luni, 13 iulie 2009

SERIA POVESTI-AMALGAM


NUDURI
Doi oameni s-au refugiat nemultumiti de lumea terestra pe Venus.Din ganduri si sentimente tesura o scara pe care au urcat zi de zi-anii lumina.Atatia ani lumina incat nici nu-si aduceau aminte ca ar fi cunoscut vreodata intunericul.Dupa primele trepte isi aruncara hainele si ramasera trupuri netede si fertile.Uneori se ajutau unul pe altul,devenind una pentru a fi urcusul mai simplu.
Pe un teren sterp la capat de drum ii astepta Creatorul,separa intregul ce-l formasera trupurile lor...si intre ei puse un pom.,,Stati la umbra,poate santeti osteniti,stelele astea cam ard.Doar fructele sa nu le mancati."si pleca sa astepte alt intreg,pe o alta planeta,la un alt capat de scara-tesuta cu greu.
IN DESERT
Vanturi straine de mine ma gonosc in desert,imi astern sub pantec o perna de roca stranie,si ma lasa sa nasc.Acolo pot sa strig si sa tip cat doresc...e pustiu.
SUFLET
...MI-E PLIN DE PICURI DE APA STRANIE.La microscopul introspectiei a iesit ca ar tebui sa plang ca sa pot metamorfoza totul.Din urma imi face cineva din mana...dar nu raspund.Nici in zare nu privesc foarte des.Prezentul din mine inca mai are lucruri nedescoperite,necurse.
Imi spuse intr-o zi:,,e prea condensat totul la tine si greu de patruns''.mA UIT UNEORI LA TOTI ZOMBII ACESTIA CARE MA INCONJOARA....atat de morti interior,cu zambete care nu zambesc,cu ochi care nu exprima nimic.
Am incetat sa-i mai percep.Aceleasi trupuri moarte interior infofolite in plamadeli bizare.
Fug in prezentul meu de varsta-static,ce nu se deapana niciodata...imi infrunzesc zborul si cautarile interioare...si astept sa-mi las in urma corpul...sa ma cunosc cine sant.
TU...
cel ce imbraci totul in fals romantism si vorbe frumoase,nu-mi spune astazi nimic...uita cuvintele si oratoriile ieftine...incearca sa simti

2 comentarii:

gabriela spunea...

trecutul prezentul si viitorul fac parte din viata noastra si cateodata urcam pe o scara cladita doar de noi si ajungem unde ne propunem dar dupa un timp uitam de unde am plecat si incepem sa ne plictisim de acel paradis,si iar incepem sa urcam pe scara noastra....oare unde vom ajunge??/nimeni nu stie,doar dumnezeu/

nakudo spunea...

ma bucur enorm de perceptia ta,,gabriela...chiar mi-a zis cineva de cate ori citeste ce creez nu poate patrunde nici un sfert...te imbratisez