luni, 23 martie 2009

Padurea

M-am lipit de copaci...
Apoi am inceput sa alerg.
Crengile din mine se intorceau mereu inapoi.

Mai adanc in padure,
ingerii rodeau fructe de dor...
In sucul lor se simtea gustul dragostei.

Din vizuini
isi iteau capul
toate animalele-una cu pamantul.

Odata cu stelele,
ingerii zburara din copac in copac,
lasand in urma lor urme de vant.

Un comentariu:

Kaiso spunea...

Padurea e doar iubire...metaforă a iubirii Creatorului pe acest pământ...

Templele sacre ale firii...

Suntem energie din vânt...nu putem fi fericiţi decat acasă...lângă pădure...

Aici nu suntem decât exilaţi...

Diseară chem vântul frate să imi sopteasca...

Să il trimit şi la tine?