Hamlet plangand
"Vine la mine Neculai Grecu si-mi pune in palma un pumn de frunze,purtate de o viata in buzunarul de la piept,un codru sfasiat si sfintit de fapt,de manuscrise,timp de patru decenii,scuturat si cules intr-un suflet pe masura...Astfel,cu totul altfel decat cei care-si manifesta in mod disimulat orgoliul de poeti neintelesi si implicit,nedreptatiti de soarta,Neculai Grecu imi marturiseste cu o modestie si o sfiosenie desavarsita:Sunt...vin dintr-un spatiu geografic si cultural ingust,de dincolo de bariera Iasiului etern...si iaca asta-i!Ma rog frumos,apleaca-ti ochii peste ele,badie,si vezi daca sunt bune de ceva.
Neculai Grecu exista prin urmare in aceste poezii,prin insasi geneza spiritului sau.Vreme de patru decenii a scris pentru sertar.El,insa,nici birou de scriitor si nici sertare pentru literatura nu a avut.Nota unica din care se impune,consta in virtutea de a fi si a ramane un poet prin nastere.Poetul nu este insa un Hamlet posedat de realizarea justitiei.Neculai Grecu e un Hamlet care plange,tine in mana un lant de lacrimi si nu o spada."
nota deIon Chiriac-Lantul de lacrimi-Neculai Grecu
Calea zeilor
Grele sunt vremurile
Pentru cei cu suflete mari!
Sub sufletul lor
Se prabuseste si podul si puntea
Si oricat ar tot creste aripa lor din Icar
Trupul li-i mult mai greu ca pamantul,
Tot mai greu le e fruntea.
Oricat de lung s-ar dori,
Zborul lor se sfarseste
Intre furci caudine!
Cei care nu merita nici macar a muri,
Triumfatori ma ucid,
Scuipand pe mine.
Triumfatori imi imboldesc subsioara
Cu lancea sau cu pumnalul;
Numai ca-n trup,in fiece rana
Mi-a inflorit tamaioara,
Tot mai limpede imi e curgerea
Si mai barbatesc imi e malul.
Ma tarasc pe o dara de umbre,
Alunec ca sania...
In umbra celor de-un neam
Cat de dulce-i sa mori!
Ce impartasanie sfanta-i pierzania,
Cand,in neamul tau,murind,te cobori!
Marete sunt vremurile
Pentru cei ce-si destrama
Identitatea...hazul lor e haz
Dand foc sa prefaca in cenusa cetatea
Zidita din vis si din pruncul din mama
In Dumnezeiescul nasterii ceas.
Nu in pamant ma-nmormant
Ci in samburul cald al bordeielor.
Lacrima lui Dumnezeu ma va gasi si-ncolti;
O secunda eu sunt,
Din timpul cel vesnic al zeilor
Cerul in care se poate iubi.
Multumesc celui legat de pamant,bordeie si neam,Neculai Grecu,care m-a facut sa pretuiesc valoarea oamenilor din Mogosesti,dincolo de aparente
Pentru cei cu suflete mari!
Sub sufletul lor
Se prabuseste si podul si puntea
Si oricat ar tot creste aripa lor din Icar
Trupul li-i mult mai greu ca pamantul,
Tot mai greu le e fruntea.
Oricat de lung s-ar dori,
Zborul lor se sfarseste
Intre furci caudine!
Cei care nu merita nici macar a muri,
Triumfatori ma ucid,
Scuipand pe mine.
Triumfatori imi imboldesc subsioara
Cu lancea sau cu pumnalul;
Numai ca-n trup,in fiece rana
Mi-a inflorit tamaioara,
Tot mai limpede imi e curgerea
Si mai barbatesc imi e malul.
Ma tarasc pe o dara de umbre,
Alunec ca sania...
In umbra celor de-un neam
Cat de dulce-i sa mori!
Ce impartasanie sfanta-i pierzania,
Cand,in neamul tau,murind,te cobori!
Marete sunt vremurile
Pentru cei ce-si destrama
Identitatea...hazul lor e haz
Dand foc sa prefaca in cenusa cetatea
Zidita din vis si din pruncul din mama
In Dumnezeiescul nasterii ceas.
Nu in pamant ma-nmormant
Ci in samburul cald al bordeielor.
Lacrima lui Dumnezeu ma va gasi si-ncolti;
O secunda eu sunt,
Din timpul cel vesnic al zeilor
Cerul in care se poate iubi.
Multumesc celui legat de pamant,bordeie si neam,Neculai Grecu,care m-a facut sa pretuiesc valoarea oamenilor din Mogosesti,dincolo de aparente
5 comentarii:
mergand zi de zi inspre munca ..ca orice roman care trebuie sa-si asigure existenta..de multe ori am interactionat cu Neculai Grecu,un om simplu cu tigara in coltul gurii si rachia in alta ca orice om ce munceste pamantul...acum doi ani a venit la mine cu o carte in mana,timid,rusinat si tremurand mi-a zis:Nakudo..tot ai ales sa locuiesti in acest loc,departe de agitatia si confortul orasului..uite i-a hartoagele mele stranse in aceasta carte...sa duci tu si cei ce au sa vina mostenirea acestui loc minunat si a oamenilor..mai departe...tu si multi altii.M-a socat faptul ca a stiut simplu fara filozofii ca mine ca am sa simt ceva...dupa prima poezie ,mi-a disparut sentimentul de foame si sete,hotarata sa devorez tot,apoi am plans ca un copil si pentru prima data am dormit linistit...Ma aplec in fata lui Neculai Grecu si in fata a ceea ce este dincolo de aparente...fascinata de zen,pot spune:traire mai zen ca cea data de acest om-nu am atins niciodata
Simplitate!Din cate pot eu sa inteleg,simplitatea e cheia omenirii indiferent daca vorbim de natura umana sau de cine stie ce tehnologie.Traiesc cu convingerea ca saracia,viata grea,naste oameni de valoare.Daca as da timpul inapoi,in afara de Alecsandri si Sadoveanu,nu cred sa mai existe oameni de valoare de alta factura,decat oameni de la tara,simpli si saraci.Imi place descrierea lui Neculai Grecu,de fapt cred ca imi place omul descris aici.Nu ma voi avanta sa comentez poezia,dar cred ca mi-a atins o coarda sensibila
asa e ..etichetat de multe ori de cei din jur drept nebunul -betiv,ma intreb cine erau nebunii de fapt?
iNCEPUTUL FARA DE INCEPUT SI SFARSITUL FARA DE SFARSIT,IATA CE INTELAG SA VA TRANSMIT!N.GRECU
multumesc din suflet draga maestre Niculai Grecu...si ma inclin cu respect...si Cristi mi-a fost un bun prieten si este din Acel loc cu lumina...ma inclin
Trimiteți un comentariu