale prevalează efecte iluzioniste şi o complexitate tematică care amintesc empfaza şi exuberanţa barocului iberic. Dalí recurge la spaţii largi în care include o mare cantitate de elemente - oameni, animale obiecte - într-o combinaţie iraţională a raporturilor şi deformare a realităţii.
[modifică] Pasiunea pentru Gala
În 1929 întâlneşte pe Gala Diaconov, soţia poetului Paul Éluard, pentru care face o pasiune ce nu se va stinge tot restul vieţii lui. Reuşeşte să o despartă de Éluard, Gala devenindu-i nu numai soţie, dar şi muză inspiratoare, reprezentând-o în multe din picturile sale. Graţie Galei, Dalí va cunoaşte în cele din urmă dragostea trupească, care îi fusese până atunci cu desăvârşire străină, salvându-l de nebunie, după cum a mărturisit artistul.
[modifică] Delirul megalomaniei
Între 1939 şi 1948 trăieşte la New York, unde expoziţiile sale obţin un succes triumfal. Artistul se complace într-o mândrie provocatoare şi creează teme în care apare, obsesiv, un univers sub semnul erotismului, sadismului, scatologiei şi putrefacţiei. Se plimbă pe străzile New York-lui cu un clopoţel, pe care îl foloseşte pentru a atrage atenţia asupra sa - gândul că ar putea trece neobservat este pentru el la fel de insuportabil ca sărăcia şi smerenia.
Când acordă interviuri, vorbeşte despre sine la persoana a treia, folosind formularea "divinul Dalí" sau pur şi simplu "divinul". Explică în mod savant cum mănâncă în fiecare dimineaţă jambon cu dulceaţă de trandafiri, cum înoată în fiecare zi douăzeci de minute, face o siestă de şapte minute, dar mărtruriseşte că frica de moarte nu îl părăseşte niciodată. Susţine că această spaimă este, împreună cu libido-ul, motorul creaţiei lui.
Până în ultima perioadă a vieţii lui, Dalí a continuat să alimenteze până la extrem faima sa de artist excentric, original până la limita delirului, devenit cu timpul prizonierul propriului său personagiu, orgolios şi imprevizibil. În 1975 primeşte un titlu nobiliar, devine "marchiz de Pubol", deoarece în acel timp locuia în castelul Pubol, pe care i-l oferise Galei.
Gala moare în 1982, în 1983 Dalí pictează ultimul său tablou, Coada de rândunică. După un accident în care suferă arsuri grave, se retrage din viaţa publică. Părăseşte castelul şi se adăposteşte în turnul "Galatea" din al său "Teatro-Museo", unde va muri în ziua de 23 ianuarie 1989, la Figueras, localitatea în care s-a născut.
[modifică] Citate
"Dacă vei juca rolul unui geniu, vei deveni unul". (Dalí)
"Există întotdeauna două feluri de pictori: cei care depăşeşc limita şi cei care ştiu cum să se apropie de aceste graniţe cu respect şi răbdare, fără să le încalce însă". (Dalí)
material de pehttp://ro.wikipedia.org/wiki/Salvador_Dal%C3%AD
vineri, 25 septembrie 2009
SA ABERAM PE O TEMA DATA-by GEOCER
Acest articol este scris in cadrul concursului "Sa aberam pe o tema data". In afara de mine, in cursul zilei de azi vor abera pe aceasta tema si ceilalti participanti si anume
: Canguru,Cell61, Compadvice, Daurel, Florin, Gamalia, Geocer, Giulia Szavo, Incertitudini, Iulia, Julie, Leo, Little Red, Nakudo, Orianda, Rappa_ru, Simion Cristian)
tema zilei este propusa de cell61-daca ati prinde pestisorul de aur care ar fi povestea..
-POVESTEA PESTISORULUI DE AUR-
A fost odata ca niciodata sau poate ca inca mai este o fetita care de mica invatase sa zboare.In miros si cantec de snoave rusesti ea a crescut cu fiecare zi cu aripi tot mai mari.Sufletul sau era mereu liber si drept dovada,intr-o zi realiza ca nu mai incape in limitele matematice ale materialului foarte clar delimitat.
Mereu putuse sa vada dincolo de masti ce este in interiorul oamenilor.Incapabili de iubire si toleranta...ei simteau doar cu mintea iar cei ce nu puteau intelege refuzau cu desavarsire.
