duminică, 9 august 2009

CUTREMUR



Despre omul real din noi atat cat il cunoastem si cat intelegem noi ce ar fi realitatea.
Despre omul real din noi nici noi nu stim foarte multe,viata ne lasa zi de zi sa ne redescoperim si sa ne uimim de cine santem noi azi in raport cu ziua de ieri.De asta zic ca ajung sa inteleg Nichita...omul e o impletire de ancorare -n pamant cu privirea mereu atintita spre nori.Misterul pare intotdeauna sa aduca dupa el noi cunoasteri si emotii...de aceea uneori complicam lucrurile artificial.
Despre o parte din mine care este si ea reala...sant cea care ma poate trezi dimineata bine dispusa sau prost...sant cea care-mi refuz orice,,obligatie"rau perceputa si egoist...sa ma doara in dos...sau cea care face cafeaua si-i alinta pe toti cei din casa.
pot sa stau sa lenevesc ...si s-ascult muzica...pot dansa sau pot plange,pot sa ma bucur sau pot fi trista fara nici un motiv pentru ca si tristetea este o stare.Ma pot ngretosa de rahatul din oameni si totusi sa raman calma...pentru ca oglinda de acasa nu-mi deformeaza imaginea interioara.
Sant cea care mananca din castron cu pisica si-si saruta toti cainii pe frunte.Sant cea care pot intelege complexitatea femeii la fel de bine ca pe a barbatului mereu vanator.Pot trece peste faptul ca trupul isi cere tributul la fel ca si spiritul si ca oamenii le bucatalaiesc intentionat.Pot intelege de ce amantele sant si ele oameni...si sa incep incet,incet sa le invat sa fie femei...sa le pun cartea in mana si sa am rabdare cu copiii lor.
Pot sa nu dau doi bani pe un om sau pot miza totul.
Pot face stana de mate si caini fara sa ma explic nimanui..pot sa tac si sa ascult ineptii...pot sa suport miliarde de oameni morti complet interior.
Pot sa zbor ...sau pot sa mananc o galeata de inghetata doar pentru ca asa simt...fara nici un complex...ma pot tataua unde vreau si cand vreau...
Pot sa trec cu vederea orice sau pot sa-i dau foc la haine lui Uncas pentru ca m-a scos din sarite.
Dar nimeni nu ma poate face sa nu vorbesc cu copacii si sa iubesc plantele...sa simt apa cum curge si norii cum zboara...sa ma bucur de existenta copiilor care vin la mine zi de zi umplandu-mi curtea...si de faptul ca sant om...femeie...si mama ...si zeu.
Draga Aquarius...pentru curiozitatea ta de motan iti pot spune ca nu poti cunoaste niciodata deplin un om ci doar sa te bucuri de fiecare moment...misterul e in noi...cineva il cultiva si te transforma in ceva minunat.
Marele mister ramane trairea...asa cum vede fiecare...nu pot judeca faptul ca unul se bucura de mancare la fel de mult cum se bucura altul de meditatie...ar trebui sa fim toti vii...toti minunati.
Misterul sta in viata si existenta..in ce santem si unde vom popula spatiile dupa.
Dincolo de cuvinte vrei imagini...in dragoste niciodata nu-mi expun oamenii pe care-i iubesc...cei ce ma stiu macar partial,imi cunosc si casa si curtea si oamenii.
Pe blog...n-am sa-i arat niciodata...spatiul virtual e plin de cretini si cretine...deci nu-i expun..sant un tigru pretejat de spiritul lup.
Mai sincer de atat...cand ma cunosc mai bine...mai bine..oare?
Dar ce pot spune din inima ca sant si frunza ...si iarba ..si vis...si nu vreau sa-l cunosc pe cel de alaturi total...ca nu vreau sa clatin nimic din armonia universului atat de salbatic.
Misterul e atunci cand poti simti...cand poti fi nebun de fericire sau normal...cand depind de ce-mi transmiti tu si sa ma doara in cot de ce cred altii...cand ti-o pui animalic sau traiesti romantismul pur....
Misterul e atunci cand ajungi sa-ntelegi ca existi si ca uneori secunda iti ofera intensitate cat pentru tot infinitul...cand ajungi sa-ntelegi ca pentru o parte esti totul...

14 comentarii:

AQUARIUS spunea...

