Pentru ca...

Pentru ca el ma iubeste!Dincolo de aparente ,de uman,de conveniente,de ceea ce pot percepe oamenii,tangibil.De tot ceea ce pot sesiza din exterior.
Pentru ca fiecare zi,timp,anotimp,l-a facut organ ce exista in propriul meu corp.
Pentru ca eu pot uita visele ce am vrut sa le urmez...dar el,nu.Si le-a transformat in realitate.Pentru ca el poate crede in ceea ce sant inainte de a fi descoperit eu insami.Sacrificiul sau e unul cristic.Pentru ca defectele le-a transformat in calitati,facandu-ma cea aleasa.Asteptandu-ne si cautandu-ne mereu.Trupul meu devenind oracol ce poate defini complexitatea relatiei noastre de dependenta,de simbioza pe care o numim:Iubire!.
Pentru ca stiu ,mentaltrait,dovedit,cu fiecare fibra erotica a trupului ca sant ,,cea din intai",ca nu pot fi inlocuita,comparata,definita.Extaz considerat pagan ce ma intoarce in pantecul mamei pamant.redescoperind,femeia,luptatorul,mereu noua,surprinsa de femeia din mine.
Contrazicem convenientele,special in zborul nebuniei mele de a ma incapatana sa-mi pun amprenta pe existenta.
Pentru ca ma iubesti neconditionat,demonstrand realitatea din,,Adam si Eva"de RebreanuAsa ca zic:-Bine ai venit in viata noastra,dependenta de iubire!"Trupurile noastre nu cunosc semne de interzis,ridicari uman ipocrite.In timp,oprit,agatat atemporal demonstram ilogicul.
Cuvintele devin inutile.Atingerea adiata a degetelor mele poate descrie complexitatea lui,,santem unu prin doi".