marți, 27 octombrie 2009

PENTRU TINE


Pentru tine ,azi distorsionez lumina.Fragment cu fragment.Vartej de trairi si frunze ce cad in diferite culori.Ma rotesc,fac un cerc in care inchid lumina liniara.
Indoi puncte in pumnul meu asa cum zdrobesti frunzele uscate facand confetti din vise.
Cantecul calului salbatic porneste dintr-o raza de soare coborata din inima-adanc,carnal.Violet si rosu ce-mi face trupul sa vibreze intr-o lume de vise libere.Nu realitate.Doar curiozitatea si omenescul unirii trupului cu trup,dominare si sfasiere de idei in explozii interne.
Ma stiu in curcubeu.Mi-as dori dupa ce simt sanii striviti de tine si incatusarea trupurilor care se zbat-sa fiu dezamagita.Mi-ar fi mult mai usor sa stiu ca esti doar un om si atat.Pe care-l pot alunga fara regrete.Totul intre noi sant virgule si substrat.In care toamna se imbata de iluziile cuvintelor.
Beti de viata...de frunze ,care moarte fiind,nu ne mai pot acoperi.
Mana ta tremura cand vrea sa ma atinga,strivita de frumusetea realitatii si a timpului care nu a contat niciodata.Pentru ca in interior e focul care-ti poate transforma corpul tau asudat si ochii in doua gauri negre ale universului,in care te poti pierde sau te poti situa atemporal,in bucuria clipei la care te intorci mereu lacom.
Copacii din noi isi impletesc radacinile sub pamant...acolo unde ochiul omenesc nu poate patrunde.
Azi ,palmele mele iti inchid pleoapele in care sant strecurata vis sau realitate.Gheisa ce ma ofer pentru tine in clipele de refugiu pe care le ai...apoi plec si iar ma intorc.Fara sa-ti pretind nimic,fara lanturi,mereu liber.
Viu ,cu sangele curgand in tine,cu fiecare vibratie a inimii care are ochi curiosi de virgina.
Prin tine distorsionez lumina,cu bani in plete si salba de safire la gat.Clinchetul frunzelor cu singuratati in care te inchizi,inconjurat de oameni ce-i stii si totusi straini....te aduce la sanul meu in care gura ta lacoma descopera geneza universului insusi.
As vrea sa spun ca totul e spiritual...dar nu e asa..pentru ca vreau contopire si unire carnala,abia apoi stiu daca raman sau plec...abia atunci...gol si necontrolat am sa stiu cum esti cu adevarat.

8 comentarii:

Carmen Gigartu spunea...

Frumos!amestec de dragoste pasionala si spirit....
Acesta e omul!

nakudo spunea...

Acesta e omul draga Carmen...dar se pare ca unii vor sa ne transam in doua trei ca cica astea doua nu pot convetui ..convenabil...ha-ha..multumesc..o zi cu crizanteme multicolore si cantat la chitara..azi am invatat sa-mi cant numele..o sa scriu..e fascinant

Cristake1974 spunea...

Nakudo, la cata metafora tragi la gherghef zilnic, am asa o senzatie ca nu porti cercei de aur, nu ai 20 de perechi de pantofi si nici nu te intereseaza o haina de blana. Sau ma insel? Nu ca nu ar fi bine sa mai vezi si minti boeme intr-o societate care... care este, stii tu.
Revenind la postare, am sa iti pun intr-o buna zi un comment atat de incalcit de metafora si lirism in proza, de n-ai sa descalcesti nici cu furca! Chiar cu riscul de a nu mai sti nici macar eu ce am vrut sa zic in comentariul ala! :D

nakudo spunea...

nu pre le am cu cusutul si tricotatul nici cu pestii de sticala..cu toate ca ai mei au avut..acu imi pare rau ca l-am aruncat dupa ce mi-ai zis ca o sa valoreze greutatea in aur..mai am in schimb niste chietroie,roci,piramide asta asa ca sa vedem daca te pot imprumuta cu bani..ce sa zic bre..la aur is alergica ca reprezinta soarele si eu is cam lunatica,pantofi nu prea am...ca nu merg cu blogi,role si motociclete..mai niste taraiti de-a lu tata inca buni si niste ochinci care inca nu le-am donat...sant prietena cu cei din care se fac hainele de blana -motiv pentru care adepta la...delin-adelina si geaca de vinilin...apoi eu sant doar o taranca kristake..fara prea mult creier ...asa mai cu sapa si bardita...de metafore ce sa zic..nu m-a facut tata instalator..

GRIGORE ROTARU spunea...

Aşa-i cu dizolvarea prin faptă în Marele Tot – care pulsează – nu se ştie de când, şi preface continuu – nu se ştie până când. Dacă la o asemenea înălţime individul a uitat că există înseamnă că zeii nu l-au părăsit, mai mult , vibraţia uitării de sine se transformă în hohot universal şi trece peste genuni de cosmos în toate direcţiile deodată: zeii acceptă ceea ce este curat.
Uitarea de sine se instalează şi dăltuind cuvinte spre cântare. Oricum ar fi – tot sărbătoare rămâne !
Să fie bine !

nakudo spunea...

va multumesc din suflet draga domnule Rotaru...cea mai frumoasa si reala percepere a mea fara sa ne cunoastem fizic...ma inclin si multumesc..multumesc..multumesc..o seara minunata ca dumneavoastra va doresc..e clar ca santeti in gratia zeilor...

Cristake1974 spunea...

Zici ca ai piramide? Nu cumva pui cana cu apa si ardelu' gras sub ele noaptea, la "purificat"? :))
Apoi interesanta colectie ai. Chietroaie, opinci, diverse...

nakudo spunea...

da cristake...nu pun apa nici ardei la purificat....ca eu le am cu fizica cuantica...da diverse si diversificate...nu uita de taraiti