LINISTEA

I n felii subtiri de ananas iti decojesc pielea impregnata de arome exotice,pana ajung la miez..miezul zemos.Storcandu-mi pe buze sufletul din interiorul sufletului tau,viitoare germinare in sambure ascuns ce pastreaza enigma.
Te privesc scarpinandu-te foarte intelept si ironic ...in barba si cand mana se clatina lenes ca genele adormite a unei femei,prind plutind in fiecare glob de aer,pasari ce-si iau zborul ...cu falfait de ceata.
Singur iti faci existenta un sul vechi de papirus,pus la vedere dar cu semne neintelese,ce au fost stiute canfva si carora,oamenii,le-au pirdut sirul.Oamenii trec ca niste umbre ratacite si reci.Ma invelesc in scoarta copacului ca intr-o rochie magica si-mi infing carnea mea de om in carnea sa de copac statornic,ce traieste privind doar in sus,pana devenim una,seva si sange,inima impartita in patru si inima in cercuri concentrice.
Pana lasam radacinile sa-si faca treaba lor de radacini care imbratiseaza pamantul.Pana fiecare cromozom devine la fel...pana putem sintetiza lumina.
Te culeg fruct copt si-mi intind crengile pe care poposesti.Te ascund in san cu siretenie si doua triunghiuri imi prind de urechi.Ce se fac picaturi ce aluneca pe pantec pana in miezul tau zemos cu care imi astampar setea zi de zi.

Ma simt obosita de prea mult inteles,de prea mult vazut.Ma simt obosita de prea mult simtit si pipait fiecare fractura a sufletului omenesc.Si atunci...ma strang cu genunchii la piept langa tine si stau.Un repaos ciudat in care sant eu si parca n-as fi.In care pot face vid si sa golesc prea plinul de a intelege.Ca si cum as deschide ochii asupra lumii din nou.Ca la inceput.Cand ma miram de fiecare frunza si piatra,cand nu stiam ce e ziua si ce e noaptea.Pot deveni fetus care inca se mai bucura ca se va naste si care cu ochii adormiti poate simti.
Stii?am obosit sa fiu om.Sa vreau sa stiu tot mai mult,sa cunosc.Am obosit sa nu ma mai pot nega.Sa ma fac ca nu exist.Sa stau asa nemiscata ca o piatra sau ca un palc de iarba rumegat...
E atat de cald in imprejmuirea facuta de tine...E atat de alta lume.Aia in care poti exista fara justificari.
Iti spun:clar asta este din cauza sufletului tau barbos si a trairii.
Nu te mint,unii mai ciocanisera la poarta mea ascunsa in iedera si-mi spusesera,,ce tot ai tu cu sufletele barboase,de ce doar suflete barboase?"
Am tacut si am lasat pe fiecare sa inteleaga ce vrea.
Dar,zau...aveau un fel de barba tipica,prea ingrijite si parfumate.Sufletele lor barboase nu erau intelepte si sihastre.Nu fusesera prin pesteri nelocuite in care sa se descopere.
Am obosit.
Ma invelesc in barba ta de salbatic pur si ma odihnesc mult .Direct pe pamant.Doar calul la capul nostru ne paste visele.

Apel catre Little red

Fata...ma ingrijorezi foarte tare,te sun nu raspunzi.Stiu ce simti si cat iti lipseste Bru...ai disparut.Daca ai nevoie sa stai in liniste e ok...doar vreau sa stiu ca existi...Cu cine mai vorbesc eu noptile la telefon suica?Tu mi-ai fost alaturi mereu in cele mai critice situatii,mereu si ai stat dupa fundul meu orice ai fi avut de facut.

Simbolul cifrei 12

Doisprezece este o cifra incarcata de simboluri.Reaminteste de cei doisprezece apostoli,cele doisprezece triburi ale lui Israel,cele 12 luni ale anului,cei 12 ani ce ii avea Iisus cand a mers la templu,legatura cu Delta,raportarea cifrei 12 la casa pestilor astrologic,a 'spanzuratului' cu capul in jos din tarot,cei 12 fii ai lui Iacov si multe altele.Numarul 12 in alfabetul ebraic corespunde lui "lamed",echivalent in latina a literei "L",o litera simpla si Deltei ca reprezentare.De unde vine numele "Lumined"(doctus).Corespunde numelui Schadai,numele lui Dumnezeu din cinci litere,numit emblema semnului delta.El genereaza cel de-al treilea cer si inteligentele de ordinul trei care guverneaza sfera lui Saturn.12 mai este atribuit si Domnului celor 30 de cai ale intelepciunii conform Kabbalei.Poarta a 12 a intelepciunii este in directa legatura cu florile si sucurile randuite in producerea metalelor si corespunde decadei amestecurilor.A douasprezecea cale este numita si Inteligenta Luminii pentru ca ea este imaginea maretiei.Se spune ca de la ea provin viziunile celor ce vad aparitii.Cifra doisprezece corespunde si "spanzuratului" cu capul in jos.
Personajul reprezinta un barbat tanar spanzurat de un portic de calcaiul stang.Calcaiul este locul vatamarii originare:Eva a fost muscata de la calcai de sarpe,Oedip atarnat de un copac de calcaie,dupa nastere Iacob isi apuca fratele de calcai.a fi spanzurat de calcai inseamna a deveni constient de conditia reala a umanitatii,a-ti accepta destinul,a te sacrifica,a lasa lucrul divin sa se implineasca prin tine.Gamba dreapta si bratele sunt indoite amintind forma unui triunghi cu varful in jos surmontat de o cruce,simbol al Marii Opere.Acest simbol marcheaza o etapa hotaratoare pe drumul realizarii sinelui sau marii opere,intotdeauna avand la baza notiunea de sacrificiu.De altminteri aceasta pozitie a corpului este cunoscuta ca fiind benefica pentru calitatile ei terapeutice.Provoaca destindere,vid mental si corespunde reintoarcerii la starea primordiala cand fetusul sta in pantecul mamei cu capul in jos.Traditiile invata ca omul este un arbore ale carui radacini(picioare)se afla in cer iar ramurile(capul)pe pamant.In limbaj obisnuit aceasta postura se numeste a face pomul.(a face lumanarea)Doisprezece reprezinta o eliberare a sufletului si a trupului,viata spirituala,sacrificiu sau incercare si este un principiu masculin in involutie.Astfel nu mai apartii pamantului,trupul iti este spiritualizat,ai devenit asemenea spiritelor care populeaza vazduhul.O buna intelegere a spanzuratului este deasemenea obtinuta prin confruntarea acestei arcane cu sensul celei de-a douasprezecea case astrologice si cu zodia pestilor ca si cu doua figuri din yi-king:hexagrama numarul 30,"li",focul-ceea ce leaga si inversul ei,hexagrama numarul 29,apa-primejdia.Focul nu are forma determinata dar se prinde de corpurile care ard si astfel este luminos in timp ce apa inseamna sufletul inchis in trup,focul indica natura in stralucirea ei.Aceste doua imagini,apa si foc,sunt cele doua fete ale unei unice realitati sintetizate in numarul 12 si in evolutia noastra.

