EU

Motanul meu vine ca o zana -felina in fiecare noapte in patul meu...se cuibareste pe perna mea cu miros de libertate si pisica salbatica si se viseaza in gradina edenului in care sufletul sau zbura liber.

Il lipesc de inima mea ca sa poata simti calatoria mea interioara si el ma toarce cu povesti vechi cantate pe fire de iluzii si realitati nepatrunse.

Ii place patura mea albastra pe care sant pictate luna si soarele...vorbim cu vorbe verzi si vibrante de iubire si intelegere sublima.

Putem zbura impreuna pe cioburi de sticla pana reconstruim fiecare imagine.

Ochii motanului meu sant doua perle pe care cineva le-a scos din ocean si le-a rupt baterea valului ce spala tot.

Motanul meu e demn si are caracter de elefant...care moare incet...imi scrie scrisori ce n-am sa le primesc niciodata.Nu-si lasa nici coltii de fildes in urma...ii impaturesc in sufletul meu si-i ingrop impreuna cu el.

Oameni-dumnezeu...cred ca pot decide disturbarea regulilor universului...rugandu-se pentru el.

De pe cruce...El...coboara lin si bland si-l primeste in palmele sale ranite.Motanul meu se face una cu rana de piroane si se transforma in zambetul Lui...ce ma invaluie in raiul interior.

Elefantii cand mor pleaca departe...acolo unde lumea oamenilor e doar o iluzie...