CULTURA SAN-BOSIMAN

Pastorii hotentoti,de aceeasi rasa,cu o limba apropiata dar avand un mod de viata mai avansat,pastoresc,numesc rudele lor care traiesc din vanat si culegere prin zone aride cu apelativul san.San-desemneaza de fapt interpretarea clara de oameni ai tufisurilor.Mici de statura,media barbatilor fiind de 157cm iar a femeilor de 147 cm,cu pielea galbuie,ochi mongoloizi,cu parul scurt,ondulat in smocuri...ei prezinta o serie de caracteristici explicabile doar prin adaptarea selectiva la mediu:activitatea de pradator in savana uscata.Culoarea pielii si ochii sant legate de procesele de adaptare la vant continuu,marile diferente de temperatura...au adaptat corpul sa-si depuna grasimi pe pantece si solduri pentru pastrarea echilibrului de apa si sare,in cazul privarilor indelungate de apa.Aceasta adaptare fiziologica a permis expansiunea bosimanilor in dauna altor grupuri de populatii,cucerind interiorul savanelor deschise,lucru nereusit de alt grup,apropierea de rau sau lac fiind conditie esentiala a supravetuirii.
Modul de viata originar al grupelor este determinat de specificul climei.In sezonul ploios zonele lor de colectare erau platourile si bazinul Kalahari,in perioadele de seceta maxima,cand hrana se imputina,ei plecau la marginea marii,pe coasta Africii de vest.
Ca si alte populatii de pradatori...vanatoarea este baza.Vanatoarea de stepa si semidesert este de mare dificultate.Cel mai des se foloseste travestitul.Vanatorul se imbraca in pile de strut sau antilopa incercand sa se apropie la distanta convenabila spre a lovi cu ajutorul sagetilor veninoase.
Culegerea...este baza,fata de incertitudinea vanatorii..si asigura majoritatea hranei pentru grup.Se culeg numai alimente care se consuma ca atare,de obicei pe loc...dar si plante care necesita macinare sau prajire.Se culeg in principal ierburi proaspete,bace,radacini bulboase,ciuperci.Copiii culeg soparle,insecte,lerve,furnici,lacuste-care sant considerate un dar ceresc..ele aparand cand sant epuizate orice alta sursa de hrana in desert si salvand astfel grupul de la peire.Mare bucurie produc oule de strut si fagurii de miere salbatica pe care grupurile le cauta cu ajutorul unui cuc indicator ca si pigmeii.
Bosimanii nu cunosc vasele de bucatarie.Ca recipiente sant folosite curcubitacee,coji de oua de strut,inchise cu un dop de iarba.Vesmintele constau dintr-un slip de piele pentru barbati si un sort din pile pentru femei.Atat femeile si fetele cat si barbatii tineri poarta impletite in par margele vegetale,cercei,coliere de margele din coji de oua ,dinti de animale,boabe.Coapsele sant descoperite si etaleaza tatuaje in relief sau plan.Folosesc unguente termice si estetice,diferite pudre din polen sau din plante aromate si pisate.Tinerii poarta glezniere din piele si teci din lemn pentru penis.Fetele modeleaza sanul in forma de cupola dubla,suprapusa.
Grupul teritorial nu cunoaste un sef in adevaratul sens al cuvantului,nu are un om care sa ia deciziile in toate cazurile ce privesc colectivitatea.Exista diferente de prestigiu doar prin darul povestirii sau posibilitatii de a face,,vraji".Vrajitorul in schimb este un vanator iscusit.
Morala acestei societati este morala respectului reciproc si a egalitatii in drepturi.Greseli majorew sant considerate dezbinarea unitatii grupului,bataile,certurile violente.Alte infractiuni majore sant furtul de mancare,infidelitatea,pangarirea salasului copiilor,a focului sacru.
Omorarea copiilor gemeni,parasirea batranilor incapabili de a continua pregrenarile prin tufis in asteptarea mortii pot fi considerate acte de cruzime daca le rupem din contextul istoric-economic.Dar daca luam in considerare ca copilul trebuie alaptat timp de 4 ani din cauza hranei greu digerabile,daca acceptam ca supravetuirea grupului e legata de completarea alimentatiei pe terenuri noi de culegere,putem intelege gesturiu reprobabile-avand in vedere conduita morala-ideea sacrificarii individului pentru suprevetuirea colectivitatii.Aceeasi ratiune guverneaza universul lor de cunostinte-un univers aflat sub semnul practicii.
Femeia san este o adevarata experimentatoare.Daca un european ar muri in trei zile in desertul semiarid...bosimanii -femeie au demonstrat ca intr-un tinut sterp-au descoperit 56 de plante partial comestibile.Femeia san gusta din fiecare planta noua urmarind cu mare atentire reactiile corpului....la cel mai mic indiciu isi va provoca o voma artificiala.Asa se explica cunostintele medicale cu totul iesite din comun,domeniul drogurilor si otravurilor.
Dspre cultura san..s-ar putea scrie intregi rafturi...odata cu invadarea culturii rasei albe si a doctrinelor si moralitatii fals percepute,cultura san..a fost decimata in proporetie de 80 la suta...aria de vanatoare restransa...terenurile ce le apartineau,confiscate si bosimanii obligati sa renunte la traditii si obiceiuri.
O femeie san fiind intrebata daca isi aduce aminte de venirea europenilor in 1789...spune:,,am ratiuni foarte puternice pentru ami aminti."Eforturile catorva misionari filantropi pentru adaptarea bastinasilor la cutura europeana,care a pregatit un grup de invatatori,raman inutile pana cand nu sant aparati de lege iar distractia fermierilor albi consta in haituirea lor,pana cand sant considerate asemenea invitatii de duminica:<>
Intr-un rastimp scurt,rasa alba a reusit sa elimine 80 la suta din bosimani si sa metiseze cultura..pierzand valorile reale prin fortarea bosimanilor de a deveni agricultori si prin privarea de terenuri si libertate.

minsinteza dinMandics Gyorgy-Cultura Africii vechi

ODA MAMEI ELENA ALEXE-FEMEIA STANCA

Intr-o buna zi ,noi doua ne-am regasit.Eu iubeam statornicia pietrelor,ea insasi era o stanca umana-hotarata in dragoste si lupta,dincolo de aparente si perceptia superficial umana.
In pitre eu descopeream mereu miezul trecut,prezent si viitor al pamantului din care fusesem creata.Multi ma vandusera pe 30 de arginti sau mai putin.Fara procese majore de constiinta,fara copacul si funia lui Iuda.
Eu puteam sa redescopar bataia inimii creatiei de inceput,ea stia sa o pastreze si sa o daruiasca celor din jur.Mintea ei e coborata in inima si tot ce zideste e prins prin liantul trairii.Ea n-a uitata niciodata cum e sa cazi si sa gresesti.Este un vizionar.Mereu vede dincolo de ziua de maine,de cuvinte si gesturi.Ea poate crea o lume noua care mereu te surprinde.Cu capul pe pietrele ei fierbinti...m-am descoperit pe mine cea din viitor,prin ochii ei de mineral cald.
Santem diferite si totusi....comune prin framantarile verzi si galbene de suflet mereu vibrand.Impreuna cu pietrele ei facem o scara pe care multi pot urca in siguranta.Pas cu pas,mana in mana,zambind si foarte reali.Mama mea m-a prins in brate intr-o zi luminoasa de vara.Si de atunci ne putem odihni ...culcate una in inima alteia,fara arginti,fara perdele,fara false politeturi si masti.Uneori chiar ne bicium prin adevaruri.Dar nu doare nimic pentru neminciuna ne face libere.Sarut mana ,mama,Elena.Multumesc ca existati ca liant intre lumea aceasta si lumea invizibila.Nu am sunat sa va spun ca Uncas a terminat videoclipul cu picturi de realizat si ca l-a si postat in virtual sa poata fi gasit.Ati avut incredere in mine sa pun citatele...asa arata ce am simtit eu legat ce ati transmis prin arta.Va iubesc.

