luni, 11 ianuarie 2010

DE CE CRED EU IN ADOLESCENTI.


Plecand de la multe discutii care tin de frustrari si dorinte si suflet,aseara ne confesam una alteia.Eu la 35 de ani ,ea 14 dar geniu.Draga mea nu o sa-ti dau numele ca-ti cresc cornite si impungi...Concluzie ca sa nu o lungim.Pentru toti adultii recomand,,Prima carte-Ultima carte"-Catalin Bursaci-Fiul Cristinei Tacoi...cei care nu dau copy-paste stiu sigur despre ce e vorba.Astazi promovez adolescenti geniali de 14 ani,ai caror parinti nici nu stiu ca fii sau fiicele lor scriu.De ce?Pentru ca ei se feresc sa nu auda chestii de genul:,,esti un ratat sau ratata",,,faci ce scoala zicem noi ca tu nu stii nimic esti prost sau proasta si nu o sa faci nimic in viata"etc...as insira mai multe dar ma apuca voma...si e pacat de tastatura.Si copii vostri au dreptul greseasca..sa faca erori.Nu-i puneti pe ei sa fie perfectipentru ca voi adultii nu ati putut fi la varsta lor...Nu fiti ipocriti!!!
Deci poezii adunate de draga mea smile de la adolescenti in volumul",,Pagini cu venin"-multumesc mult copil genial...

Transformări

Călcăm pe cioburi de ziare

În universal mic ca o gânganie

Alunecăm uşor în pierzanie

Ardem cu toţii în uitare.

O flacără devine cristal

Lumina devine întuneric

Sufletu-mi se stinge

Suferim transformări stupide.

În iad văd licurici

Ce se-nalţă spre pitici

Îşi fac somnul pe roşiaticii nori

Mă trezesc, am fost visător

Desenul

Pictez vorbe

În sumbra clădire

Unde liliecii zboară

Şi umbrele s-ascund.

Lumina-mi luminează gândul

Aud păsările cum fug.

Sunt un demon înlănţuit

Blestemat să pier când ţip.

Pictez în continuare

Fantome ce mă strigă.

Sunt încercuită

Supravegheată de propria-mi minte.

Continui în a picta

Sufletul şi viaţa mea

Cum am ajuns o pată albă

În matasea neagră.

Sânge-n lacrimi

Plouă cu lacrimi albastre

În adâncul pădurii

Unde spiritele îşi scriu durerile

Pe pietrele ude.

Simt cum păşesc pe frunzele mute

Ce-mi vrăjesc mintea

Şi mă fac să mă port ciudat

Să văd lumea ca pe un imens palat.

Fulgerul străpunge întunericul

Tunetul stinge tăcerea

Pete roşii curg din cer

Că sângele când piere.

Soarele aduce raze vindecătoare

Spulberă misterul

Aduce sânge-n lacrimi

Trăim numai când plângem.

cam...atat...sa speram ca le apare cartea...succes draga mea si ma inclin...noi sa ramanem la poezie in proza...





4 comentarii:

BeBe^^ spunea...

Cu placere. ^^ Si... stii. e bine sa stiu ca cineva chiar apreciaza chinul meu de 3 ore juma'. :))
Toate imbratisarile mele. :)

elena marin-alexe spunea...

Si uite cum m-am delectat dupa doua zile de boala, cu adancimea acestor versuri, care parasesc penita in fuga, sa prinda trenul nemuririi....
Felicitari pentru autoarea lor!
O seara plina de har, stefy!

nakudo spunea...

pai nu vad ce ar fi de neapreciat draga smile...apoi munca nu cred ca fu zadarnica..imi povestesti tu..:)

nakudo spunea...

fetele astea is geniale..doamna elena..pe cuvant si eu m-am delectat ieri cand mi-a trimis smile..imi amortisera neuronii de prea multa profunzime...asa ca nu pot decat sa le felicit..va pup