marți, 18 martie 2014

Atunci cand lumea se prabuseste.
Nu fugi.
Nu te ascunzi.
Nu devii negru.
Pana si trupul si chipul refuza sa imprime durerea.Devine mai viu si frumos.Lumina din ochi devine lina si calda.Refuzi sa te lasi zdrobit.Refuzi sa-ti opresti zborul.Doar iti strangi aripile colorate in nuantele curcubeului si te invelesti in ele.Calde si pline de muzica.Zambesti si la adapost ,inveti sa zbori in interiorul tau.Te situezi in afara binelui si raului.In afara dualitatii si devii nestiut.Devii piatra...Peste care curg toate si ramane statornica.In interior curg toate si ramane statornica.
Peste care curg toate si ramane statornica.In interior e memoria tuturor lucrurilor stiute,traite,gustate.E memoria tuturor inceputurilor frumoase.E insasi iubirea infinita inchisa.In exterior roca pe care cineva o va culege si o va zidi.Cand cei din jur te ranesc nu poti suferi.Ar fi prea egoist si plin de veneratie pentru tine insati.Devii lacrima zambita si nu poti transmite nici un gram de ura.Nu poti rupe liantul ce transmite speranta.Nu poti imbolnavi realitatea de dincolo de realitate.
Tot ce stii in inima nu poate fi scris prin cuvinte,nu poate fi stiut din carti.In lumea,,reala'',oamenii se raporteaza la ,,realitati''.Si zbor din nou in interiorul tau luindu-i cu tine pentru a le arata realitatea reala.
Aripile sant mereu calde sau pot racori in functie de traire,de flacarile sau gheata ce-ti aluneca pe sira spinarii.
Egoismul urla la fiecare colt de ulita...stand siret,ascuns sub fiecare streasina in care randunelele si-au facut cuib.
Trupul a devenit doar trup de carne...atingerea erotica e doar sex si nimeni numai simte extazul ce te apropie de ingeri ,dincolo de fiecare act in sine.
Goala ...dansez printre firele de iarba nevazute si atunci cand dansul e profanat de nepermisi,propiile mele aripi se desfac ascunzandu-ma in interior si facandu-ma iluzie si efemer.
Cand inima ti-e zdrobita...ai vrea sa plangi si sa te simti ranit dar nu poti.Pentru ca plutind in dimensiunea necunoscuta pot darui doar iubire.
Ghemuita ca o pisica...torc...toate vietile necunoscute de altii.
In afara binelui si raului,in afara dualitatii...sant eu...cea ascunsa in propr
Pentru ca....
iul meu trup netrasparent.

2 comentarii:

elena marin-alexe spunea...

Te simt tristă...bulversată dar nu învinsă. Aştept să vorbim fată verde.
Un gând curat şi o lacrimă la ceas intim cu divinul...Îmbrăţişări!

nakudo spunea...

nu-s trista...doar scarbita de josnicia umana si limitarea demonstrata zi de zi..parca-s castrati intelectual si afectiv.linistita si cu drumul meu.va pup si va sun.