Chitara

Mi-ar fi fost mult mai simplu sa cred ca nu te mai gandesti la mine dar nu e adevarat pentru ca la fel ca inainte...in fiecare noapte te faci umbra ce ma atinge incet apoi fuge....asa cum in viata reala te intorci cu spatele la tine ferindu-te sa te vezi.
Dar eu simt si stiu ca dincolo de bariere si conventii,de departe,in fiecare noapte ma ascunzi in buzunarul pijamalei tale si ma iubesti.Precum motanul ce-ti impartaseste libertatea,fumul pipei alungand himere,sticla de vin aburind...te gemuiesti la picioarele mele torcand lent.
Stim amandoi ca ceea ce cautam nu exista aici.
Nu stiu de fapt daca mi-ar fi fost mai simplu sa nu simt...strecurarea ta fantomatica de spirit plutitor.
Si zambetul tau ironic-il simt-de mic inger cazut ce vrea sa-si regaseasca doar propria identitate.
Chitara mea aduce primavara pentru ca pe fiecare struna care o ating infrunzeste un copac in care pasarile isi fac cuib.
Cutia sa nu e doar de lemn,chitara mea e facuta din vise,impletite,nescrise,nevorbite-doar cantate.
Degetele mele aluneca pe corzi atingand lumi necunoscute de altii.Dar mai presus de toate chitara mea este vie...zidita in instrument precum Ana a lui Manole.In interiorul ei locuiesc eu,cea care vrea sa devina sunet spre nestiut.
Chitara mea face focul sa tresalte vesel in galben si rosu.Uneori te inchid pe tine in cantecul ei pentru a umple golul lasat de neraspunsuri.Au inflorit crizanteme in mi-bemol si ma simt straniu in toamna-atat de om.