Viseaza parintele nostru Iacov;viseaza,caci altfel n-ar putea trai;viseaza,caci realitatea e prea cruda si numai refugiul in lumea idealurilor sale ii poate da puteri sa infrunte drumul cel lung,greu,istovitorspinos si plin de obstacole spre care porneste.Spre cararile vietii se indreapta Iaacov,spre cararile unei vieti,care se vrea plamaditaaltfel de cum este.El,tanarul care abia s-a ridicat de pe bancile scolii lui Sem si Eiver;el invatacelul din corturi;el,cel care nu posedanici o arma,alta decat cea a glasului;el trebuie totusi,sa infrunte o lume plina de Esavi si de Lavani.Cei dintai vor sa-l extermine si o marturisesc fatis;cei din urma il imbratiseaza,il lauda,uneori le este chiar mila de dansul,dar nici un temei nu se poate pune pe cuvintele lor,nici o incredere in fagaduielile lor.Iaacov ramane singur,ingrozitor de singur,intr-o lume dominata de salbaticia si primitivismul lui Esav,sau de perfidia si lacomia lui Lavan.
Iata-l ,totusi,ajungand la un loc care,prinsemnificatia sa,ii va sluji drept izvor de incredere in viata.Aici,pe muntele Moria,parintele sau Itzhak a facut dovada supremului spirit de jertfire de sine in slujba credintei sfinte;aici,pe acest pamant,a rasunat fagaduiala cereasca data bunicului sau Avraham:"Tie si copiilor tai,dupa tine,le voi da tara aceasta a asezarii tale,intregul pamant al Canaanului,spre vesnica proprietate si le voi fi lor Dumnezeu"(Genesis 17-8).
Aici,parca, e un loc predestinat ca Iaacov sa se odihneasca,sa inlature fantomele pustiului,sa se destinda din permanenta incordare la care l-a supus drumul cel plin de pericole.Aici viseaza,aici evadeaza din vitregia realitatilor,aici isi gaseste rostul existentei,telul stradaniei,rostul suferintelor.Viseaza o scara "sprijinita pe pamant","iar varful ei ajunge pana la cer"(Genesis 28-12).Dimensiunea principala a vietii lui Iaacov nu va fi,deci,una orizontala;nicicand efortul sau nu se va concentra in a cuceri spatii,in a acumula teritorii,in a-si extinde dominatia pe intinderi cat mai mari de pamant.Sensul itinerariului sau va fi unul vertical.In sus,cat mai sus spre inaltimile celeste,catre culmile spirtului uman,spre jetul pe care se afla Acel care intruchipeaza perfectiunea,se indreapta idealul lui Iaacov.De aceea va si capata numele de Israel-adica cel care a luptat cu Dumnezeu si cu oamenii si a invins.(Genesis 32-29).
Viata nu este,deci,un ses comod dar anost;ea constituie un necontenit urcus.
Treapta dupa treapta,omul trebuie sa tsrabata,cu efort si vointa neabatute,drumul spre inaltimi.Altfel,el ar impartasi soarta celorlalte vietuitoare;s-ar tara pe pamant,grumajii i-ar fi plecati spre glie.Sira spinarii de aceea i-a fost indreptata in sus,pentru ca gandul sa capete aripi.Imparatia lui Iaacov se afla pe piscurile viselor sale,pe crestele idealurilor unei invataturi a dreptatii si pacii.Pentru cucerirea acestui imperiu,el lupta cu insusi Dumnezeu.
