Ariel a coborat in gradina ca o adiere lina,placuta.Ea insasi nu era decat un abur care atingea totul renascand noi minuni.Pe degete are inele din nuci verzi si cantec de pasari,bratari din povesti si din zbor de fluturi razand.
Iarba vorbeste si-i face casa racoroasa cu miros de pamant reavan.Spiridusi pintenati si spiritile albine o insotesc tinandu-i trena de vara coapta fertila.Simt sufletul copacilor imbratisandu-ma si merele coapte parfumandu-mi parul aprins.Cant impreuna cu ea la un instrument necunoscut inca si apa din inima pamantului isi mareste bataile pe minut de traire.O prind de mana razand...ne-am decis amandoua;o sa culeg picuri de zbor inveliti in abur de dragoste,invocam pasul descult pe pamant,frunza de vie si in vasul alchimistilor necunoscuti facem amestec de ploaie.
Ariel zambeste din nou...asa cum doar zanele si ingerii stiu sa zambeasca,apoi facu o pirueta in care prinse toate roadele parguite si-mi spuse:priveste...
Din ochii ei incepuse sa picure ploaia.
8 comentarii:
"Simt sufletul copacilor imbratisandu-ma si merele coapte parfumandu-mi parul aprins.Cant impreuna cu ea la un instrument necunoscut inca si apa din inima pamantului isi mareste bataile pe minut de traire" - fain, Nakudo, fain...
da...ce frumos este sa faci din viata ta o poezie
multumesc,Cristian...sa te atinga trairea copacilor
multumesc si tie White Tara...si pentru ca esti fascinata de Egipt iti spun ca multe materiala interesante gasesti la domnul SANDU VAZARI
E frumoasa dragostea si tot ce poate aduce ea... atunci cand ploaia incepe sa picure din ochii fierbinti de dragoste, e atat de biiine...
Anckhiy-dragostea este minunata mereu...
simt ploaia lacrimilor ei...un final absolut superb ca si intreaga postare...pura ac si fiinta ei e aceasta ploaie...
sper sa fie pura..multe lucruri sant pure draga raza...noi trecem razant pe langa ele
Trimiteți un comentariu