acest articol nu este un atac ci doar un studiu de simbolistica

Pentru ca am nevoie de o scurta perioada...de o minipauza...egoista.Pentru ca m-am saturat de povestile voastre de suprafata...pentru ca simt ca santeti jalnici.Pentru ca nu pot fi depresiva.Pentru ca santem diplomti si atat...restul in interior dar n-o sa ne punem sufletul pe tava...Pentru ca auzim dar santem surzi...pentru ca vomit din cauza voastra si a mea...Pentru ca nu-mi poate fi mila...BAGATI VA SFATURILE IN DOS SI STERGETI OGLINDA IN CARE VA UITATI.Am fost diplomata iar...altceva am vrut sa spun...nu comentati...puneti la microscop cacatul in care va zbateti...atat...e frumos...mi-as fi dorit sa pot comunica cu totul altceva..pentru voi mai justitiari si morali de 2 bani..sau 30 de arginti...dar tac...ca nu am dreptul...

PENTRU CA EA EXISTA

BARIERE

Oamenii ridica baricade din lucruri considerate normale.Pe ziduri pun sarma-nghimpata din ganduri si masti zambitoare.Existenta e transformata intr-un etern carnaval in care fiecare are propriul sau rol.
Dincolo de bariere incerc sa trec prin poarta nomadica.Care mereu migreaza,mereu se schimba.Mereu se reinventeaza.Uneori o ating si nu vreau sa zbor in jurul felinarului care sigur nu e soare si raze.Pasari ce-mi odihnesc palmele,ma adorm intr-un somn lin,atat de vibrant,Incat totul pare ireal.In frunte mi-a crescut un copac pentru ca radacinile sale sant tare adanci.Cand mi-e greu sa-l mai port,ma sprijin de un deal si devin padure.
Picioarele goale cresc lastaris si poieni si ochii arunca priviri ce devin pietre ce paveaza delimitarea dintre trecut,prezent si viitor.
Din brate fac roata de caruta ce se invarte mereu cu un scartait cald de fier ce se atinge pe lemn,prinzand aerul intre ele.Aerul ce devine mai fierbinte si viu.
Il fac adiere trecuta pe sani,cu care aprind seara focul.Un foc magic la care se pot cali si purifica suflete.
Stau cu capul in pantecul lupului simtind toti cei 15 kilometri ce-mi apartin.In care tot ce eman protejeaza spunand:,,nu tulburati!nu distrugeti!nu incercati sa cunoasteti mental!"
Imi deschid buzele si cant cu inima libertatea eterna si alergarea.
Nici o pestera ,in esenta,nu e doar un loc intunecos.Undeva in adanc sant bogatii nestiute,sant comori prelucrate de curgerea vietii.Mereu...verde...mereu.
Dincolo de ziduri prin poarta nomada.

tie

Mostenirea nationala

Asa cum fiecare familie isi are mostenirea ancestrala si tarile isi au propria mostenire.Acest lucru a devenit evident prin esecul negocierilor globale de sub umbrela Natiunilor Unite.Lipsa de unitate si certurile dintre natiuni care seamana cu cele dintr-o familie mare le putem numi mostenirea nationala.Evitarea sau obsesia noastra previn problemele ancestrale,constituie adesea radacinile nationalismului nesanatos si rasismului.Mandria pe care ne-o insufla tara noastra si inaintasii nostri trebuie intotdeauna echilibrata prin constientizarea restului texturii cosmice.Multe tari culeg acum roadele coloniasmului semanat in secolele trecute.Ignorarea acestei mosteniri nu o va face sa dispara.Responsabilitatea noastra este aceea de a ne ocupa de ea.Conflictele actuale din Orientul Mijlociu,Irlanda de Nord si fosta Iugoslavie isi au radacinile in conflicte nerezolvate si dispute teritoriale din timpurile trecute:intoleranta religioasa nu este o cauza ci simtomul unui dezechilibru ancestral ce a mocnit de-a lungul secolului.Razboaiele si conflictele isi au de asemenea originea in dispute teritoriale de granita,in incalcarea privilegiilor sau datinilor.Vendetele si activitatea de tip mafiot sunt o manifestare specifica grupurilor tribale,iar terorismul este rezultatul unor dorinte nepotolite si al unor afaceri neincheiate ale gruparilor rasiale si tarilor care asemenea stramosilor nu sunt tratate cu respect si impartialitate.Limpezirea problemelor legate de mostenirea nationala a unui trib sau a unei tari necesita insa un efort masiv,colectiv si coordonat al tuturor oamenilor din lume dar si a pazitorilor din lumea de dincolo.
Cu totii putem sa lucram cu pazitorii si cu pazitorii spiritului natal si sa le solicitam ajutorul fara a cauta sa condamnam sau sa recurgem la manipulare pentru a obtine un anumit rezultat ci urmarind numai gasirea unor cai de vindecare.Trebuie sa devenim constienti de mostenirea noastra nationala si de modul in care acumularea ei afecteaza situatia noastra prezenta,trebuie sa cautam iertarea,singurul element posibil care poate intrerupe circuitul in cazul unor acumulari complexe de suferinta.
Pentru atingerea unui adevarat consens national fiecare tara si popor trebuie sa se ocupe de problemele generate de trecutul sau.
Cu toate ca nu ne simtim in largul nostru atunci cand se discuta probleme de familie si probleme nationale trebuie sa trecem peste jena personala si peste orice gand care atata flacarile,trebuie sa atacam miezul problemei si sa recunoastem ca noi si stramosii nostri suntem una.Daca in sufletul nostru am inteles acest lucru vom fi capabili sa cantam cantecul reconcilierii care va chema acasa sufletul natiunii,eliberandu-l de acte criminale defensive si de violenta lipsita de sens.
Atunci cand gasim stramosii indepartati sentimentul familiei ni se reface,indiferent cat de orfani sau dezradacinati ne-am simti.Sa nu uitam ca textura cosmica este situata in afara timpului iar noi suntem stramosii copiilor inca nenascuti,veriga vie de legatura intre ceea ce noi consideram a fi trecutul si viitorul dar care in realitatea subtila este un etern.Nici o parte a texturii cosmice si nici un spirit care a existat vreodata sau va exista nu lipseste din eter,adica din prezent.
Razbunarea,ura,teama si vinovatia sunt cele mai puternice legaturi in circuitul mostenirii,fapt pentru care iertarea constituie o parte importanta a abandonarii sabloanelor,ea constituind factorul suprem care determina intreruperea circuitului.Iertarea izvoraste dintr-o dragoste impartiala care asaza folosul texturii cosmice inaintea oricarui folos personal.Iertarea reface firele rupte ale texturii,ea reconstruieste caile care permit sufletului ancestral sa ajunga in sfarsit Acasa.

