FERNANDO-BOTERO

Fernando Botero (*19 aprilie 1932, Medellin/Columbia) este un pictor şi sculptor columbian. Asemenea lui Astor Piazzolla în muzică sau lui Gabriel Garcia Márquez în literatură, Botero reprezintă în cel mai înalt grad cultura latinoamericană modernă. El însuşi se defineşte drept "cel mai columbian dintre pictorii columbieni". Figurile sale naive, supradimensionate în mod grotesc sunt înţelese ca simboluri ale burgheziei coloniale degenerate. Este imposibil să nu recunoşti, de la prima aruncătură de privire, un tablou al lui Botero cu personajele sale floride şi opulente, reprezentând în mod metaforic anumite caracteristice ale societăţii contemporane hipertrofice.
Fernando Botero - Mona Lisa, 1977

Pentru a umple câmpuri vaste de culoare, artistul dilată formele: oamenii şi peisajele capătă dimensiuni insolite, aparent ireale, unde detaliul devine expresia maximă a volumelor. Personajele lui Botero nu reflectă nici bucurie, nici durere, au privirea pierdută în gol şi sunt imobile, parcă ar fi reprezentări sculpturale. Când pastişează artişti clasici, ca Velasquez sau Caravaggio, tablourile lui sunt executate în spirit de frondă, până la caricatură, ca "Mona Lisa" după Leonardo da Vinci.
Cuprins
[ascunde]

* 1 Biografie
* 2 Sculptură
* 3 Video
* 4 Bibliografie

[modifică] Biografie

Fernando Botero s-a născut la 19 aprilie 1932 în Medellin, oraş din Columbia (America de Sud). La vârsta de 12 ani, un unchi al lui îl înscrie la o şcoală de toreadori, unde rămâne timp de doi ani. Începând din anul 1948, publică ilustraţii pentru ziarul "El Colombiano" din Medellin.
Fernando Botero - În casa lui Raquel Vega fragment), 1975

Frecventează cafeneaua "Automatica", unde ia contact cu avangarda artistică columbiană, printre care scriitorul Jorge Zalamea. Se mută mai târziu la Bogota, apoi, în 1951, pleacă în Europa, la Paris şi se dedică studiului vechilor maeştri.

Între 1953 şi 1954 călătoreşte în Spania şi Italia, copiind operele unor pictori ca Giotto sau Andrea del Castagno, un exerciţiu de expresie figurativă care va rămâne totdeauna prezentă în creaţiile sale ulterioare. În 1966 se stabileşte în New York (Long Island) şi se angajează într-o muncă acerbă, încercând mai ales să dezvolte influenţa tot mai puternică, exercitată asupra sa de pictura lui Rubens. Tot în acest timp iniţiază primele lucrări de sculptură.
Fernando Botero - În sala de baie, 1989

În 1977, la "Muzeul Zea" din Medellin se inaugurează o sală "Pedro Botero" cu şaisprezece opere, în memoria fiului său mort într-un accident. Temele sale devin tot mai variate, stilul rămâne însă neschimbat. Expoziţiile din Germania (1986) şi Statele Unite înregistrează mult succes, săptămânalul american "Time" îi consacră o cronică elogioasă.

Călătoreşte neîntrerupt între New York, Columbia şi Europa, organizând expoziţii personale de pictură şi sculptură în New York, Bogota, Elveţia şi Orientul Mijlociu. Stilul lui Botero se afirmă şi se definitivează, realizând o sinteză dorită, începând cu lucrările de debut. Operele sale sunt achiziţionate de cele mai importante muzee de artă modernă din lume sau de colecţionari particulari.

MULTUMESC PRIETENULUI MEU CESC GINESTA..UN MARE OM,ARTIST,PRIETEN..