Calatorind printre lumi strain si stingher...am simtit o lacrima uitata pe obraz,cum ma ajunge din urma.Am sorbit-o cu buzele arse si mainile scormonind in pamant.Ascunse sub iarba traiesc sursurile mele si fiecare traire ce-mi provoaca durerile facerii.
Cineva ma prinde de glezne hazliu si zi de zi ma poarta departe.
Daimoni vaporosi la fiecare poarta sant...totemul e la capat de drum.Ma regasesc eu cea de ieri...cu lacrimi curgand pe obraji,nici numai stiu daca de fericire sau durere.In mine s-au contopit lin cantat.Simt ca numai incap in propriul meu corp...asa cum nu incapi intr-o haina ce ti-a ramas mica.Cu fiecare secunda interiorul meu creste si luminile ochilor mei scriu noi povesti de iubire.Cu fiecare secunda interiorul meu prinde aripi fecunde sarutand urmele pasilor de om si de zei.
Mi-a adus...o panza tesuta cu stele..cu soare si luna...ma-nvelesc cu ea noapte de noapte...sau goala ma ascund in ea.Mereu incapatoare...mereu larga...mereu calda...mereu vie...mereu in miscare..
6 comentarii:
Cum sa incapi in trupul acela, de libelula...cu aripile tale imense, si inima mare cat un vulcan? Iar prima lacrima ti-a picurat pe obraz, tocmai de sus, de pe Marte, de la chipul martian inlacrimat.
"Simt ca numai incap in propriul meu corp...asa cum nu incapi intr-o haina ce ti-a ramas mica.Cu fiecare secunda interiorul meu creste si luminile ochilor mei scriu noi povesti de iubire.Cu fiecare secunda interiorul meu prinde aripi fecunde sarutand urmele pasilor de om si de zei" - repet, îmi place din ce în ce mai mult cum scrii...
Asta-i lanul lui Kenziro.Mai tii minte, Nakudo?
lacrima e binevenita si bine primita...n-am reusit sa plang de mult..eram imuna..m-a facut cristian in una din zile cu o postare a sa-kenziro
tot lui auarius-kenziro..le multumesc-cristian...intr-o zi am sa impart cu voi tot
eu sant in lan si in rest...si ce sa uit?ce traiesc zilnic?ai maniat zeii azi...asa ca sa-ti prajesti curul la soare cu totul pana simti ca ia foc
Trimiteți un comentariu