vineri, 8 ianuarie 2010


Tracii erau un popor al cărui nivel de civilizaţie, forţă şi cultură s-a bucurat de multă consideraţie în antichitate. Daspre daco-geţi sau daci, poporul trac din zona Carpaţilor şi a Dunării, Vasile Pârvan ne spune că : “ofereau grecilor şi romanilor o consistenţă spirituală superioară şi foarte caracteristică, pe care literatura antică a însemnat-o cu mirare şi admiraţie, făcând din ei aproape un popor fabulos prin vitejia, înţelepciunea şi spiritul lui de dreptate”.

Studiul spiritualităţii unui popor antic nu este uşor de realizat, datorită opiniilor contradictorii ale istoricilor şi de asemenea datorită absenţei unor dovezi directe şi clare. În ceea ce-i priveşte pe daci, mărturiile istorice ne oferă totuşi nişte puncte de plecare foarte clare care atestă specificitatea spirituală a acestora în cadrul culturilor antice europene, şi chiar înrudirea spiritualităţii dacice mai degrabă cu tradiţiile orientale.

Dacii, ne spun mai mulţi istorici, credeau în nemurire, erau convinşi că sunt nemuritori. De aici, deduc marii cronicari ai antichităţii, decurgea eroismul lor legendar care le-a adus faima de a fi “cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci”. Oricum, lipsa fricii de moarte atestă un nivel spiritual elevat, întrucât teama de moarte este considerată în toate tradiţiile spirituale autentice unul dintre cele mai dificile obstacole pe calea spirituală.
Regalitatea la daco-geţi era considerată de autorii antici ca având un caracter sacru. Cu toate că nici Burebista, nici Decebal nu şi-au asumat prerogative de ordin religios, totuşi se credea, după cum nota Criton, medicul împăratului Traian, că Marele Preot îi transmitea regelui anumite puteri supranaturale. În tradiţia orientală, în special indiană şi chineză (taoistă) se insistă asupra faptului că toţi conducătorii naţiunilor trebuie să fie în primul rând mari înţelepţi sau sfinţi, iar textul fundamental al tradiţiei taoiste (Tao Te King, Cartea cărării şi a virtuţii), conţine multe îndrumări spirituale destinate conducătorilor neamurilor. În plus, existau anumite iniţieri spirituale şi mistere destinate doar acestora.

“Zeul Suprem al dacilor este fără nume, fără calificare”, ne spune Strabon, şi recunoaştem aici credinţa vedică în existenţa unui Dumnezeu – Suprem Absolut – fără nume, atribute, sau formă, fără echivalent în tradiţiile europene antice, Dumnezeu Tatăl din creştinism.
Religia dacilor era iniţiatică şi misterică, caracterizată de actul iniţiatic al retragerii temporare în ceea ce semnifica “cealaltă lume”, adică o locuinţă subterană sau grotă. Herodot confirmă faptul că dacii aveau asociaţii spirituale secrete formate din iniţiaţi.

