CUTREMUR

Despre omul real din noi atat cat il cunoastem si cat intelegem noi ce ar fi realitatea.

Despre omul real din noi nici noi nu stim foarte multe,viata ne lasa zi de zi sa ne redescoperim si sa ne uimim de cine santem noi azi in raport cu ziua de ieri.De asta zic ca ajung sa inteleg Nichita...omul e o impletire de ancorare -n pamant cu privirea mereu atintita spre nori.Misterul pare intotdeauna sa aduca dupa el noi cunoasteri si emotii...de aceea uneori complicam lucrurile artificial.

Despre o parte din mine care este si ea reala...sant cea care ma poate trezi dimineata bine dispusa sau prost...sant cea care-mi refuz orice,,obligatie"rau perceputa si egoist...sa ma doara in dos...sau cea care face cafeaua si-i alinta pe toti cei din casa.

pot sa stau sa lenevesc ...si s-ascult muzica...pot dansa sau pot plange,pot sa ma bucur sau pot fi trista fara nici un motiv pentru ca si tristetea este o stare.Ma pot ngretosa de rahatul din oameni si totusi sa raman calma...pentru ca oglinda de acasa nu-mi deformeaza imaginea interioara.

Sant cea care mananca din castron cu pisica si-si saruta toti cainii pe frunte.Sant cea care pot intelege complexitatea femeii la fel de bine ca pe a barbatului mereu vanator.Pot trece peste faptul ca trupul isi cere tributul la fel ca si spiritul si ca oamenii le bucatalaiesc intentionat.Pot intelege de ce amantele sant si ele oameni...si sa incep incet,incet sa le invat sa fie femei...sa le pun cartea in mana si sa am rabdare cu copiii lor.

Pot sa nu dau doi bani pe un om sau pot miza totul.

Pot face stana de mate si caini fara sa ma explic nimanui..pot sa tac si sa ascult ineptii...pot sa suport miliarde de oameni morti complet interior.

Pot sa zbor ...sau pot sa mananc o galeata de inghetata doar pentru ca asa simt...fara nici un complex...ma pot tataua unde vreau si cand vreau...

Pot sa trec cu vederea orice sau pot sa-i dau foc la haine lui Uncas pentru ca m-a scos din sarite.

Dar nimeni nu ma poate face sa nu vorbesc cu copacii si sa iubesc plantele...sa simt apa cum curge si norii cum zboara...sa ma bucur de existenta copiilor care vin la mine zi de zi umplandu-mi curtea...si de faptul ca sant om...femeie...si mama ...si zeu.

Draga Aquarius...pentru curiozitatea ta de motan iti pot spune ca nu poti cunoaste niciodata deplin un om ci doar sa te bucuri de fiecare moment...misterul e in noi...cineva il cultiva si te transforma in ceva minunat.

Marele mister ramane trairea...asa cum vede fiecare...nu pot judeca faptul ca unul se bucura de mancare la fel de mult cum se bucura altul de meditatie...ar trebui sa fim toti vii...toti minunati.

Misterul sta in viata si existenta..in ce santem si unde vom popula spatiile dupa.

Dincolo de cuvinte vrei imagini...in dragoste niciodata nu-mi expun oamenii pe care-i iubesc...cei ce ma stiu macar partial,imi cunosc si casa si curtea si oamenii.

Pe blog...n-am sa-i arat niciodata...spatiul virtual e plin de cretini si cretine...deci nu-i expun..sant un tigru pretejat de spiritul lup.

Mai sincer de atat...cand ma cunosc mai bine...mai bine..oare?

Dar ce pot spune din inima ca sant si frunza ...si iarba ..si vis...si nu vreau sa-l cunosc pe cel de alaturi total...ca nu vreau sa clatin nimic din armonia universului atat de salbatic.

Misterul e atunci cand poti simti...cand poti fi nebun de fericire sau normal...cand depind de ce-mi transmiti tu si sa ma doara in cot de ce cred altii...cand ti-o pui animalic sau traiesti romantismul pur....

Misterul e atunci cand ajungi sa-ntelegi ca existi si ca uneori secunda iti ofera intensitate cat pentru tot infinitul...cand ajungi sa-ntelegi ca pentru o parte esti totul...