miercuri, 22 iulie 2009

INTREBARE


Cand am venit pe pamant...cineva m-a purtat miliarde de ani lumina sa ma imbat de misterul creatiei.
Intr-o buna zi m-am trezit intr-un lan de floarea soarelui,nestiind ce se intampla...am gustat galbenul si am mirosit norii.Prin vene a inceput sa-mi curga viata pamantului aspru.Am ras si am plans pentru prima data si m-am bucurat de toate trairile.Mi-am dorit sa nu strivesc nimic,absolut nimic pentru ca imi este corpul greoi si strain,in mine traieste un zbor secular.
Intr-o lume stranie si minunata,ma intorc mereu in lanul de floarea soarelui...imi moi degetele in verde,albastru,furnici,soare si ploaie si toate au gust de dragoste...
Unii doresc sa zboare fara aripi,floarea soarelui se roteste soptit si prinde in brate zborul de inceput,umplandu-le inimile de caldura si lumina..
ACOLO...EL...zambeste bland,in inima zvacnesc matrici noi,muzicale...

12 comentarii:

AncKhiy spunea...

Floarea soarelui cauta intotdeauna drumul spre lumina... e minunat sa ne trezim printre fratii ei!
Imi place atat de mult ce ai scris aici, totul, absolut totul... e o metafora continua, atat de sensibila si frumoasa!!
Prin vene a inceput sa-mi curga viata pamantului, in inima zvacnesc matrici noi, muzicale, etc... foarte frumos...

little RED spunea...

Cine este EL? una la mana
doi la mana cand am citit postarea asta m-am simtit absenta din lumea asta...a durat putinel, dar profund...
si nu mi place eticheta cu "abureli metaforice" :)) chiar nu e cazul... si stii ca eu sunt sincera ;;)

gabriela spunea...

asa vrea sa ma aripi sa pot zbura peste tot,sa vad si alta lume decat cea a noastra,dar sa il am alaturi pe acel ,,el,,care imi este ca mama, tata, frate, sora,atunci cand sunt intr-o lume straina si cei dragi nu sunt langa mine.

nakudo spunea...

si eu anckhiy--gasesc multa liniste,naturalete si caldura pe blogul tau...ma repet floarea mea preferata e floarea sorelui...simt aceste lucruri si cuvintele sant prea sarace pentru ce vreau sa redau

Cristian Lisandru spunea...

"Unii doresc sa zboare fara aripi,floarea soarelui se roteste soptit si prinde in brate zborul de inceput,umplandu-le inimile de caldura si lumina..." - aş încerca un astfel de zbor...

nakudo spunea...

draga little red...ai atata putere de sacrificiu si durere neinteleasa..incat nu ma mir ca poti percepe ce sant dincolo de aparente...una la mana el-este idealul..nu ca-l merit dar sper...doi la mana ca si tine uneori ma simt absenta si nu stiu ce caut eu aici...da nu-s abureli metaforice...asta simt..dincolo de ironii...par rosu...si multe altele...te imbratisez...si stiu ca esti sincera si directa

nakudo spunea...

gabriela...candva o sa zbori...dar sa nu uiti ca aici noi avem nevoie de tine...te rog

nakudo spunea...

oricand Cristian...doar vorbeste cu ea...urmareste cata viata...sensibilitate si vitalitate....iti ofera...si imbratisari luminoase

gabriela spunea...

voi trece pe la tine tot timpul dar mai este mult pana zbor.......

Sandu Vazari spunea...

Ar trebui sa publici o carte.Vreau si eu sa invat sa plutesc, ceea ce tu reusesti cu gratie.

nakudo spunea...

nu prea cred ...GABRIELA...cred ca interiorul deja zboara...cand nu reusesti lasa-te purtata de copiii tai...sant asi in zboruri..pentru ca toti copiii sant

nakudo spunea...

draga domnule Sandu-sincer nu m-am gandit inca...probabil ca ar trebui sa intrunesc niste conditii serioase pentru a scoate o carte...sa am pantofi lustruiti mereu...false pretentii intelectuale ...sa fiu fire boema..sa pierd zilele si noptile in cafenele discutand interminabil...deci nu se lega...prefer..role..libertate..oameni frumosi si locuri pe care sa le traiesc...iar cei mai importanti cititori sant aici...multumesc...si celelalte casute virtuale care le aveti sant absolut minunate