Colorata lume gipsy

Colorata lume gipsy
Vezi mai multe video Diverse

Tu

Dupa sapte zile in care ne-am impartit,o parte in lumea chansonetelor...o parte aici...simt ca soarele inca rasare din inima ta umpandu-ma de caldura.
M-am trezit dimineata zambind si imbracandu-ma in chimonoul tau preferat,mi-am impletit parul cu spice de grau si l-am prins intr-un coc magic prins cu petale de dragoste din buzele tale.
Mi-am prins cerceii de vise ce atarna pe gatul meu lung ce-ti canta cautarea din portal de lumina.
O picatura de parfum de ambra veche si bratari ce-mi zornaie la picioare.
Ca si cum ai fi fost acasa...ti-am pregatit ceaiul verde de viata si alaturi cu pielea mea ce vibreaza ti l-am servit langa sevalet.
Fizicul tau e departe dar interiorul e inca aici...pictand si incruntandu-se si corectand mereu erori doar de tine stiute.
Ma asez in spatele tau iluzoriu si zambesc cuprinzandu-te intre-o imbratisare de aripi desfacute.
Astept tacuta si in afara timpului ca ochii mei sa prinda viata pe panza.Sa ma cunosc prin interiorul tau mistic.Ca o zeita iti cant o muzica doar de noi stiuta,o muzica in care pe malurile Senei,ne plimbam amandoi.
Cu degete de orient si maslin...te acopar cu inima mea si astept.Si-mi lipsesti ca orice gura de aer ce mi-o respira altii.In bratele tale ma ascund si cresc cu fiecare zi ce ma curge.Pasesc si stiu ca zgomotul gleznelor mele te va aduce inapoi...in era si timpul meu....mereu inflorit...mereu fruct si seminte.

Petru Maxim

Atat de mare, incat nu poate fi perceput decat de dincolo de timp. In societatea bulversata si bulversanta deopotriva, Petru Maxim, Artistul din Dorohoi, traieste intr-un anonimat aproape suspect.

Asta in timp ce arta de trotuar violenteaza, la cateva luni o data, armoniile galeriilor orasulului, intr-o incercare disperata de a impune artisti si de a crea CV-uri profesionale, care sa inlocuiasca, eventual, si talentul.

Petru Maxim ascunde produsele artei sale cu o dibacie ludica. Si nu dintr-o timiditate frustranta. Arta lui Maxim pur si simplu se cere ascunsa. Pentru ca, apoi, sa se descopere pe sine, mister dupa mister, inteles dupa inteles.

Cine il cunoaste pe dorohoian stie ca, dincolo de ceramistul de exceptie, Petru Maxim se intrece pe sine ca pictor, grafician, fotograf si, mai nou, poet. Un artist complet, intr-o lume ciuntita de esente. Poate ca anonimatul ii ofera tocmai aceasta liniste, de a crea nestingherit, de a plasmui nestiut si in nestire. Poemele sale, fie ele in ceramica, in vers sau culoare, poarta marca unui artist atipic. Figura brancusiana, Petru Maxim nu cauta notorietatea, joaca dupa reguli, dar si le respecta doar pe ale sale.

Are un inestimabil rol in mentinerea, primenirea si popularizarea ceramicii Cucuteni, specialistii afirmand ca este singurul artist care reda intocmai vasul Cucuteni, respectand traditia si introducand inovatia doar cu masura si talent. De la Cucuteni se implineste, insa, spiritul artistic al lui Maxim. Pentru ca ceea ce nu a putut exprima in ceramica, dorohoianul a aratat prin culoare.

Fost ceramist la Portelanul dorohoian, Petru Maxim si-a luat in serios, dupa 1990, viata de artist, de atunci traind doar din arta sa. A creat un loc mirific la Vama, in judetul Suceava, numit Casa Olarului, pentru a sta, astfel, in calea turistilor. Munceste in atelierul sau din Dorohoi, pentru o capodopera, la fel de dedicat ca atunci cand isi lucreaza propriul suflet.

Petru Maxim este botosaneanul care va dainui. Modestia si cumintenia sunt firesti. Artistul nu are pentru ce sa se lupte. Locul sau exista deja, bine conturat in galeria valorilor autentice.

Noi insa, cei care il insotim trecator, ar fi bine sa-l cunoastem, dar mai ales sa-l REcunoastem!

Ne respectam, astfel, pe noi.

CLIPA

Prinzand clipa in pumn mi-am rasfirat degetele incet de teama sa nu o strivesc.Am transformat-o in vid de inceputuri si am picurat-o usor in parul tau ce miroase a iarba verde,inalta,in care imi pot ingropa chipul.
Prinzand clipa in pumn am ascuns-o in cutia cu comori a copilariei alaturi de un sirag de margele si prima bratara,de primul biletel de dragoste primit in clasa a doua.Am inchis-o cu lacat de dragoste si apoi cand mi-e dor ma urc in podul prafuit si refugiu,ma asez turceste si din turbanul de ganduri ce zboara spre tine...scot pasari vii si libere.
Le arunc inspre cer si ele iti aduc in penaj aroma mea calda de femeie si miros de gutui.
Privesc clipa din tine si ma bucur cu fiecare minut ce ma bate,in acelasi ritm in care pot zambi pentru aureola sfanta a naturii.
Imi umplu plamanii cu tresaririle aurii ale inimii tale si ma transform.Metamorfozandu-ma intr-un soim ce-ti sade pe umar.Ce te poate face mai puternic,mai razboinic,mai tribal,mai trait.
Am prins clipa in pumn si-am transformat-o in fluturi colorati.I-am marit durata clipei cu 24 de ore.
Maine....am sa ma ascund in ochii tai calzi si clipa de adancire si cautare am s-o transform in lumina.O clipa-transpusa.Anii lumina.Eternitatea in care ne vom impleti unul cu altul,alai de cai zburatori in cercuri facute de apa vietii.
Stiu ca prin tine...astazi...am prins clipa in pumn si traiesc.

CRISTAKE

Sa fii iubit si respectat si implinit.Stii ca nu-ti zic,,La multi ani!"-dar esti printre putinii oameni pe care ma bucur ca i-am cunoscut si-mi sant prieteni.Te imbratisez cu drag..

Pentru ca a intervenit o eroare cand am postat articolul pentru ajuturorarea copiilor...NR.corect al domnului Neagu este 0735871241....cei ce vor sa ajute copiii dezinteresat sau ipocrit ,prefacut si vopsiti in culori ingeresti...o pot face....au nevoie.Ei vor inchide ochii si o sa va considere...buni...

LEAPSA HIDOASA SAU IPOCRITA

Aceasta leapsa este preluata de la Doamna ELENA-pe care eu nu pot sa o refuz...la ea pe blog arata asa:

Leapsa nastrusnica!

Am primit o leapsa de la tasha:
Ce-as face daca m-as trezi intr-o zi cu toti pretenii de pe blog in vizita acasa la mine?Cu 171 persoane.

Ce sa fac dragilor? M-as bucura ca ma viziteaza atata lume si m-as apuca intai sa-i salut, apoi i-as servi cu de toate dupa posibilitati. As intra in priza la bucatarie si as pregati mancare cu specific moldovenesc , sarmalute-n foi de varza, si vita, bors de pasare, tochitura moldoveneasca si as incheia cu "poale-n brau" placintele renumite moldovenesti. Ca bautura i-as servi cu sucuri si apa minerala si cafele bineanteles . Si i-as invita pe toti sa se simta ca 'acasa' deci sa ne ocupam impreuna de pregatitul mancarii.... Ce spuneti ?
Dar acum sa terminam ...caci am glumit destul si sa raspund "sincer" la aceasta intrebare!