Nu s-a putut adapta niciodata la regulile seci si lase ,hotarate de altii...asa ca a inceput sa calatoreasca.Intai in interiorul ei unde descoperi o lume mai fascinanta decat cea de afara...apoi peste tot in lume pentru a simti si altfel de oameni.Zborul interior nu i l-a putut ucide nimeni...indiferent cata aroganta si neputinta a vazut in altii.
Isi facu o operatie in care amputa sentimentul de ura si-i suna necunoscuta trairea acestei stari.
Durerea de a nu putea aduce pace si liniste si nesuferinta pentru toti,o facu sa-si invie stramosii si istoriile lor nescrise ci doar traite.
Pastra si pipa din care fuma bunicul sau si prietenii ei din Ierusalim ii trimiteau lunar ramuri de maslini.
Oamenii nu suportau apasii si nici tiganii asa ca ...nu a avut cu cine sa fumeze niciodata pipa pacii.
In una din calatoriile sale,scaldandu-se in apele-mama,se intalni cu pestisorul de aur care-i spuse:,,iti pot indeplini trei dorinte!"
Ea rase zgomotos si-i spuse:,,Ce egoist!ce fel de dorinte poti indeplini tu?un biet peste greu de atata poleiala cu aur.Imganfat mic ce esti!Lasa-ma sa fiu doar OM si atat!Amageste pe altcineva cu iluziile tale...acusi te scot pe uscat si vad eu cum te descurci...de nici tie nu poti sa-ti mai indeplinesti macar o dorinta."
Arunca pestele in apa...liber in lumea sa curgatoare iar ea continua sa calatoreasca.Si daca o fi terminat calatoria pamanteana cu siguranta a gasit si alte spatii de explorat....mai calde si fara pesti inventati.
VALUL...
.jpg)
Azi am primit in dar un val cu care sa ma pot acoperi.Doar ochii ca doua ape adanci pot fi vazuti si vorbiti de ceilalti.El nu ma apara astfel ci mareste misterul pentru cei din jur.
In cutia cu bijuterii mi-a pus linii si puncte si cifre...cu care ma impodobesc zi de zi si sa pot vorbi si dansa prin simboluri.Pasita ,usoara ca un duh,ma poate face litera pe care o regaseste in fiecare cuvant.Ma picteaza cu cerneala pe randuri ce prind viata,mangaiat,rosu de dorinta si dor.
Ma expir singura.Gura de aer pe care el o respira cu calm...meditand sau abandonandu-se intr-o lume stiuta de noi.
Cand ochii ii cad obositi de scris si gandire...imi dau jos toate valurile cu care-l acopar si ma strecor langa el-adormindu-l.
Din caietul in care scrie tot se ridica o alta Eu...care ne vegheaza si transforma in salcii impletite si apa.
joi, 24 septembrie 2009
SA ABERAM PE O TEMA DATA-by GEOCER
Acest articol este scris in cadrul concursului "Sa aberam pe o tema data". In afara de mine, in cursul zilei de azi vor abera pe aceasta tema si ceilalti participanti si anume
: Canguru,Cell61, Compadvice, Daurel, Florin, Gamalia, Geocer, Giulia Szavo, Incertitudini, Iulia, Julie, Leo, Little Red, Nakudo, Orianda, Rappa_ru, Simion Cristian)
tema de azi propusa de canguru
PRO SAU CONTRA ELENA UDREA
-mai mult omul decat politica la care nu ma pricep prea bine.Pornind de la ideea preconceputa ca femeia nu trebuie sa fie in posturi de conducere sau sa ia decizii,dincolo de latura politica,fara ipocrizii,cred ca s-a facut analogie intre faptul ca este femeie si ca automat a reusit prin sex si frmusete...inteligenta fiind undeva in umbra sau chiar uitata.Din pacate chiar daca ar fi real pot spune ca ce obtine o femeie prin feminitate si inteligenta nu poate fi obtinut de un barbat doar prin inteligenta...sau poate dar mult mai greu.
Femeia implinita este femeia de cariera,matura,trecuta de 35 de ani care poate pune in umbra puerilul.Este femeia luptator si care emana sexualitate pe care toti o adulmeca salivand si neajungand la ea.
Arta de a fi femeie,feminitatea este rezultatul unei stranii alchimii care isi gaseste componenta in intimitate.
Arta de a fi femeie are zone comune cu planul frumusetii,inseamna sa abandonam aparentele pentru a patrunde tainele sufletului,inimii,corpului feminin.Bariera de care se lovesc toti ceilalti.