Dumnezeu,unde se afla El oare?E ascuns undeva unde nimeni nu poate ajunge?visul lui Iaacov dezminte o astfel de conceptie menita sa-l izoleze pe Creator de creatiune,sa dea posibilitate nelegiuitilor de a se legana cu iluzia ca isi pot continua nefasta lor opera,deoarece Dumnezeu este departe,iar de acolo,de unde se afla El,nu se vad cele ce se intampla pe acest pamant.Spre Dumnezeu te duce aceasta dimensiune verticala a conceptiei noastre despre viata.Cu El te leaga o scara,pe ale carei trepte "urca si coboara solii Domnului"(Genesis 28-12).Legatura cu Dumnezeu cunoaste un sens dublu.Urca spre dansul "solii"
tai,faptele tale bune,gandurile tale frumoase,sentimentele tale nobile.Fiecare sol scurteaza drumul spre Dansul si te apropie tot mai mult de Parintele ceresc.De sus,din varf,pornesc alti soli:sunt solii lui Dumnezeu,solii unui Dumnezeu care glasuieste intr-una,care te invata necontenit,care are un mesaj de trimis omului.Fiece cuvant al Torei,fiece indemn etic,Fiece invatatura divina e,de asemenea,un sol menit sa usureze ascensiunea pe aceasta scara care ne leaga direct,fara intermediari,pe om de Dumnezeu.Fara intermediari,caci nimeni nu poate sa se roage pentru tine,nimeni nu poate savarsi fapte bune in locul tau,nimeni nu poate sa-si insuseasca invatatura,daca tu nu te vei stradui s-o faci."Solii",in ambele directii,isi au atat startul,cat si punctul terminus al itinerariului lor,in sufletul nostru pe de o parte,in insusi Dumnezeu, pe de alta parte.
Asadar,pe varful scarii se afla Cineva care indruma destinele noastre;asadar,lumea aceasta,pana la urma,"nu este o carciuma"(I.L. Peretz) in care e ingaduita orice faradelege:asadar, la fel cu psalmistul,Iaacov poate exclama:"Imi ridic privirile spre inaltimi"(Ps.121).Asadar toti Esavii si toti Lavanii trebuie sa dea odata socoteala in fata unei justitii imanente,care numara fiecare lacrima,care cantareste fiecare suspin.
Iaacov gaseste,deci,in unul din varfurile scarii,in cel din ceruri,resursa fortei sale morale,menita sa-i indrepte pasii spre viata.Aceasta,insa nu-i suficient.Visul lui Iaacov nu trebuie sa-l mentina doar in lumea nazuintelor,in sfera idealurilor,ci trebuie sa se transforme in realitate.Celalalt varf al scarii e infipt adanc,aici pe pamant.Tocmai acesta e rolul scarii.Fiecare treapta te ridica mai sus,spre culmile unei etici menite sa ne reglementeze raporturile si totodata aduce jos,aceste legi morale.Cerul si pamantul nu mai sunt izolati unul de celalalt.Teluricul se sfinteste,inaripandu-si elanul spre inaltimi,iar cerescul capata haina concreta a faptei,a luptei,a stradaniei..."Tot ceea ce atrait parintele,au trit si copii sai",ne invata inteleptii nostri.Visul de pe muntele Moria simbolizeaza mileniile care au urmat.Urmasii lai Iaacov-Israel au visat mereu,au faurit necontenit idealuri generoase,au infruntat tot felul de tirani care,fie ca purtau haina ucigasului Esav,fie ca se ascundeau sub masca ipocriziei lui Lavan.Urmasii lui Iaacov n-au ramas utopisti,ci au cautat sa imbine idealul cu realitatea,au legat cerul de pamant.
De acolo,de pe varful scarii,in drumul dintre Beer Seva si Haran,a rasunat mesajul divin:"Iata,Eu sunt cu tine si te voi pazi oriunde vei merge si te voi intoace pe acest pamant,caci nu te voi parasi pana nu voi implini ceea ce ti-am fagaduit"(Genesis 28-15).
Iar de jos,Iaacov a raspuns si cuvintele sale au strabatut toate treptele scarii:"Si ma voi intoarce in pace in casa parintelui meu,iar Dumnezeu imi va fi mie stapan"(Genesis 28-21).
Sursa de inspiratie a marilor maestri ai penelului,simbol etern al legamantului dintre Dumnezeu si Iaacov,scara aceasta nu se mai afla in domeniul visului,iar schimbul de mesaje,in ambele sensuri,isi pastreaza mereu prospetimea si reflecta realitatile vietii copiilor sai.
Sef rabin doctor Moses Rosen-In lumina Torei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu