marți, 30 iunie 2009

JAZZ...PIERSICI...DELIR


Mancand o piersica o ameti atat de tare aroma incat orice drog ar fi fost mult prea slab.
Isi refuza orice simtire profunda...imuna la durere,false sensibilitati,dogme si pretentii de moralitate-aparent.
Nimic nu se putea vedea din exterior...pe trupul si chipul ei nu se mai putea citi nici cel mai mic cuvant.In subconstient erau inabusite sperante...firmituri de rai...impletite cu explozii solare,inghitite apoi de-a valma in gauri negre de prea multa umanitate.
Fanatism la fiecare pas,acuzari de principii,gingasie si falsa frumusete.Vorbe scrise dar atat de netraite.
I se facuse rau si o durea burta de atata lasitate si ipocrizie,vazuta in jur.Cineva ii facu o clisma si puse in solutie sinceritate.Mai usurata...descoperi ca infirmierul e foarte bine pregatit si-i place sa fie spitalizata.Ii facu perfuzii cu jazz si vizichi din vremea prohibitiei...si-i dadu voie sa numai fie om ALB.
Se gandi:,,cineva poate lua de buna ce a scris aici...si nu va intelege ca e drogul din piersica...mai bine data viitoare ii dau jos coaja."

3 comentarii:

raza de soare spunea...

piersici...ah, mi-ai facut pofta...de fapt dor avand in vedere ca zilele trecute am mancat cateva...ce desfatare dulce, chiar e un drog!!!

raza de soare spunea...

dar am eu leacul: spitalul meu virtual-blogul, si infirmiera mea speciala-nakudo:D

nakudo spunea...

multumesc raza de soare-nu-s ipocrita...si ma incanta orice periere...da mizez pe sinceritatea ta...si apoi esti extraordinar de complexa..si minunata...oricand ai sa simti nevoia sa fi-i tratata...sant aici...sa reusesc si sa aplic tratamentul corect...stii ca nu detin adevarul absolut...sant doar un om...cu calitati si defecte...tot ce faci tu si oriana si gaby...e minunat...va imbratisez pe toate si daca as avea putere mi-as dori...sa nu va rananeasca nimeni niciodata...si toata lumea sa se descalte la usa cand intra in sufletul vostru