sinteza din samanism

Pentru ca uneori ar trebui sa renuntam la falsitate,la politeturi fortate,pentru ca de multe ori ne suportam si intoarcem serviciile fara sa simtim asta.Multumesc lui Paul Gabor de recomandare...esti cel mai tare ciudat..bre.Bagati la cap mesajul..

POVESTE

El mi-a zis:,,te-am vazut cu ochiul sufletului,inchisa in trunchiul copacului.Asa...asa ca un inger verde imbratisat cu propiile sale aripi ce-ti ascund fata reala."
A venit zi de zi asezandu-se ca un copil la tampla inteleapta a padurii.Si-a desfacut radacinile si le-a impletit pe sub pamant cu firul de iarba si apa.
Apoi a facut cupa din inima sa si mi-a racorit buzele arse.Val dupa val a inceput sa scoata din ceea ce paream doar a fi.Ne-am asezat inimile una in alta pana am facut un cerc mare de lumina.Si am trecut prin proba arderii totale,lumea,pentru a se naste mai pura.O data cu cerbii si iepurii batem din picior pe pamant in acelasi ritm in care pamantul respira,se misca si doarme cu un ochi deschis cu care suprinde tot.
Tacerea e atat de vorbita si emotii,incat pentru inceput,facem pasi mici de curgere moleculara si cerc.Si pornind mereu din centru,reusim sa ne rotim reinoirea la infinit.
Cand obosesc...ma intorc din nou in trunchiul copacului unde ma pot odihni cu cantec de seva nevazuta de nimeni.


Umbra e foarte departe.E atat de alungita cand ziua nu e impartita egal,incat se face o curgere lina de ape ce izvorul il au peste tot,ajungand fata in fata cu,,eu"cea cernita de vise in munti.Umbra ta o redescopar reinviata in mine,mica si ascunsa dimineata,cand ma priveste lenes,egala cu mine in miezul zilei pentru ca ne-am sorbit deja primele pulsatii.Atat de mare si acoperindu-ma seara intr-o haina ce aduce linistea si lumea de dincolo de vis.
Santem realitati si umbre,santem linii intrerupte ce pot zidi forme.Santem celalalt. l.Santem tot ceea ce descoperim ca am fi putut fi.Ne strigam prin priviri ingerii protectori ce se joaca in sangele lichefiat dincolo de nori.Ii rotim si pe ei si le invatam limba ce este emisa prin molecule de ploaie.Ne facem impreuna pamant si impletire de liane ce da genetica peste cap.Nastem un alt cromozom si speram ca specia umana sa devina mai buna.
Modificarile apar din surasul cald al aripilor impletite in parul meu,,ce se impletesc apoi cu aerul...ce devine vartej cosmic ce antreneaza in gravitatia sa toata muzica ce nu poate fi redata prin note.
Ma strang cu genunchii la piept si ma invelesc cu umbra alungita in seara,devin limba ceasului ce tace si opreste timpul in loc.Piatra verde in interior, adun lumea microcosmica sub mine si las sa ma cioplestesti,cizelandu-ma si dandu-mi forma nestiuta si nedescoperita de lume.

,,HAPI" VALENTINE sau LARRY FLYNT

Larry Flynt, editor american, fondatorul revistei Hustler. Pe numele intreg Larry Claxton Flynt, editorul american s-a nascut intr-un satuc izolat din Kentucky. Era cel mai mare dintre cei trei copii ai unei familii sarmane. In 1951, si-a pierdut o sora, aceasta murind la varsta de 4 ani din cauza leucemiei. Un an mai tarziu, parintii sai s-au despartit, iar Larry s-a mutat cu mama in Indiana. Ca sa se intretina pe el si mama sa a acceptat slujbe marunte, insa nu era deloc multumit si s-a inrolat in Marina americana. Dupa cinci ani de serviciu militar, Flynt a cumparat un local pe care l-a transformat in club de striptease. Afacerea a mers bine, astfel ca intr-un singur an a reusit sa deschida mai multe asemenea localuri. De aici a aparut si ideea editarii unei fituici in care sa anunte evenimentele organizate in cluburile sale. Viata sa era in acea perioada un sir neintrerupt de petreceri. Tot atunci a intalnit-o si pe Althea Leasure, o dansatoare de numai 17 ani, care avea sa ii devina sotie in 1976. Nemultumit de continutul publicatiilor pentru barbati care se aflau pe piata SUA, Flynt s-a gandit sa transforme fituica sa intr-o revista adevarata. Asa a aparut, in 1974, Hustler, cea mai indrazneata publicatie americana, in care nuditatea era prezentata fara perdea, iar scenele de sex nu erau cenzurate. Acesta a fost si punctul de pornire a lui Flynt in lupta de aparare a libertatii de exprimare, prevazuta in primul amendament din Constitutia SUA, el fiind implicat intr-o serie de procese in care era acuzat de raspandirea de material obscen. In martie 1978, a fost impuscat in fata Tribunalului din Georgia si a ramas paralizat la picioare. Actiunile in justitie indreptate impotriva sa au continuat sa curga, el fiind acuzat si condamnat in mai multe procese celebre care au facut din Larry Flynt un simbol al luptei contra cenzurii.