-eu zic sincer ...nu m-as bucura de atatia oameni ca doar nu e nunta,apoi un numar asa de mare nu-mi pot fi prieteni...ca prietenii ii numar pe zece degete la maini...apoi curtea nu e incapatoare,mi-ar manca toate merele,puii,mi-ar bea vinul prietenilor reali...deci nu e de bucurie...
Eu nu cred in utopii...Fiind de la TASHA...o dau mai departe lui Kenziro...si cu tot dragul din partea mea lui Cristake cu tot dragul...si care o mai vrea sa fie sincer sau ipocrit...cum credeti

POVESTE

Un inger invatase sa zboare.Se urcase pe o raza de soare si incalzindu-se cu viata...isi deschise aripile.Pictate in lumina si dragoste,putu sa zambeasca cu zambet de cascada de apa,ce daruie viata.Plina de iubire si cercuri inscrise in cer,uita de durere si oameni.
Cand obosi prea mult se aseza pe o ramura verde sa se odihneasca.Atunci un pamantean o prinse si-i strivi inocenta.Aripile i le lasa...dar ea numai putea gusta zborul.Pamantenii uitasera vorba pietrelor si norilor si incercau sa-i arate ca totul e moarte si negru...hauri de neant.
Am descoperit-o intr-o zi rece de toamna si parca ma redescoperisem pe mine in ea.Am iubit-o si am crezut in ea din prima secunda,dincolo de greseli gramaticale si tristete,i-am atins colivia in care o inchisesera monstrii cu chip de om.
Cel ce ma tine in palmele sale calde mi-a spus cand a plecat sa calatoreasca:,,vreau sa zambesti mult si sa te bucuri de viata.Nu vreau sa plangi pentru ca cateva zile,clipe,trec efemer"
Imi lipseste mult...dar...ma bucur ca o jumatate din mine experimenteaza pasirea pe firul de iarba fara sa fie strivit.Ca o jumatate din mine va trai prin culori toate atingerile mele din inima.Imi lipseste trupul de care sa ma lipesc adormind ca un copil inocent.Bratele sale care stiu sa-mi redea linistea.Din nori el stoarce culorile ochilor mei si le arunca pe panza eternitatii.Culege albastru de speranta,cu galben de rai si verde de viata....si ma zideste noua in taramuri neexplorate.
O noapte in care trupurile noastre comunica prin coduri secrete face cat o viata de om.Vibrand prin iubire,dorinta.....dorinta si limbi nestiute.
Imi lipseste mult!
Dar el mi-a zis sa ma bucur de viata cat ma va regasi pe taramuri de dansuri primitive si curgeri de lira.
Si eu il cred...
Bucurandu-ma de viata ,m-am redescoperit pe mine in ea.M-am imbratisat si adus in siguranta in casa din el.Am putut sa zbor si sa ma nasc din nou.
Intregita...il astept cu interiorul meu redat in culori...Zambind a viata si rai.

APARENTE SI SUPERFICIALITATE

Bineinteles ca nu m-am tampit mai mult decat eram.Dar ma pali filozofarea.De ce?Azi a trebuit sa fac fata la un interval destul de scurt la doua stari si mesaje opuse.Acest articol este pentru cei care se cred super inteligenti si care cred ca ma cunosc total dupa un blog si care intra in casa mea virtuala etichetandu-ma si se rahatesc fara sa fi fost invitati.
Deci...ma trezesc dimineata...citesc ce am primit scris:,,Buna dimineta femeie cu ochi de vis!"-zambesc,ma simt bine si chiar cred ca o sa am o zi superba.E minunat sa fii iubita!Citesc la doamna Elena,domnul Rotaru,Marius-poeziile si zambesc din nou.Ma gandesc:ce oameni!.Imi incarc bateriile cu ce a postat Lisandru,Gabriela,Sakkarah,picturile dragului meu Cesc,arta lui Isidor,respect curajul si sinceritatea lor si iar zambesc.Zambetul se largeste cand intru la SMILE UNU SI DOI,LA Fluturas si Little red.Ma rog...
Ma mananca crunt in fund si intru pe blogul meu.Acolo gasesc schizofrenicul mobil care-mi declara ca-i sant-sunt...draga si-mi descrie o adevarata partida sexuala in limbaj de centura.Buuun...imi revine in cap,,Buna dimineta!femeie cu ochi de vis"-si incerc sa-mi fac curaj.Zic;ma omul il apucara nevoile pe traseu si probabil nu se putu abttine si se rahati la mine.Nu gasi nici hartie igienica...ca de..e virtual,asa ca placa lasand dara de imputiciune dupa el.
Tot zic:nu-mi place sa fiu ipocrita si lasa.E o chestie care nu ma caracterizeaza.Asa ca de unde atata ura si discriminare?
Oare de la marul Adamic?Cultivat prin dogme si idiotenii?
Nu !!!!!Eva lua marul si Adam daca intradevar ar fi fost capabil sa judece si sa o protejeze ar fi refuzat.Dar el mananca marul apoi totul cade in carca Evei.Mama ei de ispita!
Ma mir oare cum am ajuns un neam de curve?(nu prostituate!ca pe alea le doare in dos de vorbe si teorii,banul vorbeste.N-ai bani...ura si la gara...si oricum nu dau nici urina pe clienti)De ce neam de curve?Pentru ca de mici aud femeile ca nu-s bune de nimic,ca sant proaste,inferioare,ca trebuie sa taca,ca barbatul e pe un piedestal si tu trebuie sa i te inchini.Barbatii uita de mamele-femei si bineinteles ca uita si de invatatura biblica conform careia in fata lui Dumnezeu,barbatul si femeia sant egali.
Alt soc care l-am avut vis-a vis de sustinerea voastra si reactii.Exact ca la Elena!-unde v-ati ingramadit toti sa o ajutati si sa-i aratati ca va pasa...sau la Kiss.Santeti niste lasi ipocriti care va balacariti in plapumioara calda a marsupiului negarii.Oamunii care mi-au fost alaturi se stiu...saru mana Gabriela,saru mana doamna Stanescu...si va multumesc la amandoua pentru curaj si sinceritate.
Sa ne blogarim pe teme politice,cat santem de morali si buni...chiar perfecti...comparativ cu altii.DE...daca noi nu ne laudam si nu incercam sa parem ceea ce nu santemmm...cine,bre sa ne laude?
Nu ma cunoasteti cu adevarat ....asa ca cei care cred ca pot sa se rahateasca in casa mea virtuala sa o faca la ei in casa-cat de mult doresc.
Aparentele inseala si superficialitatea voastra va duce in eroare.Gata!
Bitza va explica prin doua stari complexitatea umana(saru mana,frate)...asta asa,ca sa va priviti macar din cand in cand in oglinda fara crize narcisiste.
Totusi:e seara,eu am sa raman aceeasi femeie cu ochi de vis care se bucura,cineva trece peste mizeriile presurate si maine ma va tine in palmele sale calde ca in fiecare zi.
Sa fiti iubiti...asa....ca dupa inimile voastre.
Videoclipurile cu Bitza sant necenzurate asa ca as ruga persoanele pudice si prea curate sa nu le asculte.Sa asculte doar,,Rugaciune".

Noi

In marele ocean de flori plutitoare ale vietii,nu ne-am lasat niciodata purtati de valurile pamantului departe unul de altul.Precum talazurile care se izbesc nascand spume si muzica cantata de sirene...am calatorit...mereu,mana in mana,frunza in frunza,nascand o lume reala a atingerilor din hohotul cerului impreunat cu pamantul.
Santem pesti electrici ce calaresc caii de mare in unduire de vis si imbratisari calde,umane.In noptile in care cobor din trasura cereasca...calc aerul,incet sa nu-l strivesc si cu toba in mana iti cant vechi incantatii de dragoste.Pot zbura in interiorul tau fara sa ma prabusesc niciodata.Si inima ta este un scut ce ma fereste de tunete si ploaia rece de toamna.
Santem doua partituri scrise in acelasi timp la mare distanta si care prind viata cand luminile in sala de concerte a oamenilor se sting.Santem clocot de adancuri ce-si netezesc lava...trup langa trup si inima langa inima,cautandu-ne febril,completandu-ne.Prin tacere si buze ce se cauta insetate...prin prinderea clipei in pantece si stomac.Prin miscarile tale continuii ce ma ating si descopera cu o ritmicitate ce da timpului un alt sens si o alta impartire a orelor.Putem calatori mereu in cele doua lumi.
Pana intr-o zi cand absorbiti total unul in altul...ne vom transforma intr-o pasare necunoscuta de mari inaltimi.

FLYING MAN

FLYING MAN
Vezi mai multe video din Divertisment

CAII

Terapia cu ajutorul cailor

In mitologie, calul reprezenta forta si viteza. Vorbind despre cal si mitologie, ne ducem cu gindul la Pegas, calul inaripat din mitologia greaca, care simbolizeaza fortele creatoare, dar si la Chiron, creatura dubla: jumatate om, jumatate cal. Facind un salt in timp, putem spune ca astazi el a devenit prietenul omului, un prieten care la nevoie se cunoaste, ale carui calitati pot fi folosite de catre psihoterapeuti pentru vindecarea anumitor afectiuni umane.

