Ma latra cainele meu... IN sufletul sau,natura rodeste...Pamant in labutele sale...cenusa. Cu ochii imi care...ce sa-i ofer? I-a blana mea de vise,si-alearga... Fi-i liber.... Din padure te sriga stramosii. Lupii au venit dupa tine pana-n sat.....
Nu descriu blogul.Pentru ca e pentru cei care citesc printre randuri,cu toate ca in principiu e un blog de inotatori.Doar zic ca nu vanez nimic,nu urmaresc sa ma cuplez cu nimeni,nu vreau idile virtuale si nu dau doi bani pe fata comerciala virtuala.Doar daca aveti pasarele in colivie ca si mine,zic ca ne-am gasit.Putem ciripi si ramuri impreuna
2 comentarii:
latratul cainilor ma linsiteste cel mai mult in meditatie, in zen...e clar ca am un caine in mine...hau hau ...chiar ca ma duc in padure ...poezia aceasta mintea mi-a oprit...alerg si latru la luna...si cand vom trece nu ne vom intrista...vor latra prietenii nostri la luna...si noi le vom raspunde in inima...
uneori ma simt lup..
Trimiteți un comentariu