sâmbătă, 31 octombrie 2009

NOI


Noi nu santem oameni.Noi santem cai.
Ne vorbim prin vanturare de coama in vant si clepsidrele nu exista in lumea noastra.Salbaticia ne face mereu oaza de viata.Uneori...oamenii ne vor pentru ei dar noi nu putem fi prinsi pentru ca ne hranim cu stele si sugem lapte din Calea Lactee.Calcam pe jarul pamantului care geme si-l racorim si sub copitele noastre se nasc noi fire de iarba.
Noi nu santem oameni.Santem cai.Oamenii pe langa care stam ii alegem tot noi dupa miros.De pipa si foc in fata cortului si de respect pentru spiritul pamantului.
Copacii ne vorbesc cand alergam prin paduri si ne arata drumuri noi pe care sa le exploram.Alteori ne creste cate un corn in frunte si putem indeplini dorinte de muritori-trecatori prin iluzia vietii.Cand pamantul nu ne este de ajuns...alergam din cer in cer de unde aducem vesti pe care doar oamenii liberi le pot intelege.
Doar cand coboram inapoi ne cresc aripi sau ne sant daruite ca sa nu ne prabusim.
Nechezam bland apa si pietrele si nimic nu ne poate face sa fim altceva decat cai salbatici aici pe pamant.
Din rai...ne privesc ingeri cu pielea neagra,rosie si galbena...stiind ca ii putem duce oricand inapoi acasa.
Santem in elipsa si gravitatie.
Inorogi de trairi.

13 comentarii:

GRIGORE ROTARU spunea...

Recunosc: si eu cred ca suntem cai ... albastri cu aripi din bruma de pruna - toamna. < Nechezam bland > dar sunetul trece din zapodie-n zapodie inspre Punctul Acela Suspendat si astfel se da de stire Celui Ce Ne-a Timis ca rezistam inca ... in zbor. Daca avem aripi albe si suntem insemnati la copite este destul de bine !
Sa vi se implineasca tot ce imi doriti dv. mie !

nakudo spunea...

multumesc mult draga domnule rotaru...ma inclin in fata unui asemenea spirit si cai sa fim toti...si pentru ca zborul tine de dimensiuni nevazute fizic...nimeni si nimic nu-l va pute opri si ingradi pentru ca libertatea nu se cumpara ea vine din interior plin explozii de suflet si cautari si riscuri si adevar,ingerii mei rosii si negri sant de partea dumneavoastra asteptand..inorogii...multumesc...multumesc...multumesc..sant interzisa de intelegerea dumneavoastra si devin plangacioasa iar eu nu prea plang..lacrimile sant pretioase...sa se implineasca tot...

Cristake spunea...

Ai cai, ai putere. Ai cai putere.
Am stat mereu de veghe lângă turn. Am căzut pentru pohta rigăi, am suferit pentru voalul reginei. Am călcat peonii în picioare, sub copită am ucis episcopi şi am uns oameni simpli în loc, călcând hotarul. Călare în pristolul rigăi adverse. Ridică-ţi voalul cel mat, regină, căci e târziu. Şi e şah.

nakudo spunea...

mat..na ca-ti placura caii mei si ochincile...sa zici ca nu zace strangulat si propus pentru eutanasie artistul din tine...unul din aia multi de zac in tine...asta asa ca poate ma crezi si te bucuri ca te laud si eu niscai cu scarmanaturi pe mot...hai sa ai seara cu strigoi ca eu in zombi si americanisme nu pre cred...na s-un catal de usturoi sa nu zaci ca nu-s bine dispua in nasta sara

Cristake spunea...

Nu crap usturoi, nu imi place. Vinde'l la piata si ia-mi un suc.
De fapt voiam a multami pentru poza. Ca da obicei, mult muierlac despuiat pe blog la tine, lucru care nu e rau, nu ca ar fi bun. Si nici neutru. Da' o fimee care arata, fara a fi goala, basca un drum de fier... si ceata... asta e chiar o incantare pentru ochiul meu.
C'est tres bien, papuse!!

Cristake spunea...

PS - Uite-asa face femeile gripa, umbla goale pin ploaie!

nakudo spunea...

un suc de sfecla ,rostopasca cu niscai matraguna..din cultura proprie..banii din vandut usturoi ii strang pentru furca.draguta nu-mi multumi pentru poza e plin netul ...daca vrei sa pari intelectual sau artist intri pe arta fotografica...sa inteleg ca te uiti intr-un ochi la ea?chestia cu pozele e o capcana ca nu prea citeau barbatii da de cand le pun..mai intra cate un ratacit asa ca tine...:):)...fara misto...imi place arta fotografica si cred ca din punct de vedere estetic..voi barbatii ati fost ciorna divinitatii si noi femeile opera de arta...cred ca marul adamic de fapt a fost un trup de femeie...deci de ce ipocrizie?hai o seara faina...sa ai

elena marin-alexe spunea...

.....Cand pamantul nu ne este de ajuns...alergam din cer in cer de unde aducem vesti pe care doar oamenii liberi le pot intelege.
Doar cand coboram inapoi ne cresc aripi sau ne sant daruite ca sa nu ne prabusim.
Ca sa mai adug ceva ...ar fi de prisos, caci nu as reusi sa spun mai mult decat tine....si ma consolez, ca indata ce -mi voi aseza fruntea pe o perina verde, ne vom intalni prin raiul unei frumoase toamne,unde inca nu a expirat verdele crud...
Somn usor ....si plimbare placuta prin vise.

Creatsa spunea...

Oh. CHIAR SUNTEM CAI!^^

nakudo spunea...

cu capul pe perna verde cu flori inca simt aroma de salcie ce canta ci tot ce-mi spune apa sarutand pietrele..azi din ..un nou zbor si o noua lupta...va imbratisez cu mult drag doamna elena

nakudo spunea...

da..draga smile santem cai....iar tu chiar un inorog frumos...o duminica superba sa ai cu multe vise

Marius Ola spunea...

Mă declar în mod cert un inorog de trăiri. Câteodată îmi cresc şi mai multe coarne, aspect care mă deranjează. Dar îmi trece repede. Că doar sunt o cabalină cu sentimente şi dornică de visare. Mi-aş permite să aleg un citat care îmi place mult: "Nechezam bland apa si pietrele si nimic nu ne poate face sa fim altceva decat cai salbatici aici pe pamant". Atestă mult zbucium sufletesc, dar şi libertate:)

nakudo spunea...

bine ati venit domnule marius...cred ca e citatul sinteza...si foarte corect perceput....asa ca o cabalina .imi mai permit inca luxul visarii...libertatea nu e lux e necesitate...o saptamana minunata sa aveti