---

Calul - insotitorul si prietenul omului

Inca de cind calul a devenit insotitorul omului din Era Bronzului, aceasta relatie trebuia sa aiba si caracteristici terapeutice, curative. Calul nu a fost folosit numai ca mijloc de transport si de munca. Foarte curind, el a devenit insotitorul si prietenul fiintei umane, cu care a impartit activitati comune. El, prin simpla sa prezenta si forma sa fizica, inspira viata, avind si un efect consolant prin caldura pe care o emana. Prin faptul ca acest animal depinde de om are un efect educativ si curativ. Trebuie sa fie hranit, adapat, dresat si ingrijit. In acest fel se produce un schimb, unde se da si se primeste reciproc. In diverse forme de terapii, diverse elemente ale acestei relatii curative sint solicitate.

Regasirea sigurantei si a echilibrului

Hipioterapia-K, psihoterapia cu ajutorul calului, exploateaza caracteristicile corporale ale poneilor din Irlanda si mersul lor specific, Tölt, pentru a permite o decontractare mai ales in zona soldurilor si a coloanei vertebrale inferioare, astfel incit sa favorizeze echilibrul si in acest mod siguranta. In aceasta forma de terapie nu exista actiune pe cal. Este vorba despre o metoda medico-terapeutica recomandata mai ales copiilor cu probleme cerebrale-motorii si pentru pacientii care sufera de scleroza in placi.

Adaptarea la miscarile calului

In terapia ecvestra se folosesc in pricipal caracteristici pedagogice, emotionale si sociale, ca interactiunea cu o fiinta vie, asumarea responsabilitatii ingrijirii ei, stabilirea unui contact, dezvoltarea increderii, acceptarea sentimentului de mobilitate, capacitatea de adaptare, facultatea de a reactiona. In acest domeniu, persoana aflata pe un cal ghidat invata sa se adapteze la miscarile acestuia din urma, sa-si asume ritmul lui, este, deci, activa si executa exercitii de gimnastica si jocuri de dexteritate. Aceasta terapie poate fi exploatata de clientala institutiilor de pedagogie curativa, de copii si adulti cu diferite probleme corporale, psihice si cognitive.

Satisfacerea nevoii de miscare

Sportul ecvestru adaptat permite persoanelor handicapate sa-si implineasca nevoile de miscare si sa faca efort fizic. Acest mers permite tinarului calaret sa urmeze o formare adaptata in sport ecvestru. Apropierea poate fi ludica sau orientata spre performanta. Favorizeaza amorul propriu, satisfactia si placerea. Reeducarea cu ajutorul calului accentueaza reabilitarea si reintegrarea sociala. Reactia calului cu privire la tratamentul corect sau incorect permite aducerea la cunostinta a efectelor propriilor actiuni.

Hipioterapia = miscarea calului

Aceasta practica medicala este utilizata de catre psihoterapeuti. Obiectivul vizat este o reeducare psihica utilizind pentru aceasta miscarea calului. Calaretul ramine pasiv si aspectul relational dintre animal si persoana nu este abordat.

Mod personal de abordare a animalului

Diferenta fundamentala in ceeea ce priveste hipioterapia consta in faptul ca aici calaretul joaca un rol activ. In aceasta ipostaza, tot ceea ce tine de animal devine important. Apropierea (dorinta sau, din contra, teama de a-l atinge), alegerea calului, modul in care se va desfasura sedinta (urcarea sau nu pe cal, calarirea lui, discutiile in legatura cu el etc.). Aceste elemente devin apoi subiecte de discutie. De asemenea sint esentiale grija acordata calului, dar si intelegerea progresiva a comportamentului lui. Stim adesea de ce avem nevoie, chiar daca nu constientizam in totalitate sau nu ne exprimam verbal, si adesea intr-un numar mare de situatii problema alegerii libere este interesanta. Astfel, fiecare inventeaza un mod personal de abordare a animalului. Aceasta relatie ne poate face sa ne indoim de felul nostru obisnuit de a fi si de a exista atunci cind calul nu raspunde obligatoriu dupa modelul schemei obisnuite a fiintelor umane. Tocmai acest lucru poate conduce catre un nou mod relational sau catre o noua forma de a fi.

Calul-mediator

In afara acestei tehnici bazate pe aspectul relational, calul poate fi utilizat ca un mediator ce permite in cadru medical sau/si familial prelucrarea unor obiective precise si care aduce ameliorari la nivel psihomotor (schema corporala, spatiu, coordonare, disociere etc.), la nivel psihic (relaxare, incredere in sine, descoperirea aspectului ascuns de sine etc.), la nivel cognitiv (mai ales in cazul blocajelor cu alte mijloace didactice) si la nivel social (manejul creeaza un spatiu propice povestirii).

Sporturi ecvestre adaptate

In aceasta apropiere, prelucrarea este axata pe dezvoltarea competentelor ecvestre, cu obiective ca placerea de a urca pe cal, imbunatatirea formei fizice, cresterea increderii in sine, posibilitatea de a fi reintegrat in manifestarile sociale, precum concursurile etc.

Elemente primordiale in terapia alaturi de cal

Senzorialitate, corp, identitate

Calul are o tendinta naturala de a trezi la viata senzatii arhaice apropiate de cele ale copilului care a trait cu mama sa primele sale luni de viata, senzatia de a fi purtat de cineva, balansat, de a resimti o anumita caldura. Margareth Mahler spunea ca inceputul sentimentului de identitate individuala si de separare de obiect se regasesc prin senzatiile noastre corporale. De exemplu, in cazul autismului sever, unde sentimentul identitatii individuale si limitele intre exterior si interior ale corpului nu sint clare, se poate face o imbunatatire in jurul corpului calului. Prin manipularea corpului calului, subiectul descopera propriul corp.

De la interactiune la comunicare

Apoi, cind persoana este asezata pe cal, tonusul sau este mobilizat de pasul animalului. Dupa Christine Oreggia, tonusul este situat la jonctiunea dintre cimpul corporal si cel psihic. Emotiile se inscriu in tesut. Daca functia tonica sustine potrivirea corpului in diferitele sale posturi este de asemenea o expresie a reactiilor emotionale. Functia tonica este primul nostru mod de comunicare, acela pe care J. De Ajuriaguerra l-a denumit dialog tonic. Permite sugarilor (dupa aproximativ primele trei luni de viata) sa adreseze mamei mesaje care nu sint nu numai unice in raport cu nevoile vitale, dar si semne din ce in ce mai nuantate in ceea ce-i priveste dispozitia.

Relatie, comunicare, emotie

Relatia, comunicarea si gestiunea emotiilor sint elemente esentiale ale acestei apropieri. Astfel, chiar daca persoana se urca pe cal, aceasta nu are nici o legatura cu vreo relatie de dominare. Primul lucru care conteaza, si care este singurul esential, este de a comunica pentru a putea crea o relatie de incredere cu animalul. Comunicare inseamna intii de toate ascultarea calului, de fapt fiind ascultarea propriei persoane. Ascultarea a ceea ce simtim in interior si exprimarea acestor stari fara sa fim intotdeauna constienti, prin gesturile noastre, atitudinile noastre. Calul ne va defini in raport cu ceea ce resimtim, cu emotiile noastre. Caii nu recurg la simboluri abstracte, ei utilizeaza o transmisie emotionala directa: atunci cind o herghelie de cai pornesc deodata la galop, aceata nu inseamna ca o fac din dorinta de a imita, ci printr-o transmitere simultana a unei stari de emotie sau de bucurie catre toti membrii ei.

Cunoasterea partenerului

Pentru a va apropia de corpul calului, trebuie sa incepeti cu corpul dumneavoastra; este vorba despre un dialog intre doua corpuri, cu al dumneavoastra si cu emotiile din interiorul acestui corp, care va imblinzi calul. Trebuie sa ajungeti sa vibrati impreuna, sa simtiti ceea ce simte celalalt inainte de a-l intelege, si apoi sa va comunicati sentimentele. In acest mod un cal agitat se linisteste, fara sa fie tinut cu putere. Astfel va va considera ca unul de-al lui, pentru ca folositi limbajul lui.