Tata Freud explica cel mai clar perceptia general valabila ca viziune masculina asupra femeii...de unde si invidia si discrminarea,,Femeia nu este barbat,dar ea poate fi o fiinta umana."
Politica este opusul feminitatii in perceptie masculina.Ce fac cei care se lovesc de exteriorul ei beton,trebuie sa recunoasteti,ALUNECA.Nu ajung la struguri.
Dar ea e pe ,,fonctie"iar ceilalti vasalii.Doar cu clitorisul nu ar fi pututajunge acolo.Asa ca sa recunoastem ca are suficienta materie cenusie incat sa razbata.Oricat ne convine sau nu.
Iar o mare parte a masculinitatii oedipiene se simte absolut castrata mental si testicular printr-o asa zisa dominare feminina.
Deci oricandPRO ELENA UDREA.
Pentru cei care ma vor considera o feminista si nu stiu cum se traduce misogin in varianta feminina...aaa..mi-a zis odata Paul gabor dar e prea porcoasa..deci sarim..zic ca nu sant invidioasa pe masculi si de asta reactionez asa..fata de presupusa lor dominare ci
-,,invidia penisului nu sant reglementate de respingerea feminitatii,ci de dorinta fetei de a se orienta in acest spatiu."citat din tata Freud.
pro..sant pro..
In lipsa sa
In ziua in care lipseste..ma simt ratacita si prizoniera in propriul meu corp in care universul s-a rupt la jumatate.
Ma imbratisez singura si m-acopar cu frunze de nuc...imi las parul rebel si inimii ii dau aripi.In inalt o arunc,explozie de trairi si lacrimi atinse cu parfum de iarba si cer.
Val inspumat imi fac din chitara si-mi vopsesc pielea neagra...ma transform intr-o pasare necunoscuta pe care o poate primi in cuibul livezilor sale.Cant cu vers de conuri de brad si ma redescopar frumoasa si mereu noua,nestiuta.
Opresc acele ceasului si ma pot situa in afara timpului care trece greu si sufocant...atunci cand lipseste.
In ziua in care lipseste...imi iau umbra de tigru si ma ascund in desisul copacilor oameni,asteptand seara,cand ne regasim liberi si vanandu-ne unul pe altul.
miercuri, 23 septembrie 2009
SA ABERAM PE O TEMA DATA-by GEOCER
Acest articol este scris in cadrul concursului "Sa aberam pe o tema data". In afara de mine, in cursul zilei de azi vor abera pe aceasta tema si ceilalti participanti si anume
a href="http://can-gurul.blogspot.com/">Canguru,Cell61, Compadvice, Daurel, Florin, Gamalia, Geocer, Giulia Szavo, Incertitudini, Iulia, Julie, Leo, Little Red, Nakudo, Orianda, Rappa_ru, Simion Cristian
Ca idee, asa va aparea lista : Canguru,Cell61, Compadvice, Daurel, Florin, Gamalia, Geocer, Giulia Szavo, Incertitudini, Iulia, Julie, Leo, Little Red, Nakudo, Orianda, Rappa_ru, Simion Cristian)
tema zilei
Sa presupunem ca pe data de 5 ianuarie 2010 Primaria orasului in care locuiti anunta falimentul firmei locale de termoficare si iminenta inchidere a caldurii si apei calde. Cum scrieti pe blog despre acest eveniment?"
EL venise astazi cu buzunarele pline de mere rosii ca de fiecare data cand se intorcea in mine,acasa.Mainile ii erau coapte si calde cu parfum de palme ce framantasera trairile o zi intreaga.
Din haina care-l incingea si se dorea aruncata pentru ca nu-si avea locul in universul nostru.ii cazu hartia prin care primaria ne anunta ca opreste apa calda si caldura...si sa transmitem mai departe aceasta veste.
Unul in bratele celuilalt am ras in hohote si am muscat lacom din mar.,,Ce bine ca locium la casa!"ne-am spus...unde baia si apa calda e doar a noastra,unde primaria nu ne cenzureaza iubirea si uleiurile parfumate,unde apa izvoraste din pamantul pe care calcam iubind viata.
Cu mila ne-am gandit la oamenii inchisi intre patru pereti,asezati ca niste papusi pe rafturi in etajele blocurilor gri.
Unde trairile si zborul sant inchise si gestionate de vecini.
Cu egoism si suras de spiridusi poznasi ne-m hotarat sa nu anuntam pe nimeni,sa nu ne pese de deciziile luate de altii si doar sa traim,in gramada de mere...asteptand ploaia..
Abonați-vă la:
Postări (Atom)