-acest articol nu este un atac ci un alt mod de percepere a acestei sarbatori de doi bani,imprumutata,care ne-a ucis Dragobetele,pentru rutinarea cuplurilor si celor ce se taraie de gat in aparente...acest personaj a oferit o solutie-

multumesc Madalin,multumesc si Cristinei ca te iubeste si te sustine

IELELE

O sa incep intai cu prezentarea proprietatilor argintului in cultura noastra si in traditii,asocieri si realitati,protectie si purificare.Romanii au si ei propiul lor samanism cu radacini adanci in lumea daca.Ati nega radacinile este ca si cum ai opri evolutia,ca si cum nu ai mai putea sa-ti descoperi adevarata identitate.
Argintul-acest metal este asociat cu irizarile astrului noptii,Luna,si contine energii feminine foarte puternice.In cultura noastra,se spune ca argintul aduce cu sine sensibilitatea,poezia,iubirea romantica,dar si excesele feminitatii,lacrimi,deznadejde,timiditate.Se crede inca ca daca argintul se innegreste cand este purtat,persoana respectiva a devenit hipersensibila pana la boala sau labilitate.Emotiile puternice si nefericirea in iubire pot fi evidente daca argintul purtat se innegreste,astfel incat e bine sa se renunte la el.Despre persoanele pe care argintul straluceste si chiar se albeste se spune ca au o puternica energie si vointa,sant capabile de pasiuni foarte puternice si pot sa-i ajute pe cei deznadajduiti.Argintul este singurul metal care nu se poate vraji,care protejeaza si care purifica apa prin reactiile chimice ce le dezvolta cu ea..De ce despre argint?Il intalnim foarte desc in obiectele de cult bisericesc iar in traditia populara este singurul care ne face sa vedem realitatea a ceea ce transmit ielele fara a fi orbiti de magia lor.
Ielele-inainte de toate,ielele reprezinta o pedeapsa pentru superficialitate,pentru infatuare.Considerate protese exaltate,de o frumusete si o voluptate de exceptie,sunt cele care aduc pedepse pentru superficialitatea in iubire,pentru cei care se lasa dusi de simturi si forme,care refuza cu incapatanare sa ajunga la esenta.
Se spune ca ielele sant niste zane pe cat de frumoase si ademenitoare pe atat de periculoase,caci,prin cantecul si dansul lor minunat,ademenesc feciori si fete.Acestia nu pot asista la splendoarea lor fara a plati un tribut.Ielele mai sant asociate cu fetele vazduhului sau fetele codrului.
Ielele incep sa se plimbe pe pamant-dupa Paste...iar forta cea mai mare o au de Sanzaiene...Ele instituie pedepse pentru cei ce-si ucid inima,incalca regulile divine si profaneaza natura...iar pentru spiritele alese in conlucrarea cu apele,mineralele,copacii si animalele sant spirite protectoare...
documentare de la doamna Sofia
acest articol nu e un atac ci redescoperirea valorilor traditionale romanesti

EMO?OARE?SAU REALITATEA REALA?

Zi de eruperi,zic.Nu grave ci foarte reale.Sa nu spune ti ca nu avem nici o vina ca ma apuca voma,zau,nu ca v-ar pasa ca ma apuca voma.In fond de cate chestii imortante cu adevarat va pasa in afara de propiul vostru egoism.Acest mesaj este in special pentru cei care se considera crestini si care teoretic si-ar da viata pentru binele omenirii.
Deci...
Lucrurile stau asa:astazi o fetita a incercat sa se sinucida,copil pana in 10 ani.De ce?pentru ca noi adultii santem niste dobitoci care ne complacem in minciuni si iluzii ce le vindem pe post de prajiturele gustoase.Ea zice,,Stefania,nu am bani de caiete speciale,nu am ciorapi,azi am mancat doi cartofi fierti si inatatoarea zice de ce nu aduc banii.Viata e de cacat si mai bine mor.Mi-ai zis sa cred si sa ma rog.Am facut-o dar nici un raspuns"
Eu raman blocata,interzisa efectiv.Nu am contrareplica,nu stiu cum sa reactionez.
Mai devreme le zice parintilor:,,nu am ce invata de la voi,ma aduc acasa la ea(fiind eu-adica)si ea ma asculta,intelege tot ce simt si ma doare"si plange iar .E o fetita superba,inteligenta,frumoasa,intuitiva.
Eu ii zic :,,de ce nu ai venit ca in fiecare zi la mine sa mananci,sa stam impreuna?"
Ea imi spune:,,ma gandesc ca ti-e mila si ma simt ca un caine pripas"
Plange din nou si iar imi spune ca vrea sa moara.
Ma darama complet pentru ca ma vad neputincioasa in fata problemelor si maturizarii sale inainte de timp.
O copilarie furata si condamnata.
Parintii nu sant dintre cei mai rai,sant someri,sant disperati,au banci,se cerata in casa de fata cu ea...dar o iubesc cu toate ca nu stiu cum sa procedeze.
Intr-o tara ce se duce la vale,sistemul actual creaza viitoarea generatie emo si fara speranta.Nici o sansa,nici o lumina,durere si ipocrizie.
Fetita ar concura picturile lui grigorescu...dar vede viata inutila.
Aveti burta plina si stati la caldura?
Va frecati satisfacuti pe pantece?
Mergeti duminica la biserica?
voi sa-i raspundeti de ce Dumnezeu ingaduie asa ceva.
Dar nu oricum ci pe intelesul unui copil de sapte ani.
Asta nu e un caz singular...ca ea sant mii,miliarde.In timp ce va vedeti mari intelectuali,credinciosi,poeti si sensibilosi....generatiile fragete isi taie venele,se spanzura,beau clor.
Azi nu va permit sa-mi spuneti ca dracul e de vina,pentru ca demonii santem noi.Nu-mi comentati ipocrit din spatele tastaturii si rahatului in care santem toti.
Nici nu-mi spuneti ca Divinitatea e de vina...
Ci doar noi am poluat viata cu mizerii.
Nu sant mai buna ca voi,dar sincer mi-e greata cand vad tatrul vostru de doi bani.In casele reale in care existati real...santeti niste viermi puturosi si fatarnici atat.

