IUBIRE

Cand ingerii mor si cineva le frange aripile lanul cu maci devine a doua ta casa.Iei cu tine un copac cu tine care vrea sa te nasca si te ascunzi la umbra lui.Din crestet...stand culcat iti pleaca petale de somn si nelinistiti pana la cer...ca o spirala..Brancusi coboara pana in suflet.

Petalele macilor iti fac sanii vii...si cu lapte matern hranesti paradisul.Din buze iti cresc frunze si ape...aerul,pamantul si vantul...intra in hora de iluzii si cantec.

Cand ingerii mor si cineva le frange aripile,lanul cu maci e casa ta-nestiuta,te unesti cu pamantul ce patrunde febril in tine si totusi cald si din par iti tese panze de coriandru si serpi alunecosi si taraiti pe care tu ii saruti...aripi de dragon ce-or sa creasca si din inima ii dai jar si lumina.

Cand ingerii mor...arunci orice haina in necunoscut si lasi trupul tau sa devina liantul iubirii ce se ascunde-n seminte.

Vantul iti va mangaia gatul si iarba te va-nvalui in miros de lucerna.Sanii nasc noi vise,idei si in sfarsit ai sa ajungi spirit liber.

Copacul ...te va acoperi cu comete si universul iti este amant.

Azi te-am uitat in mine adanc,cand ai sa incepi sa te sufoci de iubire...am sa stiu ca pot sa plec,pe-un hal inhamat cu jertfe de oameni si coama de nori prelinsi si albastri.

Azi te las...o secunda in mine adanc...sa poti simti ce n-ai simtit niciodata.