ABERARI PE TEMA CUPLULUI

Viata cuplului este un minunat prilej de implinire...sau ar trebui.Ar trebui de asemeni sa fie o scoala exigenta a comunicarii:doua personalitati se infrunta permanent,sant obligate sa faca diverse concesii,compromisuri,sa lase de la ele.Diminuarea egoismului celor doi parteneri este in mare masura facilitata de afectiunea care ii uneste.Atunci cand iubesti,fericirea fiintei iubite ar trebui sa treaca in mod firesc inaintea celei personale.Dar dragostea este in mod egal,asociata intim,dorintei sexuale.Daca ego-ul unuia sau altuia dintre parteneri este falsificat,deformat si mai exigent decat legatura afectiva,pot deveni concurenti,rivali,adversari.In acest caz se intampla ca ca unul din ei sa domine,sa intervina lupta pentru putere,ecouri ale unor situatii familiale din trecut,ale raporturilor cu fratii,cu surorile sau parintii;modul in care a fost traita in copilarie si adolescenta,relatia cu autoritatea parinteasca determinata.
O situatie conflictuala in cadrul unei relatii poate urma unei perioade de armonie,in timpul careia dorinta sexuala si ideile pe care fiecare le avea despre celalat faceau ca partenerii sa traiasca intr-o lume iluzorie.Raporturile pe care le avem cu celalalt sunt reprezentate in realitate de relatia dintre ideea pe care o avem despre noi insine si aceea pe care ne-o formam in legatura cu celalalt,ceea ce lasa deoparte imensa latura necunoscuta a personalitatii noastre,ca si faptul ca o persoana,evident, este mai mult decat suma parerilor care le avem despre ea.
Daca suntem atenti,orice persoana poate constitui pentru noi un revelator,cand reactia noastra fata de comportamentul sau fata de calitatile sale este foarte puternica,aceasta se datoreaza faptului ca acel comportament sau acea calitate se refera in mod direct la noi;refulandu-le in ceea ce ne priveste,le recunoastem la o persoana care pare sa ni le dezvaluie in mod evident.De multe ori proiectam o parte necunoscuta a fiintei noastre asupra altuia,caruia ii atribuim calitati,intentii sau comportamente care in realitate sunt ale noastre,desi la nivelul inconstientului...in cea mai mare parte a timpului.
Dragostea fulgeratoare apare atunci cand o persoana pare sa intruchipeze tot ceea ce iubim in noi si se afla la nivelul incontientului.Ceea ce indragim sau detestam la altul este,de fapt,o imagine pe care o proiectam asupra acelei persoane...o creatie a mintii noastre.In fiecare fiinta umana coexista un aspect masculin si un aspect feminin.La barbat,aspectul masculin este de cele mai multe ori dominant iar cel feminin-ocultat.La femeie,aspectul feminin domina in mod evident si cel masculin este ocultat.Trebuie de stiut ca ceea ce este refulat,inconstient,se manifesta in cea mai mare parte a timpului in mod negativ si pervers la nivelul comportamentului.
Fiecare fiinta umana poarta in sine,in mod inconstient,o imagine ideala,pozitiva a celuilalt sex.Atunci cand o persoana de acest sex,care poate sau pare sa corespunda acestei imagini ideale,este intalnita,imaginea este proiectata asupra ei si adorata cu pasiune.Este dragostea fulgeratoare,dragostea nebuna,dragostea pasiune.Dorinta sexuala este la potentialul sau maxim,exacerbata.Apare sentimentul de a fi regasit jumatatea pierduta,ceea ce se si intampla;este vorba despre jumatatea ideala si necunoscuta a celuilalt sex din noi,dar pe care persoana iubita pare sa o intruchipeze si pe care o proiectam asupra ei.
Daca proiectiile inconstientului scad in intensitate si dispar incetul cu incetul,in timp ce se stabileste progresiv un contact din ce in ce mai adevarat cu fiinta care traieste cu noi,aproape de noi,apare posibilitatea de a o iubi pentru ea insasi,pentru ceea ce este...Aceasta iubire se exprima prin intelegere,blandete,complicitate,comunicare telepatica,prietenie,incredere,dorinta de a darui.Evolutia spre aceasta dragoste poate avea loc doar daca partenerii se deschid complet unul spre celalalt..suportand temererile,adevarurile dureroase..realitatea introspectiei.

sinteza din Rene Sidelky..cu ajutorul profesorului meu