luni, 19 octombrie 2009

ARDERE


Pentru ca ne iubim intrigam lumea,pentru ca ca ne iubim in moduri diferite:si panda si joaca si copilarie.Pentru ca santem vii si neconventionali n-o sa ne lasam niciodata violati mental si sufleteste de altii.Pentru ca traim intr-o lume pe care am cladit-o cu greu....cu fiecare aliaj de sinceritate dureroasa,pentru ca ne iubim defectele,pentru ca santem diferiti-nastem o muzica aparte.Pentru ca nu ne-am dat niciodata ultimaturi si pentru ca nu ne-am facut imputari.Pentru ca santem inveliti unul cu altul complet.
Pentru ca stim sa ne pastram mereu noi si mereu ne redescoperim si stim sa ne metamorfozam complet.Putem fi furtuna sau curgere lina,putem fi insomnie sau durere,putem fi sufocare vibranta de pasiune sau ne putem respinge si apoi sa ne cautam din nou.
Putem fi liberi complet sau putem fi unul sclavul altuia.Putem sa facem dragostea miraj sau realitate,univers in miscare si plin de culori.
Putem face dragoste doar din priviri si ne putem sfasia hainele,putem fi hard rock sau putem fi Mozart.Fum de tigara si vals,par rebel insirat in palmele tale muncite si mirosind a motor,putem fi posedare dementa,carnala sau imbratisare plansa.
Pamant si cer,uniti in echilibru perfect.Pentru ca ne iubim,intrigam lumea,pentru ca ne iubim in moduri absolute de panda,joaca,copilarie...in care mizeriile nimicniciei omenesti nu lasa urme adanci.Imi place sa merg kilometri intregi in timp sau neant cu tine...real...vis...miraj...vibratie.
Eu ma stiu singura,plutitoare si oaza pierduta in desert.Ochii nu ti-ai acoperit in amurg cu stele,nori sau intuneric si intr-o secunda m-am simtit pierduta...complet hipnotizata.Am chemat in ajutor tiganii cu bolboroseli intr-o limba nestiuta de mine prea bine care m-au facut manz tanar nechezand c-o bucata de cer in coama.
Alergand din suflet in suflet,din tara povestilor in cea pamanteana,din culoare a pielii omenesti in alta culoare...am pascut.
Din firele de iarba ochii tai s-au uitat adanc in ochii mei de manz tanar si din nou am ramas paralizata de luminile lor.Cu seaua pusa am ratacit o vreme,cal si razboinic.Inorogii m-au ajuns din urma si m-au descantat cu coarne de curcubeu si falfait de aripi.M-au facut din nou om si mi-ai ridicat o cetate de frunze si clinchet de clopote albe.Dar cand a cazut prima frunza in toamna,ochii tai erau acolo lacomi.
Si de fericire...raman mereu nemiscata...tacuta...supusa...pana pot fugi din nou ascunzandu-ma.

18 comentarii:

elena marin-alexe spunea...

Eu ma stiu singura,plutitoare si oaza pierduta in desert.
Alergand din suflet in suflet,din tara povestilor in cea pamanteana,din culoare a pielii omenesti in alta culoare...am pascut.
Din firele de iarba ochii tai s-au uitat adanc in ochii mei...... cand a cazut prima frunza in toamna
Si de fericire...raman mereu nemiscata...tacuta...supusa...pana pot fugi din nou ascunzandu-ma.

Amestec de gand fugar cu plasmuiri de metafora impletita in realitatea cruda, recunoscuta la ceas de taina....
Te imratisez cu multa Iubire!

nakudo spunea...

am zis ca sa numai las lumea cu interpretari si sa stie ca indiferent de context...si pana o sa -mi fac un jurnal ..public..eu chiar sant cu cineva de 14 de zile...asa in felul nostru dupa cum bine stiti..si ne caram de gat unul pe atul...ne trecem cu vederea debilitatile si ne iubim....va imbratisez si eu cu multa dragoste

nakudo spunea...

14 ani..bre..mi s-au parut zile..ha-ha

kis spunea...

Foarte frumoasa postare, o traire intensa alaturi de cel drag...de ce intriga lumea??? ar trebui apreciere,felicitari sau urari frumoase!

nakudo spunea...

multumesc mult draga kis..sant cu urcusuri si coborasuri dar absolut minunate...stii de ce kis...eu zic asa sant putin maritata..putin divortanta..putin impreuna..putin separati...dar ok...mai mult nu zic ca nu-mi place sa tin jurnal pe blog...stie elena..