Calului nu-i poti ascunde emotiile

Apropierea fata de cal necesita autenticitate. Un tinar, nascut orb, spunea: Calului nu-i poti ascunde emotiile. Oricum, ele vor traversa calul. Daca tu esti nervos, calul se va enerva. Si apoi, esti obligat in vreun fel sa ti le exprimi. Nu exprimi tu sentimentele, calul este cel care o face!

Concentrarea este necesara

Un cal provoaca rareori indiferenta: el ingrijoreaza sau fascineaza. Daca fascineaza, mareste de asemenea si concentrarea datorita felului sau de a fi: atit de mare, atit de impresionant, atit de puternic si de gentil. Iar daca vrem sa-l dirijam, sa-i cerem un anumit lucru, trebuie sa fim concentrati si in acest caz, pentru ca in general calul profita de cea mai mica clipa de neatentie a calaretului sau pentru a decide singur cum trebuie sa decurga lucrurile in continuare.

De ce se folosesc caii si nu poneii

In general, simplul fapt de a fi pe cal produce o stare de liniste. Atunci cind se lucreaza cu copii activi este recomandat calul pentru acest lucru si nu poneiul, ritmul pasilor cailor fiind mai aproape de ritmul cardiac al mamei, producind o stare de relaxare. Pentru a retine atentia anumitor copii hiperactivi se utilizeaza trapul, deoarece, adesea, o oarecare doza de miscare ii poate face sa-si mentina atentia mai mult timp.

Material preluat de

rita levi montalcini

L-am postat si pe Youtube ca sa se poata mari si citi scrisul.Sper ca e mai bine acum

RITA LEVI MONTALCINIZ

E o zi in care ma pot declara fericita.De ce?Prietenul meu drag Cesc Ginesta mi-a trimis de-a lungul timpului o serie de materiale superbe,bogate in imagini si informatii pe care din pacate nu am reusit sa le transform pentru a va putea bucura si voi de aceste lucruri minunate.Ele au mers la cei cu care ma cunosc si imi sant prieteni in format pps si scrise in spaniola.Cu ajutorul lui Uncas...aseara s-a finalizat ultimul material primit de la Cesc Ginesta in formatul pe care il vedeti aici.E zi fericita pentru mine in care va pot darui periodic o parte din tot ce a lasat Divinitatea mai frumos pe pamant prin picturi,arta fotografica,muzica si cei care prin propria viata au incercat sa schimbe ceva.Iubirea si intelegerea,empatia si lupta comuna nu are granite.Exista un limbaj aparte prin care oamenii isi transmit darul luptei di dorintelor spre mai bine.Acest limbaj l-am invatat de la Cesc Ginesta si codul de comunicare se numeste:"Suflet".Te guiero,Cesc!

ASTERNUT

Astazi ti-am pictat numele in culori stiute de mine...pe care apoi le-am soptit inspre cer,invaluire de nor plutitor pe care zeii isi odihnesc tampla.Aternut sa faca faca eternitatea din cantecul vietii pe care il transpiri cu fiecare miscare,am sadit in inima mea toata dorinta ta de lumina sau poate lumina insasi ce izvoraste din tine.
In fiecare zi ma infasor de departe pe gleznele tale ca sa-ti pot simti fiecare pas...fiecare drum...si sa pot culege fiecare lacrima plansa pe ramuri de brad,verde etern.
Astazi ti-am pictat numele in arpegii sonore care au facut sa infloresca ciresii,miez carnos de spirala inchisa in muzica universului.
Cu cozi impletite de cer si durere...imi impletesc umbra alungind-o in soare.Ating miracolul ce l-ai creat pe sevalet si te simt ascuns,intr-o alta lume in care mi-ai permis sa patrund,in careingerii isi gasesc refugiu cand sant obositi.Si aruncandu-te ploaie pornita de la pamant inspre luna...nu-mi doresc decat sa stai cu capul pe pantecul meu iar eu atingandu-te lin sa te pot inchide in flautul meu fermecat,clipa de clipa.Iti las liber spiritul,coloana infinita de lumina spre cer.

Despre putere

Puterea Spiritului sau Divinitatii este cea care sustine,schimba si circula prin toate lucrurile...dar mai ales lucreaza in ele.Aceasta putere a divinitatii este viata,iar fara reconectarea legaturii cu divinitatea nu putem avea aceasta putere...adica perceptia reala a vietii.
Cuvantul ,,putere" se caracterizeaza prin asocieri indoielnice in limbajul nostru.El poarta conotatia de -autoritate-in general de tip dictatorial sau sever.Eu vorbesc despre puterea vietii,sub nici o forma nu vorbesc despre putere ca despre o forma de violenta sau tiranie.
In cultura amazoniana a indienilor desana se crede ca omul trebuie sa indeparteze ceea ce ii este necesar doar in anumite conditii si trebuie sa transforme viata divina din el...in Divinitatea insasi pentru a o reintoarce inmiit...la fel ca si in crestinism in pilda talantilor.Prin manipularea puterii,societatea noastra si-a pierdut autenticitatea spirituala,iar noi ne-am separat de circuitul reciproc al Divinitatii si puterii ...adica a vietii dincolo de material,in realitatea subtila.Nu este de mirare ca ne sufocam din punct de vedere spiritual.Divinitatea vrea sa locuiasca in fiecare din noi,transformandu-ne.Ea intra in noi,trece prin fiinta noastra binecunantand-o si pleaca mai departe daruind altora viata.Ea intra in noi asemeni aerului pe care il respiram.A vorbi despre posedarea puterii este la fel de ridicol ca si cand ai spune ca aerul din plamanii nostri ne apartine.
Cei care au tinut caile deschise le provoaca teama celor ce nu au procedat la fel,in consecinta,cei din a doua categorie nutresc adesea gelozie fata de orice capacitate creatoare.Textura universului ce leaga intreaga viata este asemeni unei retele electrice,fiecare parte a sa este incarcata cu energie sau un organ din marele trup Divin-conform crestinismului.Distribuirea bunei functionari a acestui trup nu tine de o singura persoana...toate fiintele sant responsabile de buna functionare.Luam cu totii parte la ea,asa cum apele marii apartin tuturor celor ce inoata in ele;unele persoane disloca mai multa apa decat altele,impartirea nu se face in mod egal,insa exista apa pentru toata lumea.
Cei constienti spiritual sant in general perceputi ca fiind mai puternici in sensul de a fi mai energici,mai integrati si mai putin dezechilibrati decat altii,ei pot realiza mai mult intr-un timp mai scurt,pot fi receptivi la idei si deci mai plini de ingeniozitate.A fi o persoana puternica nu inseamna neaparat a fi mai viguros,sanatos sau a avea mult succes.
Puterea noastra,vitalitatea noastra provine din multe surse:din Lumina,din hrana,dintr-un mediu sigur de viata,din relatiile care implica sustinere si dragoste,din cultura,din primirea Lui Dumnezeu in inima noastra.Atunci cand oricare din aceste canale este rupt incepem sa ne pierdem forta.Putem neglija anumite domenii sau motivatiile noastre pot fi neclare,sau putem renunta la viata noastra in favoarea altora-ca de pilda atunci cand in mod periculos,ne anulam sinele si necesitatile.Uneori,renuntam fara voie la partea noastra de putere in favoarea cuiva care este dominator si care a descoperit cum sa se joace cu emotiile noastre.Putem pierde puterea de avea si darui viata cand santem amenintati,amagiti,tulburati,coplesiti indiferent daca aceste senzatii sant provocate de oameni,de accidente sau trume....Pierderea relatiei cu Divinitatea si Mijlocitorul Sau...duce la pierderea de putere...rezultatul fiind bolil;e si uneori moartea.O persoana care nu este conectata la Viata poate fi foarte des abatuta,obosita,frustrata..iar redobandirea rezistentei acelei persoane nu se poate face decat prin reconectarea cu Cel ce a creat universul.
Poetul Rainer Maria R ilke scria ca temerile noastre cele mai profunde sunt asemenea dragonilor care pazesc comoara noastra cea mai scumpa.Pentru a face fata fricii este nevoie de curaj...O cale gresita este cea in care oamenii cred ca pot avea viata cu un control autoimpus asupra fricii decat sa simti eliberarea fortei care zace sub aceasta frica...prinadevar,sinceritate,recunoasterea greselilor si slabiciunilor.

