Nu descriu blogul.Pentru ca e pentru cei care citesc printre randuri,cu toate ca in principiu e un blog de inotatori.Doar zic ca nu vanez nimic,nu urmaresc sa ma cuplez cu nimeni,nu vreau idile virtuale si nu dau doi bani pe fata comerciala virtuala.Doar daca aveti pasarele in colivie ca si mine,zic ca ne-am gasit.Putem ciripi si ramuri impreuna
duminică, 23 august 2009
Duminica
M-as opri din rotirea mea o secunda si chiar mai mult.Atarnata divin ...picatura de vis sa pot aluneca pe buzele tale deschise.Imi place ca eu sant tu intr-o continua dependenta fertila si nepuizabila miscare de cautare.Imi place cand tu esti eu si ne cautam amandoi-agatati ca niste raze si fructe prinse de crengi.Santem un intreg ce nu concepe curgerea apei separat.
Te simt una cu trupul si inima mea in care pulsul zborului nu poate fi oprit niciodata de nimeni.Pe urechea mea te fac cercel de atingeri si mangaieri ce-mi asigura feminitatea.Cand cuvintele si privirile numai spun nimic...trupurile noastre isi povestesc contopirile de veacuri de cautare-nestiute,neintelese,nescrise,necantate...decat in prezent.
N-as vrea sa ma opresc niciodata si atunci pentru a fi sigura ca te simt...ma ghemui cu genunchii la piept in tine si-adorm.SI-as sta asa neclintita,nebatuta de vant...vesnicie dupa vesnicie...inceput si sfarsit...zambet si plans...etern si muritor...dar trait.
Tu...
Tu faci ziua de duminica sa aiba semnificatii aparte.O transformi intr-o zi de luni in care divinitatea si-a inceput creatia.La prima ora iti simt mirosul impregnat in fiecare por al pielii mele asudate dupa ore de cautare.
Tu spui cu sufletul:,,sa-ti fie trupul si zambetul pamant...ochii tai stele ca sa pot avea luna si ziua...fiecare miscare o unda de apa si fiecare tresarire un orizont unde naufragiati stam amandoi...pecetea implinirii."
Actul creatiei ce-l concepi e mereu nou,mereu nestiut,mereu aroma de salt de animale de prada.
Tu...
Tu faci ziua de duminica rai si cascada de vise.Imi ascund inima in palmele tale si sase zile numai pot simti nimic pentru nimeni.
Daca intr-o zi sau o noapte ai sa uiti sa te intorci...inima mea n-o sa se mai intoarca acasa...uitand si ea drumul.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
12 comentarii:
cat de mult mi-a placut ultima parte,ziua de duminica dormind pana tarziu,imbratisati de dragoste dandu-ne energie pentru o noua saptamna de munca.o seara minunata.
Copilul din mine se leagana dintr-o parte in alta la vederea pozei...
tu...esti o persoana minunata draga nakudo...sper ca in viata sa dau numai de oameni la fel de placuti ca si tine...
si tie la fel draga gabriela si trairi identice..hi-hi
draga paul...banui ca,virgula,adica copilul din tine accepta sa se plimbe de la un san la altu si fara cantec de leagan..nu?
draga life...chiar sant o persoana minunata..uneori ma minunez si eu de mine...da stii ca totusi cineva mi-a zis ca nu merit sa fiu atat de frumoasa la cat sant de rea...eu zic ca n-avea dioptrii bune..bre..hi-hi o seara minunata sa ai
Sper ca nu-i un sacrilegiu ca mi-am adus apele printr-un flux nefiresc, pana aici in sanctuarul tau...
draga aquarius...despre ce sacrilegiu vorbest?chestia cu sanctuarul e tare de tot...
superb poem in proza...o oda a iubirii...mi-a placut cel mai mult finalul cand inima uita si ea drumul:)
Neaparat, fara gangureli de prisos... La ce-ar folosi ele?
multumesc draga raza...si felcitari pentru sustinerea lupteiantiavort...pooop.
pai la nimic...paul...eventual ai avea gura ocupa cu altceva..hi-hi...da ia imagineaza-ti tu pe melodia de mai sus..striptease..facut de calugarite tinere...si lumari...vezi ca ma inveti cu narav...sa ai drum lin si terminabil la un moment dat...mai am mancare chinezeasca
Trimiteți un comentariu