Toate aceste elemente sunt atestate de documente istorice antice. În plus, viziunea unor faimoşi istorici sau filozofi precum Anton Dumitriu, Nicolae Densuşianu, Vasile Lovinescu, Mircea Eliade şi Nicolae Miulescu dau o nouă dimensiune spiritualităţii dacice. Trebuie însă să clarificăm faptul că în această viziune iniţiatică, filonul spiritual al tradiţiei dacice este mult mai vechi decât mărturiile istorice citate anterior, acestea fiind doar “rămăşiţele” acestuia. Este cunoscut faptul că deja în vremea lui Burebista s-a interzis cultura viţei de vie (din iniţiativa preotului iniţiat Deceneu), iar sacrificiul uman practicat de daci în vremea lui Herodot atestă de asemenea decăderea acestei spiritualităţi, pentru că nici o tradiţie spirituală autentică nu admite sub nici o formă sacrificiul uman, şi nici măcar animal.
Silviu N. Dragomir, în lucrarea « Controverse », evidenţiază un aspect tulburător legat de pierderea, în decursul timpului, a numeroase documente istorice care ar fi fost foarte preţioase pentru restabilirea adevărului istoric în ceea ce-i priveşte pe strămoşii noştri, dacii. De exemplu, despre limba dacilor nu ne-au parvenit din istorie nici un fel de date certe, toate lucrările de referinţă fiind pierdute una câte una, într-un mod cu totul straniu. Astfel, Dacia, jurnalul împăratului Caius Ulpius Traianus, s-a pierdut cu totul ilogic; Getica, scrisă de Criton, medicul personal al lui Traian, a avut aceeaşă soartă; Istoria geţilor, a prelatului-filozof Dios Chrysostomos, numit şi Ioan Gură de Aur, s-a pierdut şi ea într-un mod total nejustificat pentru o lucrare scrisă de un filozof de o asemenea talie; Getica, o sinteză realizată de nepotul acestuia din urmă, cunoscut sub numele de Dios Cassius Coceianus, a dispărut în mod similar fără nici o urmă, iar din impresionanta lucrare Istoria Romanilor, scrisă în 24 de volume de alexandrinul Appianus, un istoric grec care a relatat în mod special cuceririle romane, s-a pierdut numai cartea a XIII-a, exact cea care se referea la geto-daci. Şi există încă multe alte exemple de memorii, istorii etc., printre care merită să menţionăm şi poeziile lui Ovidiu scrise în limba geţilor în cursul exilului său în Dacia, la rândul lor singurele versuri dispărute din întreaga sa operă rămasă aproape intactă.

articol scris de Dragos Tudoran-http://www.inventatori.ro/view_article.php?id=423

10 comentarii:

Cristake spunea...

Ce "ciudat".... noroc ca au mai scris grecii si romanii cate ceva din istoria si civilizatia dacilor, ca altfel... "branza, barza, viezure", cu atat ramaneam.
Unde ai gasit poza? E din Povestiri istorice, am avut toate trei cartile... Da' nu mai am decat cel mult una... :(

marada spunea...

N-am stiut sa ne aparam valorile sau n-am putut!
Mare greseala!

Cristake, eu am pastrat cartile si de fiecare data copiii mei sunt incantati sa auda o legenda si sa priveasca pozele minunate.

nakudo spunea...

chiar branza,viezure,barza..Cristake..daca le-ai donat cititorilor infocati deja e un gest nobilescu...si te institui cavaler de stanga nicolinei:))

nakudo spunea...

bine ca nu s-a pierdut chiar tot draga marada...cred ca nu am putut...sau asa imi place sa cred:)

Cristake spunea...

Cavalerii nu se instituie, ci se unge. Da' poate te ung io pe tine, hai hai !!! Te razi de mine, ca mi-am pierdut jumatate din biblioteca personala, a ?

nakudo spunea...

atunci uns sa fii Cristake..uns bine sa nu scartie nimic,bre...cat despre biblioteca...ce sa zic daca ai apucat sa citesti juma pierduta ..de fapt n-ai pierdut nimica..cred:)

elena marin-alexe spunea...

Istoria din fasa a poporului roman este destul de controversata de diverse pareri ale 'cronicarilor'[istorici] care si-au batut capul, sa ne atribuie diverselor apartinitati....
cred ca m-am exprimat bine.
Si ce mai conteaza ....unde iti ai radacina, daca oricum nu tii seama de ea, sau daca 'aceasta' te reneaga?

nakudo spunea...

draga mea mama?istoria nu ne reneaga istoria..noi nu vrem sa ne pastram adevaratele calitati..apoi cine nu intelege istoria e dator sa o repete..n-am zis eu asta...nu vreau sa va stiu trista si ...si...si..va iubesc..va sun cum termin ce am de facut...zambiti

raza de soare spunea...

ti-am spus mai sus ca-mi place istoria si am uitat sa precizez ca partea mea preferata e istoria Romaniei...mersi pt recenzii si subiecte draga nakudo...te imbratisez...

nakudo spunea...

da si am avut norocul de a face istoria cu un om genial..si nu numai istoria chiar daca stau bine si ma gandesc sant produsul diferitiulor oameni care m-au modelat..te imbratisez