duminică, 13 septembrie 2009

Meri


Eu ma invaluiam ca un fum pe cumpana merilor din livada unde pasteau caii aramii si galbeni,pe pajisti de frunze.Cand tu erai insetat si doreai sa-ti astamperi razele ce-ti dogorau sufletul imi luai degetele alene si le transformai intr-o ciutura din care puteai sa bei nectarul fructelor.
Cu martase de scoarta inchisa mi-am imbracat trupul ca semintele sa ramana ascunse.Cu capul in jos,intre cer si pamant,piciorul meu calca norii iar bratele strang chipul tau trist in care merele gemene au crescut deodata.Pe gene ai praf de rosu si golden si de fruct verde,stralucire de muguri de vis ce lumineaza in noapte.Multi isi pun scara sub copacul dorintei pentru fructele ce se ascund in coroana solara.Parca am lovit cu mreaja de lacrimi felii sufletul ce zbura condus dupa legi nestiute de ratiune umana.De fiecare data cineva il rotea inapoi,rostogolindu-l asa cum rostogolesti merele in cosul de cules.Trupul meu devine prea mic atunci,incat nici o felie de mar nu mai intra in el.Imi arunc hainele care ma ascund sufocandu-ma si ma adorm pe fructul livezii in noapte,pot sa-mi simt atunci trupul drept,in corsetul de luna al libertatii,imi pui dorinta ta de atingere pe buze si pot trece apele Styxului.

4 comentarii:

gabriela spunea...

imi imaginez cum viata ar lua forma unii mar iar trupul nostru ar fii felii de mar,frumoasa postare.

life spunea...

minunat!...

nakudo spunea...

am primit un material extraordinar daca reusesc sa-l transform il postez sa te bucuri cu adevarat de mere...gabriela

nakudo spunea...

merele au farmecul lor aparte..life