Toate de azi

Despre iubire s-ar putea scrie mii de tratate de filozofie.Uneori descoperi ca iubirea este similara cu sclavia.Cineva iti va impune reguli si-ti va cere sa te raportezi la ele.Regulile de multe ori sant facute in functie de propria perceptie,considerata inatacabila.
Dovada de iubire este ingradirea si inchiderea in colivie.Tot un mare act de iubire este considerata deschiderea usii de unde nu poti sa zbori ci doar sa admiri libertatea reala.Esti suvenirul de care nu dreptul sa se bucure decat o singura persoana.Nu o sa ai voie sa gresesti si sa spui prea multe adevaruri pentru ca ele ar putea rani si ar fi considerate,,neiubire" sau razvratire.
Iubirea in acceptul uman inseamna docilitate si eventual indobitocire.Se transforma doar in cereri si mai putine de oferit.Iubirea umana dupa reguli trasate de societate ce poarta amprenta tarelor de sute de ani,acumulate de generatii intregi,le vei duce in spate.Iti sunt ucise visele si chiar tu ai sa fii transformat in ceea ce nu esti real.In iubirea societatii..te faci cu o lesa frumoasa de care trebuie sa te bucuri dand din codita pasnic.O sa ai ore clare de urinat si de plimbare....ca semn de recunostinta poti fi lasat sa te freci de piciorul ,,stapanului" iar cand dormi...sa nu te scarpini prea des si sa nu lasi par...dezvolta cica alergii.
Iubirea reala,asigura libertate si evolutie si zborul,lupta si implinirea in doi ce devin una.Este neegoista si se bucura de fiecare clipa in care exista.E ca o lume ireala si nebuna pe care cei doi o transforma in realitati.In care poti fi menestrel sau zana..sau spirit ce locuieste in inima copacilor.Poti fi mereu verde si spirala de trairi si de zambet.

Apa e viata,
cantec si zbor,
dans in lumina,
mereu calator,
mama ce naste
natura sau vis,
boare de inger,
etern paradis
muzica lina ce curge
prin spatii,
abis de tristete,
taceri si vibratii,
masa tacerii,
a portii sarut,
colana finita,
far de-nceput..."

multumesc mult pentru aceste versuri...

HEXAGRAMA SAU CONCEPTUL SCHIMBARII

Conceptul modelelor dinamice care se formeaza si se resorb continuu in curgerea cosmica este reprezentata prin hexagrama.Jocul dinamic dintre opusii repaos si miscare constituie principiul ordonarii fundamentale a simbolurilor grafice.Miscarea este reprezentata printr-o linie continuua iar repaosul printr-o linie intrerupta,intregul sistem al hexagramelor este construit plecand de la aceste doua simboluri.Dubland si inversand cele doua reprezentari,se obtin patru configuratii si adaugand un al treilea rand la baza fiecareia dintre ele,se realizeaza opt trigrame.
Pentru a mari numarul combinatiilor posibile ,cele opt trigrame au fost combinatte prin perechi dispuse una deasupra alteia,astfel au fost obtinute 64 de hexagrame,fiecare dintre ele fiind formata din sase randuri de linii continue sau intrerupte.Trgramele sau hexagramele reprezinta principiul universal,produs prin interactiunea dinamica dintre repaos si miscare,care se oglindesc in toate situatiile materiale si omenesti,situatii care,in consecinta,nu pot fi considerate statice,ci mai degraba etape de trecere intr-o schimbare si o curgere constanta.Ca si ceea ce simbolizeaza ele,trigramele si hexagramele sant intr-o stare continua de mutatie,una transformandu-se in alta,liniile continue intinzandu-se si rupandu-se,iar liniile intrerupte strangandu-se si unindu-se,toate situatiile din lume sant supuse schimbarii si transformarii.
Pentru fizica actuala,schimbarea si transformarea sant considerate trasaturi esentiale ale naturii,in timp ce structurile si simetriile generate prin schimbare sant considerate secundare.In fizica moderna am ajuns sa privim in acest fel obiectele din lumea infraatomica,insistand asupra miscarii,schimbarii si transformarii si considerand particulele ca etape tranzitorii dintr-un proces cosmic neintrerupt.
Singurul lucru fix din viata este faptul ca nimic nu este fix,totul este schimbare.In univers,nimic nu este stabil,totul se transforma neincetat,ceea ce din punctul nostru de vedere a fost viata -devine moarte.Ce era bun-devine rau.Si invers.
Totul se schimba de la o clipa la alta,de la un loc la altul,de la o situatie la alta.Nimic nu este durabil.Trupul ,emotiile,gandurile sant in continua schimbare.Lucrurile nu raman la fel pentru totdeauna,ele se transforma mereu.Schimbarea este permanenta,omniprezenta,atotputernica si infinita.
In fiecare clipa,forma veche inceteaza sa mai existe,forma noua se avanta intru fiinta.In orice moment este ceva nou,ceva care n-a mai fost si care nu va mai fi vreodata.Orice lucru apare doar o singura data-de retinut-doar o singura data,daca-l lasam sa scape,nu se va mai repeta ca sa tragem noi folos.Doua schimbari nu sant niciodata identice.
Schimbarea,adevar esential al vietii,nu este exceptia ci regula,trebuyie sa incercam sa o percepem,sa o simtim si sa luam aminte la ea in fiecare moment,sa o acceptam si sa actionam in functie de ea.Astfel vom ramane in orice situatie neafectati cu luciditate obiectiva.
Exista oare ceva care nu se schimba,ceva permanent si real?Ca ecranul care este fix si concret,si pe care sant proiectate imagini fugitive si imateriale,este vederea,care percepe schimbarea,nu se schimba,este permanenta si reala
din inima pentru madalin si domnul Ioan Doanca

