Nu descriu blogul.Pentru ca e pentru cei care citesc printre randuri,cu toate ca in principiu e un blog de inotatori.Doar zic ca nu vanez nimic,nu urmaresc sa ma cuplez cu nimeni,nu vreau idile virtuale si nu dau doi bani pe fata comerciala virtuala.Doar daca aveti pasarele in colivie ca si mine,zic ca ne-am gasit.Putem ciripi si ramuri impreuna
vineri, 18 septembrie 2009
COPILARIE
In lumea care pluteste nu se poate ajunge oricum.Iti trebuie o scara de zambete care-ti creeaza fiecare nervura cu care sa zbori...
Pocnesc din degete si copiii se transforma in culori combinate si materializate care te ridica de subtiori.Lumea lor e nestiuta sau inca necunoscuta.Un paznic-dragon pazeste intrarea in cetatea sufletelor.
In lumea care pluteste se face terapie prin vis si culoare.Se vorbeste prin arii cantate si cuvintele sant scrise cu prelungiri de ramuri si flori.Tratamentul se face cu bolta de stele pe care ei le culeg si ti le arunca in poala.Nimeni nu plange si nu s-au inventat inca capcanele maturitatii.
E ziua secretului pe care-l stim numai noi si livada de gutui parfumati-crescuta si ea pe un nor.In spatele fructelor ne indopam cu ciocolata interzisa,unsi pana la urechi.Ne pictam mustati vorbitoare,dulci-cafenii si alergam liberi pe acoperisul lumii intregi.
Ne urcam in care de foc cu bici de trambite de ingeri in mana si cutreieram universul.
Cand drumul de intoarcere te aduce acasa la ceilalti,descoperi ca unii copii au ramas sau raman pentru totdeauna in lumea care pluteste.Te asteapta imbratisati cu dragonul-strajer.Daca uiti formula magica...ei iti vor darama lacatele lasandu-te sa traiesti zborul....
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
7 comentarii:
o lume numai a noastra plina de zambete si bucurie,visam la ea cand eram copil,dar timpul a trecut si cu durere in suflet ma-m trezit la realitate ,ca lumea in care treaiesc este prea cruda cu mine uneori.
imi place extraordinar imaginea boua..iti povestesc intr-o zi ce vad...postarea e legata de trairea copiilor bolnavi de leucemie...copilaria e singurul rai ce l-am pierdut odata cu maturizarea..te imbratisez cu mult drag-gabriela
noua..sant obosita...ha-ha
,,In lumea care pluteste nu se poate ajunge oricum.Iti trebuie o scara de zambete care-ti creeaza fiecare nervura cu care sa zbori..."
Minunate cuvinte!Ne dau aripi...şi zâmbete...O seară frumoasă!
BINE ai venit-Mariana..o seara frumoasa si voua si aripi si multe zambete pe care sa urcati...ma simt onorata de vizita ta..santeti o echipa minunata...toate zilele si noptile sant pline de minuni..dar uneori santem prea orbi sa le vedem...multumesc
Frumos!
multumesc draga mea carmen...vin pe seara in casa ta virtuala...te imbratisez cu toata dragostea si multumesc pentru sustinerea mea intotdeauna si dragostea care mi-o daruiesti
Trimiteți un comentariu