duminică, 6 septembrie 2009


Co borand de pe varful muntelui...el si-a aprins o tigara si uitandu-se la mine prin fumul ei imi spuse ca nu-mi priesc inaltimile.
Sfere de gheata si zapada pluteau in fiecare privire a sa.Mi-a daruit un sarri si m-a acoperit pentru ca in fiecare pas facut de mine crestea o alta lume cu ziduri de cristal prin care putea sa vada oricine.Fiecare lume care se nastea o lasam in urma.
Coborand muntele imi puneam inca un val...doar ochii zburau liberi(fara sa privesc o secunda in urma).
Cand am atins pamantul inverzit,fara brazi,cu fluturi si linii line am putut in sfarsit plange.Am nascut prima apa si am pus taramuri necunoscute in adanc.Am atins maracinii si le-am daruit suras de soare,coroana de roua.Mi-am pus pe frunte si am alergat libera pe campii...pana dincolo de orizont.
Am atins marginea pamantului facandu-mi sotron din curcubeu pe care l-am sarit pe fiecare culoare.
Abia atunci am putut privi iar in urma.Fumul tigarii tale nu ma putea ajunge...asa cum nici vorbele tale tais...nu puteau lovi...nu reuseau sa mai spuna nimic.
Mi-am dat jos toate valurile si m-am redescoperit:eu.

8 comentarii:

codeus spunea...

nu fac nici o criza neuronala :), doar ca am ramas...fara cuvinte, e superb textul

gabriela spunea...

cum am lipsit un pic,asta seara am citit tot ce ai scris si prin fumul unei tigari si aburii cafelei am descoperit cat de mult mi-au lipsit randurile tale si m-am descoerit pe..mine.o saptamna minunata si calduroasa.

nakudo spunea...

multumesc draga codeus...nici mie nu mi-e rusine cu proza scrisa de tine..minunata..te imbratisez si bine ai venit

nakudo spunea...

multumesc draga mea gabriela si mie mi-a fost dor de tine..te imbratisez

raza de soare spunea...

si mie mi-e frica uneori de inaltimi...dar ma atrag avanturile care ma indeparteaza de aceasta lume sadica...sa zbor e un vis frumos, indeplinit numai in alt vis;D

Cristian Lisandru spunea...

Mă omori cu fotografiile... De fiecare dată...

nakudo spunea...

ideea este draga raza..ca varful nu poate fi atins aici pe pamant

nakudo spunea...

draga cristian ti-am spus ca fotografia are povestea ei..alta aparte..ma bucur ca simti..ferice de darul din tine si multumesc ca ai postat atunci fotografii cu tine ca sa pot vedea dincolo de ce scrii..multumesc si va imbratisez..pe tine si geanina