TOATE DE AZI-PAUZA M-AM PLICTISIT SAU IDEALUL MEU FIZIC MASCULIN..TOT AIA

Mama mea pamant m-a purtat in pantec sa-i poty simti metalele si apele interioare si clocotul apei.In timp ce ma formam am fost hranita prin arterele copacilor si venele pietrelor.Inima mi-a batut prima data cand am putut vedea ceea ce vedea cartita fara ochi.
Mama mea pamant nu m-a nascut asa cum fac toate mamele si m-a lasat sa-mi sap propriul tunel prin care sa ma tarai ca sa pot iesi in bratele tatalui meu cer.
Prima mea haina cu care m-a imbracat a fost lumina si zborul pasarilor ce-si aveau cuibul in copaci.Picioarele imi sant ancorate cu pietre mari si rotunde iar parul meu e perpendicular pe nori.
Sant o panza care duce vasele in larg si le intoarce la tarm.Sant fum ce-l poti inhala care apoi dispare.Sant un vis de o viata ce trece odata cu prima deschidere de pleoapa.
Ochii tai asteapta la geamul trenului fantoma ce nu poate fi vazut de oricine.Bratele tale sant dunele de nisip in care pasesc fara frica de scorpioni si de fete morgane.
Poate fi trupul trapez pe care imi dau reprezentatiile de saltimbac hazliu in ropotele de aplauze ale omenirii ce asista fara invitatii si bilete luate de la casa intelegerii si a trairii.
Ne unim si nastem foc de idei si iar ne respingem.
Nu vin...
Nu esti asteptat...
Nu ne chemam...
Ne hipnotizam ochi in ochi,gura in gura,atingere in atingere,pana ne vom devora reciproc sau pana in dublu surub reusim saltul mortal...ce ne va face indestructibili.
Seara ne acoperim fiecare cu singura aripa ce o avem si ne ghemuim pe o stanca ascultand cursul mamei pamant si tatalui cer.
Lasandu-ne dreptul de a fi inautrul nostru...dreptul nostru de a nu ne fi nascut.
Ma invelesc cu haina mea de iarba si fac balet...pe fiecare zvacnire a trupului tau care ma cheama mereau inapoi...barbar..cu barba.