marți, 5 ianuarie 2010

LACRIMI


Un dans tribal al trupurilor noastre inlantuite,in care sufletele noastre ingenunchiate stau cuminti...unul in altul.Intr-o parte.Si zambesc tacut.Asa cum doar sufletele stiu sa zambeasca.Eziua jocului de barbarii carnale.E ziua in care trupurile noastre fac piruete si se ametesc unul pe altul.
E ziua in care ne gustam si cream un cerc continuu.In care santem punctul si infinit.Priviri ce se agata pe aripa cautarilor care poarta in fieberi pamantene...sa erupa.
Un joc de neintrebari si negandire.
Intr-o adancire carnala care tipa si urla prin toti porii.In care mirosurile se amesteca pana devin una.Pana carnea mea poate sfasia carnea ta si sa patrunda dand viata.
Pana universul trupurilor poate exploda intr-un mare big-bang care naste culori...un nou taram fermecat.
Cand totul e delir de iubire si dorinte,sufletele noastre vin si se ghemuiesc fericite cu genunchii la piept intre noi si adorm linistite,intr-o plutire de ingeri.


Astazi timpul m-a batut pe umar ca si cum am fi fost cei mai buni prieteni.Jalnic si ipocrit mi-a zambit.Si mi-a zis:,,voi oamenii ati inventat timpul si limitele".
M a uit...timpul ma insoteste peste tot ca o umbra ce nu dispare nici cand se lasa intunericul.
El mi-a zis:,,esti cea mai fascinanta femeie pe care am cunoscut-o pana acum".Timpul l-a batut pe umar zambind sarcastic si a intors clepsidra invers.
De un timp el ma invata sa fiu dragon.De curand mi-a pictat si ochii si la fel ca in legendele chinezesti m-a lasat sa-mi iau zborul.
Timpul imi va rapi pe cel ce mi-a dat viata si va veni sa-i cearna cararea.
Starea de dragon se zideste cu fiecare traire,cu fiecare deschidere larga a ochilor.
Si pentru a el ma iubeste mult mi-a spus ca dragonii nu pot fi vazuti de oricine.Iar cel ce-si va lasa inima libera...ma va chema sa ma pot odihni din nou.
Pana ce timpul va veni sa ma bata cu siretenie pe umar.
Dragonul azi zboara...si din ochii ce i-ai facut sa priveasca lumea curg lacrimi.
Si pentru ca m-ai descoperit animal ciudat si efemer...am sa ascult tot ce m-ai invata...iar cand el va simti am sa cobor pe pamant.
Dar timpul este hain si as vrea sa cred ca realitatea asta cruda e doar un vis...care va dispare..incet ,incet

8 comentarii:

Cristian Lisandru spunea...

"Cand totul e delir de iubire si dorinte,sufletele noastre vin si se ghemuiesc fericite cu genunchii la piept intre noi si adorm linistite,intr-o plutire de ingeri" - un pasaj fermecător, Nakudo... Seară bună îţi doresc...

nakudo spunea...

si voua dragii mei o seara minunata sa aveti...:)

elena marin-alexe spunea...

Timpul nemilosul...morar, ne cerne cararea fara sa ne anunte nici macar cu un semn prietenesc, cu o simpla ocheada, sau o usoara bataie pe umar cum zici tu....
Nemilos ca timpul nu-i nimeni altcineva.....si totusi continuam sa-i dam tribut unii, iar altii cersim mila lui, fara sa-i luam in seama hohotele de ras pline de profund dispret.

Winters Reaper spunea...

Nakudo i love your words on my blog... wonderfully beautiful..


inspire me...


xoxo

raza de soare spunea...

minunat draga mea nakudo...

m-a impresionat in special:"Astazi timpul m-a batut pe umar ca si cum am fi fost cei mai buni prieteni.Jalnic si ipocrit mi-a zambit.Si mi-a zis:,,voi oamenii ati inventat timpul si limitele". cat de adevarat in sensul ca tragicul se naste cand noi ne intalnim cu limita...dar putem cateodata sa o transformam in prag draga mea...

nakudo spunea...

da e crunt draga mea mama sa vezi ca oameni de calitate mor sau vor muri si cei care fac umbra pamantului de pomana traiesc si o mie de ani...dar imi place sa-l sfidez si sa ma bucur de darul ce mi-a fost dat cu dragoste si care se cheama:viata

nakudo spunea...

I love your blog dear winter
that is much kneading and feeling.
and if the heart feels, nothing is lost.
embrace you with love

nakudo spunea...

in cazul de fata care are realitatea la baza..draga mea raza-adica aceasta postare este reala..traita..duruta..nu e un prag ci o acceptare ca timpul si-a luat tributul..