ILUZII-REALITATI-SIMPLE PERCEPTII

Coborand adanc in tine,nu totdeauna gasesti paradisul.Esti inhamat la proba de foc in care trebuie sa-ti infrunti cele mai negre cotloane,unde te lupti cu proprii tai de moni pe care ia-i avut sau creat in timp.
Uneori ai vrea sa lasi totul uitat si sa crezi ca aceste lucruri nu exista si-n tine ci doar in altii...sant suficiente cateva vorbe,aberatii,portita prin care cineva poate ajunge la ele si...rabufnesc.Comunicarea poate fi doar o iluzie,sa intelegi din comunicarea verbala sau scrisa doar ceea ce doresti tu sa intelegi sa-ti astupi carentele din tine.Daca la celalalt capat al comunicarii va fi cineva mai siret,iti va da iluzia ca ce a transmis e real si chiar a pus ce avea-i nevoie.Realitatea e perceputa deformat si tu nu stii asta.Crezi atat de puternic intr-o realitate nereala incat induci si celor din jur cu care interactionezi propria ta perceptie.
Iti poti dori cu disperare ca de cealalta parte a baricadei sa fie cineva cu totul special,incat,ii creezi acest chip,i-l impui,starnesti inclusiv curiozitatea de pisica a celor din jur care te urmeaza orbeste,ferm convinsi ca acolo gasesc taine nedezlegate...un cufar cu minuni.
Nimeni nu intelege ca e doar un joc de iluzii si false perceptii...chiar si prietenii cei mai buni sant complet debusolati dar merg si verifica ascunzandu-se de tine,sa vada ce ai gasit,se simt cumva tradati.
Ne facem propriile noastre perceptii intr-o iluzie de intelegere corecta a vietii.
Iluziile vorbelor si cuvintelor scrise pot fi atat de puternice incat chiar sa te faca sa suferi...sa te raneasca...sa-i raneasca pe altii.
Perceptiile sant intotdeauna personale si nu general valabile si aplicabile si celor din jur...asa ca de multe ori corectul meu de a intelege va fi complet incorect pentru altul.
Viata in sine e un mare joc de iluzii optice,rationale si emotionale.
Dar noua oamenilor ne plac teribil povestile in dorinta de regasire a protectiei oferita de inocenta...incat orice am inventa cineva se va bucura si trai iluzia creata de tine.