Toate de azi

El mi-a spus :Azi te-am descoperit,cea reala...Nu trai viata descoperita in mod fals si iluzoriu si ramai acelasi soim liber.Verde in pene,de viata si renastere.Nimeni nu te poate inchide.Usa e deschisa spre cer.Ma imbraca in scut de iubire si inocenta si ma lasa sa pot plana in sufletul sau.Strang notele muzicale in pumn pana le fac piatra de templu,cu care incepem sa zidim tot ce e sfant.
Culorile se zbat in gene facandu-se stropi de lumina ce ating tot,transformand.
Imi despletesc parul si ma rotesc in patru puncte cardinale,fara sa ma intreb de ce un nou orizont.
Imiprinde stele de sani si-i arunca in varful copacilor facandu-i frunze ce se hranesc cu lumina,pana in cea mai adanca radacina.
Ca un inger protector se poate transforma in aer.Ce imi intretine viata si pe care il pot respira cu fiecare secunda in care urc cu pasi mici spre libertate.
Ma pot face apa curata ce-i racoreste talpile incinse de cautari.Ma poate face ceea ce ar fi trebuit sa fiu dintotdeauna.
Ma culc ca un copil in poala sa si ma las nascuta din nou,invatand cu fiecare vibratie a universului,realitatea celor nevazute uman.
Cai si clinchet de clopot care nu te-nfioara ci te face punct si virgula in scrierea eterna.


-Moartea poate avea uneori chip de viata si aripi luminoase.Ti se va parea ca esti pe aceeasi lungime de unda dar va fi o eroare,doar rodul propiei tale imaginatii...Ai sa te urasti ca intelegi prea multe,ca simti prea multe ,ca poti avea memorie infinita.Ai sa descoperi ca oamenii sant de cacat si limitati.Ai sa descoperi ca sant buni actori pentru ca lasitatea si mizeriile nu le dau voie sa zboare.Ai sa descoperi ca nu exista prieteni reali,ca sant doar iluzii.Ai sa descoperi ca totul are un pret si fiecare un puct slab.Ai sa descoperi ca inima si inteligenta aduce singuratate.Ai sa descoperi imbecilitatea si prostia,obsesia sexuala sau ascetismul.Ai sa descoperi dogme si false personalitati imprumutate din carti scrise de genii schizofrenice si frustrate.Ai sa descoperi o omenire ascunsa si o iluzie.O realitate iluzorie raportata la ce vrei tu sa vezi...Apoi ai sa descoperi ca nu te poti raporta decat la ce simti fara ca nimic sa te mai atinga...,Ca cel mai bun prieten al tau esti chiar tu insuti...Tu vei fi cel care iti vei acorda mereu scuze si explicatiii...In sanul neregulilor si abaterilor zic doar fuck alles...Nimic nu-mi poate imprejmui zborul sau caderea.In fond sant doar alegeri in viata.Intr-o zi in care refuz sa mai merg in varful degetelor pentru specia umana decadenta.

Dar pentru cei din stanga mea

Inima

Cica ar fi un soi de premiu dar de fapt este mai mult decat un premiu,este inima un oameni care ma iubesc si pe care ii iubesc,a unor oameni in care cred neconditionat,adolescenti minunati si geniali.Am primit premiul-din suflet de la Cristie care o puteti gasi

de la Smile-o gasiti aici http://zgariimuscsiurlu.blogspot.com/.
El pleaca mai departe cu tot cu inima la Gabriele-ARTA DE A TRAI
doamna Elena-HAI LA PLIMBARE
Geanina Lisandru-Nu te compromite.
Naveen-SMILE
si cu tot sufletul domnului ROTARU-cu Strasihastrii si Rozeta Albastra
Si cu bujor in obraji cu mare drag Librei...sant ticaloasa uneori...

Suflet eviscerat

Amestec culorile in suflet si pictez in univers un nou tablou.Cu neintelese zboruri si trairi.Te zidesc in cai necunoscute si neexplorate.
Strang sintagma in pumn si ii dau noi intelesuri.
Nu pot si nu vreau sa calculez nimic.Imi sprijin palmele de tamplele tale si ating distanta care ne desparte.Feliez timpul si toate dimensiunile si pot simti in adanc aroma din afara.Ceea ce altii percep ca,,real''.
Diagnosticati cu boala ce se cheama suflet,zambim.
Menestreli nebuni intr-o lume prea oarba.Valorile sant definite ca valori fara sa fie nimic.Natura nu stie de reguli si principii.Ea doar exista.
Puternici...mult mai mult ca altii...vom fi specia ce va supravetui straniu,cataclismului de impietrire.
Tinem pasul si evoluam fara sa stim.
Durerea e o stare pe care putem pasi ca pe o treapta...pe care urcam.Transmitem ingemanarea din cremene,ce scanteiaza..Si dincolo de culori ,sunete si himere...santem iubire,iubire si zbor neconvetional si uneori egoism.
Ce altceva ne-ar asigura supravetuirea?
Inchisi intr-un cerc-definim punctul cu care incep toate.Apoi descopar ca e minunat sa fii euforic.
Aprind o tigara si ma ascund din nou in propiul meu trup.Pe care doar tu ai avut permisiunea sa il cunosti.
Devenim lupi care urla la luna si care-si ascund puii de ochii lor.
Pana intr-o zi...

