CREEATIE

Pe un pat de frunze insirate ca margelele inainte de a fi adunate si sa devina colier...ti-am insirat roadele sufletului,alb-maron,sfaramandu-se si intorcandu-le in pamant,sa se topeasca in el si sa inmugureasca in primavara.
Patul de frunze e in nuante pale,sterse cu sclipiri erotice vii.Roadele inca verzi le-am sadit din nou sa aduca flori tarzii.Imi rostogolesc ochii ca doua boabe de mercur ce pot patrunde peste tot...bolnav si maladiv sa-ti curg in inima fara nici o sansa de alungare,mereu mutandu-ma in miscarile tale si sa ma pot regasi in fiecare anotimp.
In zborul pasarilor rotat iti ascund chipul,mereu invartit ca o roata de caruta,circuit continuu care te ameteste pana n-ai sa-ti mai doresti sa stai in echilibru mental,pana sangele va curge tumultos ca si sucul strugurilor trasi la teasc.
De ombilic te leg hranind copilul din tine pana va fi pregatit sa iasa in lume sau pastrandu-te in dublul meu infinit si putandu-te cu mine pana in vantul lin al paradisului.
Pe un pat de frunze in toate culorile te tin culcat...asteptand iarna care sa inghete tot ce-i mort in tine si in primavara sa-ti pot sadi fiecare gand aspru pe care bataia solara de clipa si an sa o faca sa moduleze vise si trairi si sperante