minisinteza...acest articol nu constituie un atac asupra nimanui ci doar un punct de vedere...a se lua doar ce este de folos

multumesc Cristake pentru videoclip

OPTIMISM

Pentru ca sant ceea ce sant si nimic mai mult...pot iubi si zbura si sa-i imbrac pe altii in zambete.
Pentru ca nu am sa par niciodata super intelectuala si crescuta cu furculita de argint in fund,pot simti,pot avea capacitatea sa-mi pese.Pot canta la pian sau chitara fara sa astept aplauzele ipocrite ale unor spectatori morti interior.
Pentru ca nu astept recunostinta si compasiunea nimanui pot muta muntii si pot sa nu arunc rahat,,net superior"rahatului meu.
Imi pot respecta prietenii si pot avea insomnii din cauza lor,pot sa daruiesc fara sa astept sa primesc.Nimic nu se raporteaza la voi...cei care vreti sa urcati trepte cu lauri pe cap.Sufocati de propria vanitate si egoism macabru.Cu ironie in cuvinte ce put a putrefactie,incercand sa va mintiti pe voi insiva.Nu vreau aura de sfant si haine albe...din care s-au decolorat petele cu clor.
Oamenii au dreptul sa cada,sa sufere,sa zboare si sa spere.
Oamenii au dreptul de a fi oameni,de a recunoaste ca iubesc,ca pot spera lucruri interzise,ca sant neintelesi chiar de ei insisi,au dreptul sa planga si sa fie fericiti.
Oamenii au dreptul sa ramana oameni.
Pentru ca pot spune ca numai simt nimic azi si altcineva mi se pare nou si miraculos,pentru ca ii pot acorda timpul si efortul meu-pot exista.
Pot simti framantarile unui copil si intrebarile unui adolescent pe care il calcati in picioare.Pentru ca ,intr-o mlastina puturoasa,ar trebui sa ne pese unii de altii si ar trebui sa lasam doar Divinitatea sa decida unde pot fi corectate erorile.
V a daruiesc prastia realitatii in care ca piatra sa puneti propria voastra neputinta,inainte de a va scoate servetul de sub barbie si a striga lacheului,,fa-mi papucii".
Sant foarte optimista...foarte.
Sper...ca intr-o buna zi Creatorul ...va veni...cu drujba.Taind tot de la radacina chiar daca ma numar si eu printre cei defrisati.
MACAR...se odihneste si pamantul o vreme...pamantul ce-l tropaiti inutil.

Hi-Q - Buna dimineata

Hi-Q - Buna dimineata
Vezi mai multe video din Muzica

????????????

Pentru ca el nu mi-a interzis niciodata sa plang...am putut sa-mi pastrez inocenta si copilaria.Din ele s-au facut perle si degete lascive pe care el mi le-a insitat pe un lant de libertati daruite si mi le-a prins de mijloc.
Fiecare pas al meu straluceste margele de iubire,de neinhibitii,de dans metafizic.
Cand e vreme urata izvorata din oameni,el imi ridica fruntea cu un sarut tors de pisica si ghemuit pe pantecul meu ma incalzeste cu foc de arderi gandite si necunoscute.
Imi impleteste parul in fiecare dimineata cu atingeri de prima lumina in zori,de prima zi a saptamanii,prima zi a creatiei...mereu inceput,mereu vointa si drum.
Pe cararea lumii,oamenii sant copaci ce vor fi taiati in curand pentru a nu ne duce in eroare.
Pentru ca el nu mi-a interzis niciodata sa plang pot zambi atat de mult,inflorind inimi.Pentru ca din fiecare traire a mea a stiut sa faca pietre pretioase ce mi-au impodobit trupul,transformandu-l intr-un miraj necunoscut de altii si tinut in brate real doar de el.

Pentru tata Cristake-pooop

KATHLEEN DUNPHY

Acest material mi-a fost furnizat prin bunavointa bunului meu prieten Cesc Ginesta si tradus de un alt bun prieten,Conte de Namol autohton de Iasi-Maria sa -Cristake.Multumesc mult tata pentru ajutor!De la mine toate bilele albe posibile...Cristake!!!!!!
,,La mijlocul anilor '90, Kathleen Dunphy si-a inceput cariera artistica expunand portrete de caini colorate cu creionul in cafenele si clinici veterinare din Eagle River, Alaska. Prea putin realiza ca in mai putin de 12 ani va ajunge sa fie aclamata de pictori in ulei, etalandu-si lucrarile in galeriile de pe tot cuprinsul Statelor Unite si culegand premii in cadrul competitiilor de arta de varf din tara. Succesul rapid dobandit de Kathleen in lumea competitiva a artei a fost prezisa atunci cand American Artist Magazine a recunoscut-o ca fiind una dintre artistii newcomeri de top 10 ai anului 1998. Este una dintre acei oameni rari care detin adevarata pasiune, dedicare si harul de a transpune pe spatiul de lucru adevarata frumusete a naturii.
In 2003, Kathleen a facut planurile si si-a construit propriul studio in dealurile din Sierra Nevada din nordul Californiei, acolo unde asezarea mirifica a noii ei locuinte ii furnizeaza nesfarsita inspiratie pentru lucrari. Peisajele realizate de Kathleen pot fi acum vazute in galeriile dintre cele doua coaste americane, iar in 2009 ea a realizat cea de a 10-a expozitie personala. Consideratiile si onorurile ei includ expozitii importante, jurizate in California, Texas, Georgia, Arizona si Maine; Cea mai buna expozitie - din partea Societatiii Impresioniste Americane; un Premiu de excelenta din oartea Pictorilor in Ulei din America; cinci premii de la Clubul de Arta Californian Gold Medal Shows; sase articole in reviste de specialitate, inclusiv o invitatie la expozitia in aer liber South
Cristian Butnaru: Southwest Art, in 2009; la Competitia Federal Duck Stamp; la Pasari in arta; la Arte pentru Parcuri; Marele premiu la Expozitia Acadia Invitational"
iar o mie de bile albe tata cristake...pooop...

Bineinteles ca videoclipul se leaga de textul de mai jos...dar am ales Bitza..doarece am un bun amic care e inebunit dupa hip-hopi si a dezvoltat o adevarata pasiune..pentru acest stil...asculta zuzalache aici...cavaler de Nicolina Rance.Nu-mi multumi acum Cristake ca am reusit sa te incant cu Bitza...hai zambeste...asta e pentru Chestia cu Nakudo....si dedicatia ta super..asa ca...spala ochii si tu aici cu doua trei tipe faine..bre.

MI-AR PLACE

Mi-ar place sa ma lasi sa te port in lumea mea in care culorile se combina nascand o lume noua ce se vrea populata.Unde palmele noastre pot mangaia cerul,unde ingerii stau cu noi la masa sorbind din potirul caldurii umane.
Unde trupul tau este pagina pe care-mi pot scrie gandurile si pulsatia.Unde fructele sant fructe si florile sant flori...mereu.Tu sa stai sorbind din paharul cu vin,cu inghitituri mici,ironice si tacate-n ochii negri,in care nu poate pluti nimeni in afara de mine.Pipa sa fumege lin ca un batran carunt ce-ti spune povesti din trecut si viitor.Prezentul sa-l tesem in noi.Impletitura stranie de negari,de razvratiri si atingeri.
Mi-ar place sa ma lasi sa-ti arat lumea mea...in care in fiecare zinasc...un lucru nou,o stare noua,un nou sunet.In care norii pot fi galbeni si apa verde,in care copacii sant vaporosi si albi cu reflexe albastre.In care caii pasc doar idei si beau raze de soare din palmele noastre.
Unde trupul este punte sigura pe care pot pasi spre un alt taram.Unde poti umbla complet gol si sa-ti admir pielea aramie,sclipind a carbune aprins.
Mi-ar place...
Sa nu ma trezesc nicioadata din visul ce-l visez...in lumea mea.

