joi, 9 aprilie 2009

TOATE CELE TRAITE-cu specificarea-multe sant metafore


Copilul meu se topeste
incet..
ca flacara arsa-n apus.
Cu ochii sai limpezi,
imi cerseste minuni si povesti.
Pamant statornic ma simte
si viu,
sadit de sperante si vise.
il legan si-i cant,
pazite de ploi-
-carari de lumina inscrise

Jumatate de inima
azi e impunsa....
cu slabe tepusti de noroi,
ma catar pe stanci,
culeg vant si ploi
si mainile voastre intinse.


Lumea se ascunde
in prag de minciuni,
cu frunze culese
din roade si uri.
Nebuna,
ea crede c-a-necat in noroi,
Lumina si stelarele
ploi.


Pitit in tufis,
tigrul s-a transformat
in cactus tepos.
Printre crengi si liane
si flori,
ascuns sta puiutul de nori.


Copilul meu doarme profund...
somn de zane si ingeri,
respira greoi si -alene.
ma tem-
si incet a soptit:
"Mami,nu plinge!-nu ai a te teme".


Bondar cu bazait de zana,
m-adoarme noaptea-n vis cu zmei.
Zbor de liliac si pupezi,
ochii tai azi ii simt umezi,
si in pasul de gandac
sufletul vreau sa-l incarc.
Sub un cer de luna plina
steaua,vant in par anina,
siruri de furnici amare,plansul tau imi este...moale.

Pot sa tac si pot sa cant,
VERS de ciocarlie-n crang,
cu trairi de alun viu,
visul tau acum pustiu.
Sec de umbre si iubiri,
vraja-n tumultoase firi.
Te-am tesut paienjenis
ca matasea pe tufis.

Si te nasc
in zborul alb.
Nu esti tu...
e un gandac.

2 comentarii:

elena marin-alexe spunea...

Frumoase versuri, nascute din melancolice ganduri ori trairi. SUPERBA EVADARE A SUFLETULUI!

nakudo spunea...

multumesc-asa este-ai perceput extraordinar sufletul impletit cu ganduri..ma bucur ca ai trait un pic impreuna cu mine..si multumesc de vizita-oricand santeti bine venita