marți, 8 septembrie 2009

SEARA


Cand vine seara iau literele si le amestec incet ca pe un pachet de carti in care ai vrea sa ghicesti lucruri pe care deja le stii.
Aleg o litera la intamplare si cu ea zidesc o cetate,o casa,un sanctuar,in care oamenii obisnuiti nu au acces.Aleg o raza de luna din care creez animale ciudate si vesele.Cu ea iti infloresc zambetul si inima,cu atingeri line si pierdute de lacrimi si framantari.Imi aprind o tigara care taie intunericul cu fiecare fum ce il expir si duce tot ce nu mi-ai spus si daruit pana acum.Apoi amestec iar si iar literele,intr-un gest reflex de refugiu.Fac doua sfere galbene si aripi verzi si rosii si le arunc pe o creanga de nuc,de unde o pasare le va prinde in gheare,urcandu-le in inalt,punandu-le pe fiecare sa graviteze pe orbita ei,pe care eu nu o cunosc.
Crestem apoi amandoi ca doua umbre,inalte,care ne insotesc in viata reala.Cineva ne ridica obstacole hade dar noi iubim pietrele si iarba si fiecare piedica o transformam in viata de atomi si eclipse,le dam statornicie si vise,suflam pe nari aburi de dragoste.
Apoi facem un zmeu,inauntrul caruia punem un punct.Cu fiecare zi adaugam inca unul si inca unul,noaptea trisam si cream linii-univers in miscare spre infinit.Pe cap am asezate mainile tale ce-mi transmit binecuvantari de idei de lupta,de curaj,de iesiri din realitati nereale.Maine te ascund intr-un cerc de copil care poate zambi si deveni joaca atunci cand se loveste de marginile drumului.
Mai spre seara
Ma creste copacul din mine,cu fiecare anotimp care ma poate lega de pamant.Ma creste fiecare pas impiedicat in durere si valul ce acopera ochii lumii intregi.Pornesc pe un drum lung,mereu spre tinuturi necunoscute,in care silfii si gnomii zambesc.Pe fiecare petala de floare e un spirit.Cainii ce merg peste tot cu mine sunt intelepti batrani peste veacuri...cu barba alba ascunsa-n blana incalcita si scaieti.
In fiecare strop de ploaie...stralucesc ingerii aerului...pisicile se ascund intr-un triunghi imaginar torcand trinitatile vietilor stiute si nestiute.
Copiii ma copilaresc in drumul meu,cu trairi inocente de vrabii galagioase,mereu puse pe zbor si joaca.Ma creste copacul din mine cu fiecare zi care trece,cu fiecare ramura veche rupta in furtuna,cu fiecare nou vlastar ce va creste in locul ei,cu fiecare infrunzire,cu fiecare zbor al frunzelor pana departe.Dansez zi de zi un dans de foc,in care mor si ma nasc mereu noua,mereu uimindu-ma pe mine cea de ieri...de acum o secunda

14 comentarii:

Cristian Lisandru spunea...

"Copiii ma copilaresc in drumul meu,cu trairi inocente de vrabii galagioase,mereu puse pe zbor si joaca" - îmi place această copilărie pe care o trăiesc şi eu în fiecare zi...

Bejenaru Gabriela spunea...

atunci cand amesteci aceste litere creezi cele mai minunate postari,iar noi cei care te urmarim zi de zi luam energia verde de la copacul tau si ne umplem sufletul cu lumina.o zi cat mai frumoasa.

nakudo spunea...

sa copilaresti cat de mult cristian...in pastrarea inocentei

nakudo spunea...

iti multumesc din suflet gabriela...ma bucur ca-ti gasesti o mica oaza la mine...toate zilele sa-ti fie minunate ..asa ca tine si pline de iubire

life spunea...

tu,nakudo...tot un copil ai ramas...te pupppp,om minunat ce esti!

Dr.Vasvari A. spunea...

Ai oameni pe care-i iubesti, Nakudo, si oameni care te iubesc.In cele mai fericite imprejurari, aceeasi...

nakudo spunea...

si eu draga mea life...esti miraculoasa..pooop=infinit

nakudo spunea...

aceeasi draga aquarius..oameni minunati..stii ca mi-as da si chilotii de pe fund pentru ei...si eu ii iubesc

Dr.Vasvari A. spunea...

De ce chilotii? Pt. prieteni, dai camasa de pe tine si este de ajuns.

Dr.Vasvari A. spunea...

?

nakudo spunea...

multumesc draga aquarius...ca ma stii si sustii si nu m-ai pus sa-mi dau camasa..ha-ha

Dr.Vasvari A. spunea...

Ei, daca ar fi sa aleg ce se da jos, nu as sta pe ganduri.

nakudo spunea...

mi se pare normal pentru cineva care stie ce vrea

Uncas spunea...

O fi scalpul?!?