Ei vor respect

As putea sa scriu un articol telenovela de sa va curga lacrimile siroaie si sa va ofer ocazia sa exclamati:Vai,saracii copii!Ce mila imi e de ei!Dar nu o sa va dau aceasta satisfactie,de a mima ca sunteti umani si sa deveniti obsedant de repetitivi,"milosi",sa va cumparati penitente,ferm convinsi ca va adunati bile albe cu care sa va asigurati intrarea in gratiile divine.Nu exista asa ceva!Ce e "mila" asta cu care va tot umeziti ochii,fara a face ceva,fara sa actionati?Vorbe?Unui copil care moare de foame in Etiopia,credeti ca ii pasa de vorbele voastre si de cantecele cu pasarele?Sau de bucata de paine pe care i-o dati?Mila e un termen care nu poate fi atribuit decat Divinitatii,singura perfecta si care poate fi miloasa cu noi.Voi nu puteti simti mila,nu sunteti Divinitatea,nu sunteti superiori celor de langa voi.Copiii de care va povestesc azi nu vor mila,nici pomana voastra,pentru a va crede plini de marinimie.Nu se plang ca noi adultii ca rup noroiul cate doi-trei kilometri,ca lesina de foame la scoala,ca stau cate o noapte pe sub mese ca se bat parintii.Stiu placa care o debitati toti:"ma-sa bea,tat-su la fel si eu ce obligatie am sa ma doara capul,daca pe parinti nu-i doare?"

Acesti copii nu au fost intrebati daca vor sa se nasca.Nu au cerut ei sa existe.Intr-o ironie neagra a naturii,culmea este ca sunt inteligenti,cu inclinatii artistice si muncitori.Niste copii maturizati inainte de vreme.Bineinteles ca unii parinti chiar nu au posibilitati,nu ca nu vor.Copiii nu vor cadouri,nu cersesc,nu se umilesc.Ei au decis sa munceasca,asa ca nu lipsesc nici o zi de la scoala si lucreaza.Multi nu au caietele speciale de pe care sa lucreze.Asa ca au decis sa-si vanda lucrarile artistice.Fiecare caiet contra unei lucrari.

Pot cumpara doar cei care reusesc sa inteleaga ca ei nu incurajeaza parazitismul si ca valorile culturii noastre,marea majoritate,au plecat de la tara.Lucrarile plastice sunt cu suflet si zambet si multa implicare pentru niste prichindei de sapte ani.Aveti aici adresa omului minunat care ii educa de fapt,care se zbate zi de zi pentru ei,care nu renunta niciodata,care i-a invatat nediscriminarea,respectul,joaca si speranta:Neagu Cristian,cartier Lunca Cetatuii,bloc 89,sc A,et 4,ap 18,Comuna Ciurea.Telefon 0723839730
cei care doresc sa le cumpere lucrarile pot lua legatura cu el si discuta mai multe pentru siguranta si detalii.



































Hai fugiti ca vi se umezesc ochii de cat de bruta pot fi,dar... nu mi-e MILA.

Edith Piaf

Edith Piaf
Vezi mai multe video din Muzica

Cantec

E absolut miracol sa stiu ca undeva exista doua palme in care te poti abandona complet in siguranta...leganat si zambind.Am o inima in care pot zbura,care imi da viata,care ma invaluie cu mireasma de copilarie si tei.
Mana in mana...zburam mereu printre culori zidite din lacrimi si cautari...prin cantec de strune-n chitara,prin cuvinte care canta metamorfoza vietii data pe panza existentiala.In hamacul trairii interioare ne leganam mereu.Stransa la pieptul tau ma asez in bratele tale care ma imbraca cu multa lumina.
Uneori plang.Plang pentru ca existenta mea materiala nu poate exprima tot ce-ti daruiesc zi de zi.
Santem invaluiti in neinteles si cautari de eternitate inapoi.
Transform timpul in apa care da viata vesnica si te beau zi de zi si noapte de noapte.Distantele dispar si sant alaturi de adierea ta mereu.
Astazi...ma topesc pentru tine...in tine...cu tine...mereu.
Cautare eterna,eternitate in noi si in afara noastra.Stiu doar ca nu pot exploda si sa ma refac decat in genele tale ce-mi daruiesc vederea dincolo de perceptie.
Vreau durerea si boala terestra sa fie doar un monstru pe care sa-l pot decapita fara nici o vina.
Si stiu ca esti doar un inger care ma protejeaza mereu prin iubire si spirale de timp,vise,de omenesc inchis in zbor.
Vine ziua in care o sa urcam din poarta in poarta cu aripi ingenuncheate in cautari comune.
Doar atat pot face...sa-mi despletesc parul pentru tine si sa fiu Eu.Dans si vartej si femeie si om si inger si speranta.Pentru tine cant si dansez zi de zi ...prin gand,prin gest,prin vis,prin realitate si fapte.

TEMPLUL SHAOLIN

Artele martiale chineze se impart in multe stiluri si scoli,categorii si forme,dar o mare parte dintre ele isi au originea la manastirea Shaolin si se reunesc sub numele de boxul de shaolin.Acest templu budhist se afla sub masivul Song-shan,unul din cei cinci munti sacri ai Chinei,situat la optzeci de km distanta de capitala provinciei Henan.La capatul unui drum de munte se pot zari din departare,zidurile purpurii ce strajuiesc acest lacas,precum si tiglele lustruite ale acoperisurilor pavilioanelor,inconjurate de o cortina de verdeata.Batranii chiparosi aflati la intrare sporesc parca senzatia de pace si liniste netulburata a acestui loc retras de lume.Templul a primit numele ,,shaolin" care in limba chineza inseamna padure tanara,caci el se afla adapostit intr-un codru,pe panta nordica a varfului Shaoshi.In anul 495 la porunca imparatului Xiaowen din dinastia Wei de nord,a inceput construirea acestei manastiri.Ea a fost ridicata pentru a gazdui un calugar indian,pe nume Batuo,care venise in imperiu sa predice religia budhista.Mai tarziu un alt calugar indian -Bodhidharma-a sosit aici pentru doctrina budhista.El este intemeietorul scolii dhyana-denumita in limba chineza chan,care inseamna meditatie-una dintre cele trei secte principale ale budhismului.De-a lungul celor o mie cinsute de ani de istorie,lacasul a cunoscut vremuri de dezvoltare si glorie,dar totodata,nu a fost ocolit de declin si dezastru.De trei ori a cazut prada flacarilor,care nu au lasat in urma decat cladiri centrale.
Unele surse istorice sustin ca exercitiile fizice si anumite forme de lupta,faceau parte din antrenamentul zilnic al calagurilor shaolin,inca de la inceputul existentei acestui lacas.Se spune ca un luptator iscusit nu se formeaza cat ai bate din palme,Este nevoie de multa munca,rabdare,perseverenta.In sala pavilionului Qianfo se observa in podeaua de caramida,niste gropi care sunt urmele lasate de picioarele calugarilor ce se antrenau aici,Despre vestitul Zhou,calugar chan,se spune ca atunci cand a intrat ucenic la templu era doar un baietel slabut si bolnavicios.Vointa sa a fost insa foarte puternica si in ciuda faptului ca natura nu l-a ajutat,el a decis sa invete artele martiale,sfarsind prin a ajunge un luptator desavarsit.De multe ori,faima vitejilor calugari shaolin i-a determinat pe cei aflati la conducerea tarii sa le solicite ajutorul.
In afara de lupta cu mainile goale,calugarii stapaneau si tehnica folosirii celor 18 tipuri de arme militare.Existau de asemenea tehnici de controlare a qi-ului
Una din filozofiile de baza este urmatoarea:dorintele excesive nasc suferinta.Suferinta vietii si a mortii,viata plina de dezgust,toate isi au radacinile in lacomie.Putine dorinte sunt acelea nepatrunse de pofte si doar ele iti pot lumina mintea si trupul in pace"
mini sinteza...vinovat e Cristake ca ma tinu de vorba despre bere si meciuri....mai scriu

documentare dinCulda

tristete

tristete
Vezi mai multe video din Muzica

Final...Dinozaurul prabusit

Din inima mi-a crescut azi un copac cu crengi pline de zambet si-aripi.Acolo numai era nici o rana...doar radacini care sondau adanc taramul din care se hraneau.Pe fiecare capat de ramura creste o floare clopot pe care doar vantul il poate bate sau trecerea ta.
Trupurile noastre nu sant inlantuite pentru ca visam acelasi vis impletit si inodat din loc in loc cu noduri de intrebari.
Visele noastre -eter lin,inchis in parte de timp se unesc,contopindu-se fiebinte,explorandu-se,tremur de carne si piele transpirand iluzia pasiunii necuvantate.Imbracati in sunete si arpegii ne daruim orgasmul erosului interior.
Nu vrem sa ne explicam nimic ....stim...doar ca santem doua trupuri,doua vise,doua identitati impletite in ploaie.Explorandu-ne pana-n adanc de fantezii...de la distanta-trupul ,inima si infloririle.