EDGAR DEGAS

Edgar Germain Hilaire Degas (n. 19 iulie 1834, Paris - d. 27 septembrie 1917, Paris), a fost un pictor francez din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. A început cu academismul clasic, însă după câtva timp revine la tematica realistă, pentru care şi-a căutat idei în teatrele pariziene, în lumea fascinantă a balerinelor, atelierele modistelor, la cursele de cai sau în studierea corpului omenesc. S-a distins cu talentul excepţional de desenator şi cu pasiunea pentru obiectele efemere în mişcare. Împreună cu Claude Monet, Auguste Renoir, Camille Pissarro este unul din intemeietorii impresionismului. Edgar Degas şi-a păstrat însă stilul său propriu independent, pe care el îl numeşte realist. Motivele preferate le tratează cu uimitoare noutate, limitările de perspectivă sunt asemănătoare cu cadrele de fotografie. A folosit pastelul şi a încercat numeroase tehnici de pictură şi grafică. A lăsat după el o moştenire originală şi multilaterală, de circa două mii de lucrări, tablouri în ulei, pasteluri şi sculpturi.
Hilaire Germain Edgar Degas (era deja un artist matur când şi-a modificat modul de scriere a numelui în Degas) s-a născut la 19 iulie 1834 la Paris, cel mai în vârstă dintre cei cinci copii ai unei familii burgheze înstărite. Tatăl, Auguste de Gas, era bancher iar mama, Célestine Musson, vestită pentru frumuseţea ei, provenea dintr-o familie din Louisiana (USA). După absolvirea vestitului liceu "Louis-le Grand", Edgar se înscrie la facultatea de Drept, dar abandonează în curând studiile şi îşi ocupă timpul copiind tablouri ale marilor maeştri din muzeul Louvre, însuşindu-şi astfel arta picturală. Este sigur de vocaţia sa şi se hotărăşte să-şi consacre în întregime viaţa picturii. Se înscrie în atelierul de pictură al lui Louis Lamothe şi în 1855 reuşeşte la examenul de admitere la Şcoala Superioară de Arte Frumoase din Paris, însă nu rămâne mult timp elev al şcolii.

În 1856, Degas face o călătorie la Napoli la bunicul său, Hilaire de Gas. În Roma ia parte la cursuri de pictură organizate la Vila Medici. Copiază opere ale maeştrilor italieni, frecventând muzee şi biserici. Tablourile şi desenele le trimite tatălui său, care crede în talentul fiului, îl felicită şi-l îndeamnă la noi încercări.

În 1859, Degas revine în Franţa. Frecventează muzeul Louvre, unde în 1862 sau 1863 se întâlneşte cu Édouard Manet, cei doi artişti se împrietenesc repede. Îl vizitează adesea acasă şi în atelier, stau împreună la cafeneaua Guerbois, locul preferat al tinerilor pictori. Acolo pot fi întâlniţi Claude Monet, Auguste Renoir, Alfred Sisley şi Paul Cézanne. În această epocă Degas rupe cu tematica academică a şcolii de pictură tradiţionale şi abordează teme realiste observate la cursele de cai sau la spectacolele de balet. După războiul franco-prusac (1870-1971), Degas pleacă într-o lungă călătorie în America şi vizitează familia mamei sale în New Orleans. Pictează tabloul "Comerţ cu bumbac la New Orleans" (1873).
Edgar Degas: Clasa de dans, 1873-75 - Musée d'Orsay, Paris
Edgar Degas: Dansatoare pe scenă, 1878 - Musée d'Orsay, Paris

Întors la Paris, tot timpul îi este consacrat balerinelor şi observării dansului acestora. Începe tabloul "Clasa de dans", pe care îl termină în 1875. Realismul scenei este bine precizat în diferitele poze, la compunerea siluetelor surprinse în timpul lucrului şi al odihnei. Fustele vaporoase strălucesc în lumina blândă în care se scaldă sala de teatru. Degas pictează timp de mai mult de un sfert de secol balerine, realizează schiţe şi sculpturi avându-le ca subiect. Aceasta uşurează urmărirea dezvoltării sale artistice. Tablourile sale în ulei cu desenul precis şi cu gama elegantă a culorilor sunt completate cu tablourile în pastel de mai târziu saturate cu culori vii (de ex.: "Scenă de balet", 1878-1880).
[modifică] Legăturile cu Impresionismul
Edgar Degas: Femeie pieptănîndu-se, cca 1885 - Muzeul Puşkin, Moscova, Paris

În 1874, Degas participă la prima expoziţie a impresioniştilor organizată în salonul fotografului Nadar, expoziţie care declanşează scandal în cercurile conservatoare ale criticii. Ziaristul Louis Leroy le dă numele ironic de impresionişti. Degas nu este împăcat cu această definire şi stăruie în concepţia sa pe care o numeşte realistă. Realismul său nu are nici o legătură cu principiile de bază ale picturii în "plein air" (în aer liber) preconizate de ceilalţi membri ai grupului. Nu împărtăşeşte opinia lui Monet referitoare la variaţia luminii, ci se concentrează asupra modului de a reprezenta variabilitatea corpului uman, caracterul efemer şi mişcarea.
Edgar Degas: Mica balerină, statuie în bronz, 1881

La cea de-a doua expoziţie a impresioniştilor în 1876, în galeria lui Durand-Ruel, Degas expune douăzeci şi patru de lucrări. Participă cu numeroase tablouri la următoarele expoziţii; la a şasea expoziţie, în 1881, Degas îşi limitează participarea la patru desene şi o sculptură, capodopera intitulată "Mica balerină". În mai 1886, la ultima expoziţie a impresioniştilor, Degas prezintă tabloul "Modista" şi o serie care constă din zece nuduri feminine (printre care "După baie" sau "Femeie ştergându-şi picioarele"), în legătură cu care scriitorul Huysmans nu-şi precupeţeşte laudele: "Desenul rapid şi nervos este în măsură - aşa cum se întâmplă cu desenele japoneze - să fixeze într-un mod cu totul original vibraţia, mişcarea şi gestul".
[modifică] Ultima perioadă a vieţii

În 1884, în Normandia, pictorul cade într-o stare de depresie, se izolează de societate, trăieşte ocrotit de credincioasa sa menajeră, Zoé Closiet. Degas nu a fost căsătorit, nu se cunoaşte vreo legătură sentimentală de durată. Degas începe relativ devreme să se plângă de tulburări de vedere. Primele probleme apar în 1872, înainte de călătoria în Louisiana. Începând din amurg nu mai vede bine, iar seara, la lumina lămpii, este nevoit să o pună pe menajera lui Zoé să-i citească ziarul. În 1886, la expoziţia impresioniştilor de la New York, sunt prezentate douăzeci şi trei lucrări ale lui Degas. Tablourile lui se vând iar situaţia materială a artistului se îmbunătăţeşte. Lucrează fără oprire, pictează, realizează gravuri, scrie versuri. Din cauza vederii care se deteriorează, manifestă un interes din ce în ce mai mare către sculptură, pentru care este suficientă sesizarea pe calea pipăitului. În 1896, trei lucrări ale lui Degas ajung în colecţii de stat. Acesta este semnul recunoaşterii. Este însă din ce în ce mai singur. În perioada 1909-1912, boala sa de ochi se agravează, în plus se mai adaugă o scădere a auzului. Aproape orb, renunţă treptat la activitatea artistică. La 27 septembrie 1917, Degas moare de pneumonie. Mormântul său se află în cimitirul Montmartre din Paris.