Lisandru Cristian spunea...

"Putem face dragoste doar din priviri si ne putem sfasia hainele,putem fi hard rock sau putem fi Mozart.Fum de tigara si vals,par rebel insirat in palmele tale muncite si mirosind a motor,putem fi posedare dementa,carnala sau imbratisare plansa" - iar m-ai impresionat... Ceea ce nici nu mă mai miră... O zi bună să ai!

Cristake1974 spunea...

Hm... vasăzică îndrăgostirea asta actuală ar putea explica acest bombardament de metafore, alegorii şi alte cabrări lirice.
Bun aşea, bun aşea... Cheers & best regards, păpuşe!

Bejenaru Gabriela spunea...

foarte frumo scris,alergand din suflet in suflet iubirea joaca multe roluri in viata noastra,sa ai o zi frumoasa.

nakudo spunea...

multumesc draga cristian si voua o zi magica in care sa va redescoperiti mereu noi...zambiti..santeti superbi cand radeti

nakudo spunea...

mai mult cagbrari lirice draga cristake-ha-ha...sant vesnic indragostita..vesnic...de oameni..de plante..de natura de imprevizibil de neconventional...asa va o sa p[ot scrie si trai oricand...viata inca ma surprinde noua..eu mereu in miscare si transformare...minunat...bucuria vietii....o pipa a pacii cu incantatii pentru tine

nakudo spunea...

te imbratisez si va imbratisez cu toata dragostea gabriela pentru imi permiti sa alerg frumos prin sufletul tau minunat..o zi cu ceai si imbratisari intre voi pe vreme de ploaie...dragi minunati

GRIGORE ROTARU spunea...

Pentru muritori s-a pus opreliste: devi nemuritor numai daca iubesti!
Sa fie bine !

nakudo spunea...

domnule ROTARU...DUMNEAVOASTRA SANTETI UN OM EXTRAORDINAR DE COMPLEX SE VEDE DIN POEZII...greu de patruns tot...dar chestia asta cu nemurirea tine de egoism si filozofie...eu prefer sa raman om..sa iubesc sa descopar ca am prieteni ca exista suflet si empatare..ca ne pasa ...si daca a nu sta indiferent inseamna moarte..nu-i bai..fiecare alege o cale...nemurirea e pentru zei..eu inca cresc

nakudo spunea...

multumesc draga carmen si imi cer iertare ca din lipsa de timp nu am reusit sa citesc ultimile tale creatii...iertare....ma revansez..te imbratisez cu mult drag

GRIGORE ROTARU spunea...

Da - am inteles, sunteti cu mult mai tanara decat cei patru copii ai mei si dupa cum ziceti: < eu cresc > sunteti pe drumul cel bun ... al nemuririi care tasneste din om si strapunge Universul de la un capat la altul. Pentru a avea nemurirea - nici zeii nu au stat degeaba !

Mi-a placut asa de mult filmuletul despre Cucuteni ca nu am fost in stare a scrie doua randuri acolo !
M-am nascut in Carpatii de Curbura - zona rupestrelor - ceva similar filmuletului - un blog: STRASIHASTRII.

La Cucuteni nemurirea s-a ascuns intr-un ciob de strachina !

Fie-va calea neangradita !

nakudo spunea...

cred ca inca cresc spiritual..inca am minuni de care ma bucur..de care ma sterg impregnandu-ma de culori in drumul meu si mi-ar place sa nu irosesc nimic...legat de filmulet acest domn minunat care a postat materialele a daruit mult mai mult...un om minunat care stie sa imparta cu altii..iar dumneavoastra v-ati nascut intr-un loc binecuvantat de asemenea...nu sant tanara fizic..doar refuz cu desavarsire sa renunt la inocenta si zbor ...multumesc de urare si v-o intorc..e lucrul pe care mi-l doresc cel mai mult:calea sa fie neingradita....multumesc si ma inclin cu mare respect in fata geniului dumneavoastra

Andrei Răduţu spunea...

Frumoasa descriere:)

nakudo spunea...

saru mana conasule...de intelegere..ha-ha te pup cu drag