joi, 19 martie 2009

PRIETENULUI MEU ZEN


Viata...
Destinul...
Universul..
mi-a daruit un nou prieten
de cuvinte...
Sau poate l-am regasit...
sau m-am cules eu din palmele sale.
De ce ma intelegi?
Cum ma simti?
Citeste-ma si poate imi traduci si mie cine sant.
Daca respir si deranjez armonia universului?
Daca sant o cacofonie muzicala?
Nu vreau sa fiu dezacordul partiturii
vreau o gama mai sus.
unu
doi
trei
Un copil sarea sotron.
Doi copii se jucau impreuna.
Trei copii prinsesera o stea si-i mancau constelatia.
O femeie se uita-n oglinda..
Doua femei imparteau vicii.
Trei femei alaptau la sanul lor universul
Un baiat muncea sa devina barbat,
doi barbati sustineau o balanta,
trei barbati se asezara in cerc...
Desenand lumea.
HAI,sa fugim in India cand e sarbatoarea culorilor.sa ne batem cu rosu,galben,verde....sa ne imbatam de trairi..ATO NO MATSURI

2 comentarii:

Kaiso spunea...

daca ne urmam natura noastra nimeni nu poate fi o cacofonie...daca curgem alaturi de cale...dao..armoniei univerale...daca ne impotrivim ei ..da .. e un risc

deocamdata vad ca nu stiu nimic...asa ca in cea ce priveste intelesul mai greu...si ce multe stiam o data...dar nu regret nimic din ce stiam...

ce mult imi place...Trei femei alaptau la sanul lor universul....

da si noi ar trebui sa desenam lumea...cu atentia si constiinta cat mai vie...si cat de greu e prin praful existentei...ca desenul sa se surpe...hai mai bine sail desenam in inimile noastre...departe de furtuni de nisip...

nakudo spunea...

frumos..trei inimi cu bucatica lor de desen..apoi alte franturi ce se lipesc..zen..zen...imi place calea samuraiului..inclusiv cea de astazi..in care totul se intoarce de unde a venit dupa ce -si scutura haina de firmitura divina