CESC GINESTA

draga CESC sA NU INDRAZNESTI NICIODATA SA PLECI...SA TE SIMTI RAU SI SA RENUNTI SA LUPTI..ATAT TE ROG...ATAT CAT MAI ESTE SA ZAMBESTI...ESTI PRINTRE PUTINII OAMENI DEOSEBITI CE AM AVUT OCAZIA SI SANSA SA-I CUNOSC..tOTUSI TIMPUL E HAIN...SI ZIC CA NU E DREPT..OM MINUNAT CU SUFLET ATAT DE GALBEN...

Doar inchid blogul...atat..in rest ..toate bune...

Daoismul

Daoismul este definitoriu pentru spiritul Chinei.Se poate spune despre chinez ca este daoist in viata de zi cu zi,budhist,atunci cand merge sa se roage la templu si confucianist in relatiile cu ceilalti.Despre daoism este destul de greu de vorbit si,intr-o oarecare masura,nefolositor,cat desre Dao,conceptul care reprezinta baza acestui curent filozofico-religios,este-asa cum ne spune si intemeietorul sau,Lao Zi,in lucrarea fundamentala Dao DE jing-imposibil de vorbit.
Daoismul ii invata pe oameni sa fie in armonie cu natura,cu universul,sa urmeze legile firesti,sa nu le supuna si nici sa le modeleze.Telul ultim este atingerea nemuririi.Din punct de vedere filozofic este urmarea Caii,contopirea cu Dao.Dao este pretutindeni,in cer si pe pamant,in soare si in ocean,in aur si in excremente,in viata si moarte,in existenta si non existenta.El este infinit si atotcuprinzator,este creatie si distrugere.Numai cei care-l afla si se contopesc cu el patrund esenta lucrurilor si devin nemuritori.Modelul inteleptului daoist este descris de clasici,atat de Lao ZI cat si de ZUANG ZI.,este omul care cunoaste totul dar este lipsit de cunostinte,care iubeste totul dar este lipsit de cunostinte,care iubeste totul dar este lipsit de atasament,pentru ca el percepe lumea in alt mod.
Daoismul nu este o filozofie inchisa intre filele unei carti.El este prezent pentru chinez in tot si in toate,este un mod de viata,un mod de a privi lumea si de a-ti trai viata.Cele doua categorii fundamentale ale sale:yin si yangul sant esenta oricarui lucru.Tot ce reprezinta cultura chineza este impregnat de daoism:pictura,literatura,caligrafia,medicina traditionala si practicile de sanatate,artele martiale,gastronomia.Lista este imensa.Nimic nu ramane alaturi.Numai celui care poate sa-si insuseasca aceasta perspectiva ii este posibil sa patrunda in lumea chineza.
Este greu sa faci pe cineva sa inteleaga daoismul doar vorbindu-i despre el.Intelegerea nu este exterioara ci vine din adancul fiintei fiecaruia.

sinteza din Daoismul-prin scrierile si practicile sale

DURERE

Atunci cand lumea se prabuseste.
Nu fugi.
Nu te ascunzi.
Nu devii negru.
Pana si trupul si chipul refuza sa imprime durerea.Devine mai viu si frumos.Lumina din ochi devine lina si calda.Refuzi sa te lasi zdrobit.Refuzi sa-ti opresti zborul.Doar iti strangi aripile colorate in nuantele curcubeului si te invelesti in ele.Calde si pline de muzica.Zambesti si la adapost ,inveti sa zbori in interiorul tau.Te situezi in afara binelui si raului.In afara dualitatii si devii nestiut.Devii piatra...Peste care curg toate si ramane statornica.In interior curg toate si ramane statornica.
Peste care curg toate si ramane statornica.In interior e memoria tuturor lucrurilor stiute,traite,gustate.E memoria tuturor inceputurilor frumoase.E insasi iubirea infinita inchisa.In exterior roca pe care cineva o va culege si o va zidi.Cand cei din jur te ranesc nu poti suferi.Ar fi prea egoist si plin de veneratie pentru tine insati.Devii lacrima zambita si nu poti transmite nici un gram de ura.Nu poti rupe liantul ce transmite speranta.Nu poti imbolnavi realitatea de dincolo de realitate.
Tot ce stii in inima nu poate fi scris prin cuvinte,nu poate fi stiut din carti.In lumea,,reala'',oamenii se raporteaza la ,,realitati''.Si zbor din nou in interiorul tau luindu-i cu tine pentru a le arata realitatea reala.
Aripile sant mereu calde sau pot racori in functie de traire,de flacarile sau gheata ce-ti aluneca pe sira spinarii.
Egoismul urla la fiecare colt de ulita...stand siret,ascuns sub fiecare streasina in care randunelele si-au facut cuib.
Trupul a devenit doar trup de carne...aqtingerea erotica e doar sex si nimeni numai simte extazul ce te apropie de ingeri ,dincolo de fiecare act in sine.
Goala ...dansez printre firele de iarba nevazute si atunci cand dansul e profanat de nepermisi,propiile mele aripi se desfac ascunzandu-ma in interior si facandu-ma iluzie si efemer.
Cand inima ti-e zdrobita...ai vrea sa plangi si sa te simti ranit dar nu poti.Pentru ca plutind in dimensiunea necunoscuta pot darui doar iubire.
Ghemuita ca o pisica...torc...toate vietile necunoscute de altii.
In afara binelui si raului,in afara dualitatii...sant eu...cea ascunsa in propiul meu trup netrasparent.
Pentru ca....