Nu descriu blogul.Pentru ca e pentru cei care citesc printre randuri,cu toate ca in principiu e un blog de inotatori.Doar zic ca nu vanez nimic,nu urmaresc sa ma cuplez cu nimeni,nu vreau idile virtuale si nu dau doi bani pe fata comerciala virtuala.Doar daca aveti pasarele in colivie ca si mine,zic ca ne-am gasit.Putem ciripi si ramuri impreuna
sâmbătă, 29 august 2009
DUNAREA
Dunarea are pentru mine o mistica aparte pe care nici nesfarsitul marii nu mi-o poate darui.E o apa oracol,inteleapta si plina de rotiri hipnotice si neintelese.Are brate efemere care-ti mangaie sufletul cu arcus de vioara.Fiecare struna a ei are o alta poveste.Povestea Dunarii din Galati...e o poveste de evadare,de dor de calatorie cu miros si freamat de poezie.E calda si feminina,lasciva pana la maluri,de unde sufletele pe boabe de apa si aer calatoresc pana departe.Aici Dunarea e blanda cu povesti tesute,cu suflete ce si-au aruncat ancora pe pamant stabil.Te primeste in interiorul ei,mereu creatie,mereu gene ce se inchid si deschid alene.
Povestea Dunarii din Zimnicea e o poveste de evadare,cu dor de razvratire de viata,salbatica,olteneasca.Are miros de rudari si palarii mari trase pe frunte,are iz de viata navalnica,care te sperie si cu toate acestea te prinde in dansul ei ametitor.
E plina de enigme,care nu le poti dezlega decat dansand gol in padurea de pe mal,pe ritmuri de lauta si rai.
Inimile oamenilor la Dunarea din Zimnicea explodeaza de batai,de trupuri asudate,de ochi cu luciri stranii,de ras pur pentru clipa...secunda...ziua de azi.Dunarea se imperecheaza cu fazanii liberi,nascand pasarile paradisului.Pericolul mortii pandeste in fiecare vartej al apei in care te arunci ca in neant.Cu toate astea viata Dunarii oltenesti nu poate fi oprita niciodata.Rudarii ii fura apa,ascunzand-o in focul ce va trimite undele ei mai departe in cer.
Dunarea are o poveste aparte,cu iz de munte,deal,ses,mare si ocean.Dunarea e ca noi,mereu curgere,mereu cunoscand trairi si locuri noi,mereu cu dor de aventura.De fiecare data o parte din mine curge Dunarea pana departe.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
12 comentarii:
Poveştile Dunării sunt întotdeauna neasemuit de frumoase... Cred că mi-ar fi plăcut să trăiesc pe malurile ei...
Dunarea e mirifica...iar povestile despre ea sunt uluitoare..te felicit si te imbratisez !
macar din cand in cand draga cristian ne putem bucura de ea si oamenii ei...
si eu te imbratisez super prelung draga mea life
Ia-ma cu tine la Dunare, Nakudo.
In drmul tau spre Dunare nu treci si pe la Crivoirog?Am niste colete de trimis.Te roooog!
hai...la dunare...te iau
am de facut si o halta prin sankt petersburg..pentru frunzele de pe blogul tau si vin...a
i tu baza ca trec eu coletele asa-i ,nu?e si bunicuta in ele?daca este imi iau si lenjeria si se merita efortul...wwwwauuu..mai...am uitat sa te imbratisez-uncas
Tine tu de sase ca eu il inec,bine?
s-a facut?daca se ineaca in propia voma...aaaaa?
Ce scarbos!Sa borasca cat vrea da sa nu-mi murdareasca pantofii ca-l ia naiba
e naspa treaba cu papucii tai fini...mai au baietii nice..origiunal nike...daca le creste burta la astia mari ai sa umbli la iarna in slapi...bre...am uitat..vai ce tuta..te imbratisez
Trimiteți un comentariu