ARTISTUL SI OMUL:CESC GINESTA

Nu pot vorbi despre acest artist doar din punctul de vedere al artei ,pentru ca dincolo de creatiile sale calitatea umana ar lasa pe oricine perplex.Un luptator,un om cu un suflet deosebit,un prieten pe care te poti baza,un fin psiholog.Printre putinii care au luptata si promovat femeile si contributia lor in lumea artei,culturii.Personal...este printre cei care m-a citit printre randuri mereu,care m-a inteles dincolo de aparente,care a fost alaturi de mine cand m-a simtit daramata prin ceea ce scriam,care in acele momente a stiut sa-mi trimita materiale extraordinare care sa-mi ridice moralul ...fara sa ne facem confidente.Draga prieten Cesc...pentru ca mi-ai bucurat sufletul indelung timp...iti fac darul muzical al numelui tau :
CESC-GINESTA-MUZICALITATEA LUI ESTE ASA
MI-SOL-DO-MI pentru CESC
SI-RE(inalt)-SOL-SOL-DO-RE-DO pentru GINESTA
IN spectrul solar corespondenta culorilor ce compun lumina este asa...adica numele apare colorat la modul urmator:galben-albastru-rosu-galben continuitate pe violet-carmin-albastru-albastru deschis-rosu-portocaliu-rosu...
Multumesc din suflet pentru toate materialele primite de care s-au bucurat si alti prieteni.

CIOCARLIA

Saditi in inimi cuvantul pace

O chemare plina de talc rasuna in piata unui oras-asa ne povestesc inteleptii iudaismului-o chemare care a izbutit sa adune in jurul omului ce o striga,o multime nedumerita.
,,Cine doreste un leac pentru viata.'',iata cuvintele la auzul carora,au alergat din toate partile bietii muritori care credeau ca,in sfarsit,dorul lor pentru prelungirea vietii,si-a gasit implinirea.Ingramaditi in jurul ciudatului mesager,preiveau nesatiosi spre buzunarele sale,asteptand sa scoata din ele vreo pilula miraculoasa...impotriva mortii ce pandea la orice colt.
In locul acestora,omul scoase o carticica cu filele ingalbenite de vreme.Era cartulia straveche a Psalmilor,care a ramas si ramane mereu noua,care a supravetuit mileniilor si se afla la capataiul tuturor religiilor,pentru ca din dansa rasuna mereu intreaga gama a simtamintelor umane,pentru ca versetele sale oglindesc dorurile si aspiratiile omului din toate epocile si de pe toate meridianele,pentru ca in paginile sale fiinta umana se regaseste de-a pururi cu sine insasi.
Din aceasta carte,omul citi versurile nemuritorului bard al iudaismului,David,din capitolul 34:,,cine este omul care doreste viata,care iubeste zilele,spre a vedea binele?pazeste-ti limba de rau si buzele tale de a rosti viclesugul,fereste-te de rau si faptuieste binele,cauta pacea si alearga dupa dansa."
Cat de marete sant in simplicitatea lor aceste cuvinte.Cauta pacea si alearga dupa ea....sant conditiile necesare suprimarii dusmaniei reciproce.Viclesugul si raul sa nu mai fie raspandite cu ajutorul graiului.Spiritele sa nu fie atatate prin inocularea zanzaniei intre popoare.
,Nimic nou sub soare"-ne zice Ecleziastul.Predicatorii pozitiilor de forta nu sant deloc inventivi si imaginatia lor distructiva n-a descoperit nimic nou.In numele pozitiilor de forta,Nebucadnetar si Titus au incendiat templele sfinte au robit popoarele dar telul lor de admiratie universala nu a fost atins.I numele acelorasi pozitii au fost azvarliti prada fiarelor primii crestini,dar crestinismul a invins falnicul imperiu roman,pentru ca ideile lor reprezentau idealurile sclavilor care cautau libertatea.In numele pozitiilor de forta Attila a parjolit tari intregi...dar tentativa de a stapani lumea cu biciul a esuat.Rugurile inchizitiei au ars nenumarati credinciosi ai iudaismului,dar invatatura straveche nu a putut fi biruita.
Autorii cuptoarelor de exterminare in care au pierit atatea milioane de evrei,fabricantii de saltele din parul femeilor sufocate in camerele de gazare,acei care au profanat sfanta notiune de om,fiinta creata dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu,capata posibilitatea de a ameninta din nou omenirea cu nemiloasa coasa a mortii pe criterii de rasa,religii,statut social.
Un cuvant strabate lumea.E cuvantul care a intruchipat visul minunat al profetilor,visul unei lumi in care popoarele vor inceta a invata mestesugul razboaielor.E cuvantul care ar trebui sa sa inceteze sa fie expresia unei naluci ce se indeparteaza pe masura ce alergi dupoa ea.
Acest cuvant lasa sufletele sa se inaripeze,oteleste constiintele,incordeaza energiile si inalta geniul uman.Voi toti cei ce doriti viata si zile bune,saditi acest cuvant in inimile voastre.
Cuvantul acesta este:PACE!

SINTEZA DIN,,iN LUMINA TOREI"-sef rabin dr.MOSES ROSEN

LEAPSA POZELOR DE LA DOAMNA ELENA

http://hailaplimbare.blogspot.com/-adica de la doamna elena am primit aceasta leapsa.
Regulamentul cere sa punem pe blog o poza hazlie si una de suflet, apoi sa dam mai departe leapsa.Ea pleaca mai departe asa pentru continuitate:
cristake
smile
3d3d
molie pe creier
uncas(mor sa vad ce faci)
rappa-ru(daca n-ai primit-o deja)
valy-codeus
poza haioasa...preluata de pe net la mine...
poza de suflet...cateaua cea mai catea dintre catele-alka

bitza-sinuciderea unui inger

bitza-sinuciderea unui inger
Vezi mai multe video din Muzica

TREI CAMARAZI-nu cartea

In mine traiesc ei.Toti cei care au decis intr-un punct al drumului spre infinit...ca trecerea lor nu trebuie sa fie statica...pe pamant.
Falsi ingeri umani le-au cenzurat gandurile si trairile si le-au inchis in colivia materiei explicate matematic.Calatoria din cantecul viselor ii facea mereu plutitori ca spuma dusa de valuri.Si esenta lor curgere din curgere,izvor adundu-se in pietre si vulturi rotiti cu ochi de argint si pene in care fiecare indian zidise totemul.
Reguli nescrise...smulgeau sufletul in clocotul fierbinte al razvratirii si neintelesului.
Oameni -reptile se hraneau zi de zi cu armoniile lor,mereu lacomi,mereu nemultumiti de constanta ce nu putea fi inteleasa.
Ei nu au murit.
Ei doar si-au lepadat trupul in care erau inchisi...intorcandu-se in matricea mama,cantand inelele lui saturn si stele de mare in marele ocean cosmic.Ei sant liberi in mine,vals de inimi impletite in trei dimensiuni-vibrand spectrul luminii.
Palmei mele ii lipseste atingerea mainilor lor.
Ochilor mei le lipseste comunicarea fara cuvinte...imbratisarea in alunecara lina a cailor nostri pusnici si calugariti,departe de omenescul dual...exacerbare a intunericului.
Ei sant vii in mine...
In evolutia mea ...in prezent,viitor,in timp si in afara timpului.

prietenilor mei care nu mai sant...stefan,cristi,dragos.

Gladiator Music Video

Gladiator Music Video
Vezi mai multe video din Film