FRIDA KAHLO

Frida Kahlo (n.6 iulie 1907, Coyoacán, Mexic – d.13 iulie 1954) a fost o pictoriţă care ocupă un loc central în arta picturală mexicană. Opera sa, extrem de originală, poate fi situată la confluenţa mai multor curente: simbolism, realism, suprarealism, expresionism, prezentând şi puternice influenţe ale artei indigenilor din Mexic. Temele sale predilecte au fost autoportretele şi durerea care a însoţit-o de a lungul întregii sale vieţi.

Mama artistei, Matilde Calderón y González, de origine mexicană, cu rădăcini indigene, a fost de asemenea pictoriţa. Tatăl, Carl Wilhelm Kahlo, născut în Pforzheim, Germania, artist fotograf şi pictor totodată, era un emigrant care provenea dintr-o familie de evrei germano-maghiari. La vârsta de 8 ani s-a îmbolnăvit de poliomielită care i-a afectat grav dezvoltarea piciorului drept. A făcut studii strălucite pregătindu-se pentru o carieră în medicină. Destinul a făcut probabil să se întâlnească cu marele pictor muralist mexican Diego Rivera, care executa o lucrare la şcoala unde studia ea, şi care atât de mult a impresionat-o, încât se lăuda colegelor că o să facă un copil cu acesta. Avea atunci 15 ani, iar Diego era cu 20 de ani mai mare, fiind un pictor consacrat. La vârsta de 18 ani suferă însă un grav accident de autobuz, care-i va afecta întreaga viaţă, aceasta transformându-se într-un lung şir de spitalizări şi operaţii. S-a năruit acum şi şansa de a avea copii. Dar de acum încolo începe să se preocupe serios de pictură, în care a iniţiat-o tatăl său de care a legat-o o puternică afecţiune. Această muncă făcută din pasiune, a ajutat-o să treacă peste toate suferinţele fizice îndurate. Se angajează şi în politică, de partea stângă a baricadei, înscriindu-se în partidul comunist. Luptă de asemenea pentru emanciparea femeilor din Mexic, chiar ea fiind un exemplu prin afişarea libertăţii sale de femeie modernă şi chiar a bisexualităţii sale (are legături amoroase cu celebra fotografă Tina Modotti şi cu cântăreaţa mexicană Chavela Vargas). În această perioadă, probabil la o întrunire politică, îl întâlneşte pe Diego Rivera, militant de stânga şi el. Pasiunea se dezlănţuie şi în anul următor se căsătoresc. Se stabilesc, după o perioadă, în Coyacan, în “Casa albastră”, casa părintească a Fridei, în care aceasta işi va petrece restul vieţii şi care după moartea sa va deveni muzeu memorial.

Casa albastră în Coyoacán, unde Frida Kahlo şi Diego Rivera au trăit între 1929-1954

Din 1930 urmează o perioadă de peregrinări între Mexic şi SUA, unde Rivera a primit mai multe comenzi. Încearcă să aibă copii, dar renunţă după trei avorturi. Descoperă o legătură amoroasă între Diego şi sora sa preferată şi hotărăşte să se izoleze, mutându-se într-un mic apartament pentru câteva luni, în care şi ea a avut mai multe legături extraconjugale. Totuşi atracţia dintre cei doi artişti e mai puternică şi în scurt timp cuplul se reface. În 1937 Rivera reuşeste să obţină azil politic pentru Troţki, alungat de Stalin, iar acesta va fi găzduit, împreună cu soţia sa, în “casa albastră” din Coyoacán. S-a înfiripat o legatură amororoasă, pasională se pare, între Frida şi exilatul rus. În 1940 Troţky e ajuns de ura lui Stalin şi este asasinat. În 1938 are prima expoziţie personală la New York şi în urma succesului călătoreşte la Paris pentru altă expoziţie în 1939. Cunoaşte aici mulţi artişti, suprarealişti în special, cu toate că nu s-a revendicat niciodată din acest curent, şi în mediul artistic al Parisului apar şi legături amoroase care dau frâu liber sexualităţii sale ambivalente. În 1939 divorţează de Rivera, dar după numai un an se recăsătoresc. Cu trecerea timpului sănătatea i se agravează din ce în ce mai mult. Suportă şapte operaţii succesive, durerile devin insuportabile şi devine aproape imobilizată în pat, încorsetată în metal. Impotriva sfatului medicilor pictează în continuare şi chiar mai găseşte resurse să militeze pentru aspiraţiile sale politice. Trăieşte pentru a-şi vedea prima expoziţie în ţara natală, la vernisajul căreia a fost adusă cu ambulanţa de soţul său şi instalată în patul său preferat, cu baldachin. A decedat la scurt timp după aceasta.

Opera Fridei Hahlo ocupă azi un loc important în pictura mexicană şi mondială. Cele aproximativ 150 de tablouri care o compun se află răspândite în muzee şi colecţii particulare din Mexic, SUA şi Europa.

MULTUMESC DIN SUFLET DOMNULUI CESC GINESTA..PENTRU TOATE MATERIALELE ATAT DE MINUNAT CREATE..MA INCLIN IN FATA ARTISTULUI SI INIMII CARE O AVETI...