UNICITATEA

Marea problema,nu numai sexuala ci si globala a oricarui individ este aceea ca se simte singur.Cand se inobileaza actul sexual el devine intalnirea cu celalalt.Atunci devenim unul.Inceteaza dualitatea si lasa loc unicitatii.Accesul la aceasta unicitate trece prin daruire.Dar noi mergem ctre celalalt aproape intotdeauna cu o solicitare.Individul se situeaza fata de celalalt intr-o asteptare,ceea ce in general este valabil si pentru partener.Si pentru ca exista doua solicitari situatia devine confuza.Daca este cerinta nu poate fi vorba de iubire.iubirea adevarata nu este posibila decat prin daruire.Cand cineva spune"te iubesc"de obicei inseamna "iubeste-ma".Daca imi dai iti dau.Insa iubirea adevarata nu cunoaste opozitii.Adevarata iubire,darul adevarat,nu cere,nu pretinde,ea da.Numai atunci cand legatura tandra este inteleasa ca un dar,altfel ramai singur,se poate ajunge la dragoste adevarata.Ce ne impiedica sa ne daruim?fara indoiala teama noastra de a fi posedati.Ne ducem spre celalalt intr-o atitudine de neincredere.Dar in aceste conditii,fara dorinta de a fi mancat,nu va exista niciodata transformare.Actul sexual este un act al mortii.Mori ca sa renasti.Daca nu alegem moartea,moartea dualitatii,nu vom atinge niciodata unicitatea.Doresc sa fiu mancat?Consimt sa fiu mancat ca sa se poata hrani celalalt?Sa poata creste?Daca nu sunt pregatit sa o fac,intra in actiune egoul.Te iubesc cu o singura conditie:sa ma iubesti mai mult.Drept urmare dragostea in sensul obisnuit arata in mod exclusiv o notiune de posedare.In timp ce dragostea adevarata este o eliberare.La o rascruce a evolutiei,un fragment din noi s-a dovedit diferit de altul.Am fost impartiti in doua.Si-a facut aparitia egoul si un element a putut spune:eu.In noi s-a instalat dualitatea.Numai prin celalalt putem deveni constienti de noi insine.Pentru a merge pe drumul ce duce la iubire,la unicitate este indispensabil sa devenim constienti de aceasta dualitate,sa acceptam faptul ca celalalt nu sunt eu si in consecinta nu ma pot comporta cu el cum as face cu mine insumi.Numai cand il percep pe celalalt ca si cum n-as fi eu se poate produce unicitatea.
"De ce se teme omul,fie ca recunoaste sau nu de moarte?Adevarul este ca omului ii este frica de moarte pentru ca ii atribuie un caracter ireversibil.cand omul intelege ca nu inceteaza sa se nasca si sa moara.prin urmare sa traiasca,ii dispare frica si daca inca il mai framanta ceva pana ajunge la intelepciune este tocmai faptul de a se naste.In schimb cand ajunge intelepciunea intelege ca totul este necesar.Viata,moarte,nastere si nu se mai framanta."-Su Chien

sinteza facuta cu ajutorul lui Aquarius