Daca n-as fi om...
el nu m-ar alunga
atat de departe.
Daca n-as fi navalnica
ca furtuna in noapte,
el nu m-ar alunga pe drum nestiut.
Daca n-as fi om...
el m-ar strange in brate...tacut
Si stiu...
daca n-as fi,
atunci m-ar dori.
Traiam intr-o lume
impartita-n bucati.
Tu acolo si eu aici.
Ce zambet si plans
e la mijloc.
Ma uit unde nu am voie.
Sperand.
O secunda de-atingeri.
4 comentarii:
Si stiu...
daca n-as fi,
atunci m-ar dori.
Cat de mult pot sa traiesc cuvintele astea..
in legatura cu postarile cred ca se poate sa scriu si eu pe acest blog, asa cred ca ar fi cel mai usor sa-ti postez gadurile aici
multumesc,omule-tot trebuie sa intri pe mail pentru a putea sa ai acces-va fi si uncas-cu proza mai acida...mi-ar place sa facem o echipa..de la creatii..pana la trairi neipocrite si chiar articole cu documentari reale..nu de pe net..multumesc inca o data
si imi pare rau ca ti-am pricinuit durere cu aceasta poezie..asta e ea
Trimiteți un comentariu