Iti voi povesti odata o secventa din "Tetralogia Alexandriei" de Lawrenxe Durrell. Se refera la chipul unei fete.Cred ca vei fi curioasa sa ma asculti.In ce ma priveste, nu mai stiu daca am devenit curios de la sine, ori m-ai facut tu sa devin curios.Ceea ce-i clar, este ca m-am tamaduit de curiozitate.Pot sa recunosc cu lejeritete ca esti inteligenta, culta, talentata, si poate ai si haruri ascunse.Dar toate acestea le stii si tu.Imi place sa-ti fiu prieten.Sper sa reusecsc sa-ti retin atentia o vreme.

Cristian Lisandru spunea...

Nakudo - trebuie să recunosc că am privit fotografia cu destulă atenţie... O realizare fotografică de excepţie. "Dar ce pot spune din inima ca sant si frunza ...si iarba ..si vis...si nu vreau sa-l cunosc pe cel de alaturi total...ca nu vreau sa clatin nimic din armonia universului atat de salbatic" - "şi frunză şi iarbă"... O sensibilitate aparte, o delicateţe scrisă şi transmisă la modul absolut...

raza de soare spunea...

deci asta esti tu...multumesc ca ne-ai facut cunostinta si totusi "spatiul virtual e plin de cretini si cretine..." sper ca nu ma incadrez in categorie, caci daca o fac atunci...trebuie sa ma resemnez cu gandul asta:))

nakudo spunea...

aquarius...curiozitatea ne-o mentinem de ce mai multe ori singuri treaza...iar cand ne-am plictisit inventam...alte taramuri noi...

nakudo spunea...

multumesc cristian...am fost sincera...chiar sincera imi plac provocarile...oamenii.au senzatia ca daca sant ceea ce sant...li se iau medaliile aurite

nakudo spunea...

draga raza de soare eu mi-am triat oamenii...sau s-au triat ei singuri...dar cei cu care interactionez sant oameni la care tin pentru care nu ma dau niciodata in laturi sa-i ajut daca pot si cu care oricand in orice context...imi place sa vorbesc sa-i am langa mine ...sper ca si inversa sa fie valabila...aduti aminte ca ti-am acordat incredere maxima...care e si astazi...esti minunata...da cu spatiul virtual am dreptate...si tu vezi asta

Anonim spunea...

Marele mister esti tu,ca poti plange,rade,dansa,poti iubi si caini si pisicile,si florile si fluturii si copii(ai altora...)asa e prietena mea.Lasa-ma te rog sa-ti colorez sufletul cu acests randuri,lasa-mi te rog sa-ti arat ca prietenia noastra nu e formata doar de niste ganduri sau vorbe aruncate un vant,esti la fel de buna ca roua diminetii,care iti faci ochii tot mai sralicitori si ma indeamna sa-i privesc pana-n zori.Tu pt.mine esti Universul,ma lasi sa merg spre sufletul tau...in abis,pt.ca esti prietena mea...as vrea sa-ti mulumesc.Scuze pt. absenta indelungata,asta am simtit,asta am scris.Pupici multi

AncKhiy spunea...

"secunda iti ofera intensitate cat pentru tot infinitul"... da, de aici pleaca toate cate le putem face pentru noi, prin noi si misterele sufletului nostru!
Putem orice, atata timp cat asta simtim... nimeni nu ne poate condamna pentru propriile sentimente! E libertatea unei vieti de om!

bondearte spunea...

una bella imagen.
Felicidades

nakudo spunea...

multumesc draga mea oooo.ca niciodata nu mi-ai reprosat ca nu sun...sau uneori stau inchisa in cochilia mea...esti cea mai apropiata de sufletul meu ca sinceritate si empatie...te iubesc pentru tot ceea ce esti...ce m-as face fara tine....si rasul tau?

nakudo spunea...

draga anchiy-nu as da traitul meu liber pe nici un palat sau nici macar pentru viata fara de moarte...stiu sa ma bucur de orice

nakudo spunea...

gracias-

Anonim spunea...

drept raspuns;
Pe randuri de cuvinte imbracate,
Cu dragoste eu iti insir smaralde(ochi)
Esti gandul ce din vise-ntunecate
A luminat a mele simturi calde
Eu nu-ti pot oferi decat iubire
Si cuvinte calde iti spun
Iti multumesc ca esti cu mine acum
Vin acum cu multumire
La tine sa-ti spun
Mi-ai dat atata fericire
Ste.......... f......uti multumesc oricum

nakudo spunea...

multumes...draga..o..vin sa stam cat vrei tu