miercuri, 23 septembrie 2009

Poveste


Povestile toate au un final si se termina incepand cu alta.Povestea noastra se transforma mereu in una noua,nu exista final ci doar cautari infrigurate in care doar trupurile noastre mai pot vorbi randurile ce fac ca ea sa fie scrisa undeva in eter.
Intregirea noastra poate fi atat de dureroasa si zbatuta incat impreuna putem naste o lume noua...in care un nou Adam si o noua Eva pazesc paradisul.
El e un inger terestru...atat de alb si atat de lumina incat cei din jur ar trece prin el ca printr-o raza de soare.Atunci el vine in bratele mele si-l pictez cu intuneric de noapte,ascunzandu-l intr-un trup de taceri mature si triste...ascunzand un suflet de copil ce nu vrea sa fie ranit.
Traim impreuna starea terestra in care fiinta noastra unica a fost divizata in barbat si femeie.Ne punem in palme :unul-creierul si celalalt -inima si le amestecam in mojarul vietii,facand aurul cautat de alchimisti.
Gandurile sale pot prinde curgere de fat in dezvoltare,in inima mea.Tot ce simt se poate materializa prin forta miscarilor sale.
Dincolo de lumea aceasta ne asteapta...netimpul...nespatiul...nemateria.Doar o sfera de ceruri pe care cineva va urca greu in noi.

4 comentarii:

Cristian Lisandru spunea...

"Traim impreuna starea terestra in care fiinta noastra unica a fost divizata in barbat si femeie.Ne punem in palme :unul-creierul si celalalt -inima si le amestecam in mojarul vietii,facand aurul cautat de alchimisti" - frumoasă comuniune...

Bejenaru Gabriela spunea...

viata noastra este o poveste fara sfarsit,ne impletim sufetele unu cu celalalt pentru a creea o viata de neuitat pentru uni,de invidiat pentru alti.oare de ce se intampla ceea ce se intampla pe aceste pamant?

nakudo spunea...

frumoasa draga cristian..ca o ciocnire de comete uneori..da inseparabili...si la voi era mult foc si multa caldura azi...nu s-au aprins hainele?in casele voastre simti nevoia sa mergi in varful picioarelor ca sa nu tulburi ceva..o seara placuta va doresc si pasiune vesnica

nakudo spunea...

cred ca de multe ori de invidiat..draga gabriela...da nu multi recunosc ca sant invidiosi pe capacitatea de a simti..hi-hi..simt multa dezamagire legata de oameni si cei care incearca sa arunce cu mizerii...nu se merita draga mea..iti zic si tie ca si doamnei elena..sant doar oameni..la ultima intrebare ..nu vreau sa-ti raspund acum pentru ca ar insemna sa ma intorc la pragmatismul meu cu bici...cei care sufera se refugiaza in micul paradis creat de ei..asa lumea devine mai suportabila..o seara de vis va doresc fara dezamagiri si rani...verde din livada pentru voi